Unionistul

Vladimir Voronin: Basarabia nu a apartinut niciodata Romaniei

2010-06-28T17:57:00.001+03:00

Liderul partidului Comunistilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin, a lansat luni un atac dur la adresa Romaniei si a presedintelui Traian Basescu. Potrivit Jurnal.md, Voronin a afirmat ca Basarabia "nu a apartinut niciodata Romaniei" si l-a acuzat pe presedintele interimar Mihai Ghimpu ca a emis decretul privind condamnarea ocupatiei sovietice dupa ce "Basescu a baut whisky si i-a spus ceva".

"Decretul lui Ghimpu a aparut la putin timp dupa ce Basescu a spus ca trupele militare rusesti din Transnistria sunt o amenintare pentru Romania. Asa ca Ghimpu nu a emis de capul lui acest decret. Basescu a baut whisky si a spus ceva, iar Ghimpu apare cu decretul. Noi cat am fost la guvernare nu am ascultat de nimeni si am aparat interesele nationale", a declarat Voronin, care a felicitat jurnalistii cu ocazia "Zilei eliberarii de sub ocupatia romano-burgheza".

Acesta a spus ca Basarabia nu a apartinut niciodata Romaniei. "Acesta este adevarul, restul sunt speculatii", a mentionat liderul comunist.

Presedintele interimar al R. Moldova, Mihai Ghimpu, a emis joi un decret potrivit caruia 28 iunie 1940 a fost declarata "Ziua ocupatiei sovietice". Decretul mai prevede ca Rusia, in calitatea sa de succesor de drept al Uniunii Sovietice, ar urma sa-si retraga "neconditionat, urgent si transparent trupele si armamentul de pe teritoriul Republicii Moldova".

Sursa: Hotnews.ro

Românii prin ochii moldovenilor: de la "fraţi" la "făţarnici"

2010-06-24T00:01:00.000+03:00

La 20 de ani de la Declaraţia de suveranitate adoptată de Parlamentul Republicii Moldova (23 iunie 1990), fantoma unirii cu România continuă să agite spiritele de la Chişinău. Ce îşi doresc însă vecinii de peste Prut şi cine sunt basarabenii pe care „nici măcar Putin nu îi poate opri" să înfăptuiască unirea cu ţara?

Orice gest al Alianţei pentru Integrare Europeană (coaliţia politică aflată la putere) e văzut de adversari ca un complot unionist. Recenta tentativă de re-semnare a Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova - originalul s-a pierdut în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009 - i-a făcut pe comunişti să vadă o nouă tentativă de uzurpare a statalităţii moldoveneşti şi „o încercare de a ne întoarce în acea situaţie juridică (...), când ieşirea din componenţa URSS era interpretată de către guvernanţii de atunci ca o posibilitate de unire cu România". Desigur, mare parte din acuzaţiile comuniştilor sunt nefondate şi doar exploatează temerile propriului electorat antiunionist şi moldovenist. Dar aceasta dovedeşte că spectrul unirii nu dispare cu una, cu două şi societatea moldovenească rămâne profund divizată.

Unionişti oportunişti vs unionişti idealişti

Pentru cât sunt de puţini - 10-15% - unioniştii sunt totuşi foarte sonori, reprezentând, cu unele excepţii, electoratul tradiţional al partidelor unioniste şi declarat românofil. Nu majoritatea celor ce îşi doresc unirea o fac din considerente ideologice - pentru mulţi, aceasta e doar un instrument. Un sondaj făcut de IMAS-INC Chişinău în 2006 arăta că doar 14% din populaţia Republicii Moldova se considerau a fi români, dar 51% îşi doreau un paşaport românesc. Un exemplu extrem este Maia T., rusoaică dintr-un sat din nordul ţării, care are însă doi copii ce şi-au făcut studiile şi s-au stabilit în România. Datorită lor, ea s-a convins că în România, chiar dacă nu curge lapte şi miere, sunt mai multe oportunităţi decât în Moldova, e mai multă civilizaţie, sunt mai mulţi bani, ceea ce a determinat-o să voteze ani la rând cu PPCD, partidul lui Iurie Roşca.

Cazuri ca Maia nu sunt izolate, unioniştii „oportunişti" fiind de toate vârstele, din toate mediile, ceea ce nu se poate spune despre unioniştii „idealişti". Aceştia din urmă se regăsesc preponderent în rândul tinerilor de maximum 30 de ani şi al bătrânilor trecuţi de 80. Explicaţia e simplă: educaţia primită. Mulţi dintre tinerii aceştia au învăţat la şcoală, la fel ca şi bunicii sau străbunicii lor şcoliţi pe vremea României Mari, o altă istorie decât părinţii lor. Pentru tinerii unionişti, România reprezintă viitorul, speranţa, Occidentul, neamul; pentru bătrâni România are gustul dulce-amărui al nostalgiei, este copilăria, tinereţea, „epoca de aur", înainte să li se fi furat vitele, pământurile, destinele. În puţine alte locuri românismul este mai vibrant ca în sufletele acestor bătrâni. „Vreau sa văd un picior de român la mine în ogradă înainte de a muri", îmi spunea Alexandra Odobescu, născută în 1922, a cărei soră s-a refugiat în 1940 în România, în timp ce alta a fost deportată la Kurgan, în Siberia.

Unioniştilor li se adaugă o parte a intelectualităţii de toate vârstele, cu menţiunea că pentru unii dintre ei, nu demult propovăduitori ai marxism-leninismului, unionismul a devenit o „profesie", un cal bun de încălecat, cu ajutorul căruia îţi poţi croi un drum în viaţă, uneori chiar o carieră.

Opozanţii unirii - moldoveniştii

De partea cealaltă sunt moldoveniştii, adică susţinătorii aprigi ai statalităţii moldoveneşti. Ca şi unioniştii, şi din rândurile acestora o parte se consideră români, iar o altă parte, mult mai numeroasă, se declară moldoveni. Exponentul principal al celor ce se consideră români, dar nu vor unirea, este Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului, care consideră că frontiera de pe Prut va dispărea numai când ambele state, România şi Moldova, vor fi în Uniunea Europeană. Această atitudine este tipică unui segment de populaţie relativ educat, în general tânăr, urban.

Dar majoritatea moldoveniştilor se cred cu înverşunare a fi moldoveni şi nu îi au la inimă pe români. Vania, un tânăr de vreo 23-24 de ani, îmi povesteşte cum a plecat acum câţiva ani la muncă în România, în Vrancea, la cules de struguri, ca să câştige un ban. „Românii ne lăsau să dormim în vie, ca nişte animale, şi ne plăteau prost, la Moscova e mai bine", explică el. Să zicem că Vania a avut ghinion şi oricum România nu e locul unde să vii să câştigi un ban ca lumea. Dar el nu e singurul care a rămas cu un gust amar după contactul cu România. „Românii sunt făţarnici", spun majoritatea şoferilor autobuzelor ce fac zilnic ruta Chişinău-Bucureşti. Pe lângă un moldovean obişnuit, orice român se simte un savant lingvist şi nu ezită să se umfle în pene pe tema aceasta, iar acest comportament este unul dintre declanşatorii principali ai moldovenismului.

În acelaşi timp, puţini dintre ei pot să descrie în ce constă specificul naţiunii moldoveneşti. „Suntem moldoveni pentru că de Crăciun noi tăiem porcii, iar românii taie vaca (?!), deci nu suntem totuna. Românii ţin sărbătorile religioase după stilul

nou, nu sunt ca noi, sunt cam păgâni", îmi spunea Kolia, un bărbat de vreo 40 de ani dintr-un sat din centrul Moldovei. În afară că au primit o educaţie care le inoculase ideea că sunt moldoveni, din care au reţinut doar concluzia, nu şi factologia, toţi aceşti oameni au ceva în comun - ei sunt perdanţi ai tranziţiei, oameni a căror situaţie economică sau socială s-a înrăutăţit dramatic după prăbuşirea URSS, pe care şi-ar dori să o reconstruiască (40,3%), dar ştiind că este imposibil, apără cu dinţii statalitatea moldovenească de pericolul „fasciştilor" şi „ţiganilor" români. „Poeţii sunt de vină, lor le-au trebuit românii şi podul de flori şi azi am ajuns cea mai săracă ţară", declară ei, dând de pământ cu ideile avansate de „poeţi", dacă nu pot să facă acelaşi lucru cu poeţii înşişi.

Spre deosebire de ei, „moldoveniştii oportunişti" au avut doar de câştigat de pe urma independenţei, tocmai de aceea o apără îndârjit. Orice schimbare majoră a decorului instituţional le-ar aduce prejudicii majore. Mulţi sunt oameni ai vechilor structuri comuniste, care au profitat, la fel ca şi vechea gardă a activiştilor din România, de poziţiile pe care le aveau la căderea sistemului sovietic pentru a-şi ridica mici imperii, cum e I.N, fost preşedinte de kolhoz. Deputat în timpul legislativului condus de Partidul Agrarian, hărţuit apoi de comunişti datorită unor infracţiuni economice pentru care ulterior şi-a ispăşit pedeapsa (mai exact, a zecea parte din ea), îşi savurează în sfârşit liniştea, fără a renunţa însă la legitimări de ordin doctrinar ale poziţiei sale anti-unioniste şi proruseşti: „În întreaga noastră istorie, bogăţia şi dezvoltarea ne-au venit mereu de la ruşi. În timpul românilor, eram nişte desculţi plini de păduchi, ruşii ne-au civilizat", spune el.

Indecişii

La aceste categorii se mai adăuga una - cei care se cred moldoveni, care regretă destrămarea URSS, dar în acelaşi timp nu ar avea nimic împotriva unirii cu România, nici împotriva integrării Moldovei în UE. Aş putea sa le spun indecişi, sau confuzi, dar sunt pur şi simplu exasperaţi. Gheorghe S. este un asemenea exemplu: se consideră moldovean, crede că pe vremea lui Stalin era mai bine, chiar dacă oamenii erau „ţinuţi sub papuc" - sau tocmai de aceea; a votat de două ori cu comuniştii şi de două ori cu partidul lui Vlad Filat, că „poate o fi mai bine cu aceştia decât cu comuniştii". Dacă mâine s-ar face un referendum pentru unirea cu România, declară că ar fi primul care ar vota pentru. „Noi, moldovenii, suntem, aşa cum ne arată şi stema, ca nişte boi, nu ştim să ne conducem, ne trebuie cineva să ne dea în drum", susţine el scârbit. Sunt categoriile cele mai defavorizate, care au avut de suferit cel mai mult de pe urma destrămării Uniunii Sovietice, pentru care libertatea, patriotismul sau orice valoare abstractă nu au nici o relevanţă şi care s-ar prinde în horă şi cu dracul, doar pentru a avea o viaţă ceva mai bună. Că dracul este România, Rusia, Europa, puţin le pasă...

Ce înseamnă 23 iunie 1990 pentru Republica Moldova

Declaraţia de suveranitate adoptată de Parlament pe 23 iunie 1990 a pus bazele Republicii Moldova şi a însemnat totodată primul pas pentru crearea unui stat democratic dincolo de Prut. Cu această ocazie, moldovenii s-au desprins de URSS şi de regimul de la Moscova. „Pământul, subsolul, apele şi alte resurse naturale

aflate pe teritoriul RSS Moldova, precum şi întregul potenţial economic (...) constituie proprietatea exclusivă şi necondiţionată a RSS Moldova", se arată în Declaraţia Parlamentului din 1990.

Pe 27 august 1991 s-a adoptat la Chişinău Declaraţia de Independenţă iar ulterior statul moldovean a început demersurile pentru a fi acceptat în organismele internaţionale.

14% este procentajul din locuitorii Moldovei care se consideră români.

51% din moldoveni îşi doreau în 2006 un paşaport românesc.

40,3% din moldoveni şi-ar dori reconstrucţia URSS.

10-15% din moldoveni doresc unirea cu România.

Sursa: România Liberă

Autor: Victoria Stoiciu

Maracuţa: „Moldova se va uni cu România în următorii 10-15 ani”

2010-06-03T00:01:00.000+03:00

„Transnistria nu va intra niciodată în componenţa Republicii Moldova, dar nici în a Ucrainei sau Rusiei”. Declaraţia a fost făcută la Kiev de către Grigori Maracuţa, fostul spicher al organului legislativ de la Tiraspol.

Maracuţa spune, citat de mediile de informare transnistrene, că, după schimbarea puterii la Chişinău, relaţiile dintre Transnistria şi Moldova s-au înrăutăţit.

„Acestea nu au fost simple nici până atunci, dar dat fiind faptul că autorităţile moldovene se orientează la apropierea de România relaţiile se complică şi mai mult”, a spus Maracuţa, care consideră că este doar o iluzie încercările de integrare şi construire a unui stat comun.

Maracuţa a mai declarat că unirea dintre Moldova şi România este inevitabilă şi pentru realizarea acestui fapt ar fi necesari 10-15 ani şi a comparat unirea dintre cele două state cu reintegrarea celor două Germanii.

La Kiev, Gorgori Maracuţa a mai declarat că preşedinţia transnistreană ar trebui limitată până la două mandate, criticând faptul că Igor Smirnov se află în fotoliul de lider al regiunii deja pe durata a patru mandate.

Sursa: Hotnews.md, deca.md

Presedintele Republicii Moldova:"Daca oamenii o sa vrea unirea cu Romania, nu-i opreste nici Ghimpu, nici Voronin, nici Putin si nici Clinton"

2010-03-01T00:03:00.000+02:00

Daca moldovenii vor vrea sa se uneasca cu Romania, "nu-i opreste nici Ghimpu, nici Voronin, nici Putin si nici Clinton". Declaratia vine de la presedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, care a explicat in cadrul unui interviu la Europa Libera ca nu vor fi organizate alegeri anticipate si ca Marian Lupu va deveni presedinte in cursul acestui an.

"Republica Moldova nu are nevoie de alegeri. (...) Cetatenii, 70 de procente, deja si-au spus punctul de vedere – sunt impotriva alegerilor anticipate", a declarat Mihai Ghimpu. "Eu cred ca domnul Lupu anul acesta o sa devina presedinte. Aceasta este parerea mea si cine n-o respecta, atunci inseamna ca este impotriva mea. Noi trebuie sa tinem cont de toate conditiile, care au fost la inceputul crearii Aliantei pentru Integrare Europeana", a continuat liderul de la Chisinau.

In ceea ce priveste declaratiile potrivit carora Moldova nu se va uni niciodata cu Romania, Ghimpu a nuantat afirmatia, precizand ca „programul Aliantei nu prevede unirea, dar cine poate sa spuna ce o sa fie miine, ia spuneti-mi, va rog? (...) Daca o sa vina oamenii si o sa vrea aceasta unire, nu-i opreste nici Ghimpu, nici Voronin, nici Putin si nici Clinton”.

In urma cu mai bine de o saptamana, Mihai Ghimpu a declarat ca Republica Moldova nu se va uni niciodata cu Romania. "Faptul ca vorbim limba romana nu inseamna ca Moldova trebuie sa se uneasca cu Romania. Este un bluf. Nu va exista niciodata o unire cu Romania", a spus Ghimpu, care este si presedinte al Parlamentului de la Chisinau.

Presedintele interimar a afirmat ca, in cursul ultimei vizite efectuate de Traian Basescu la Chisinau, "a devenit clar ca nicio fuziune nu este posibila cu Romania". "Moldova este un stat suveran. Speculatiile legate de unirea cu Romania trebuie lasate in uitare. Astazi, trebuie mai ales sa ne ocupam de economia noastra", a precizat Mihai Ghimpu.

Sursa: euractiv.ro

Analist rus: Moldova trebuie sa aleaga intre granitele ei actuale si integrarea europeana

2010-01-22T00:01:00.000+02:00

Republica Moldova trebuie sa aleaga intre granitele ei actuale si integrarea europeana, afirma analistul politic Fiodor Lukiankov, redactor sef al revistei "Rusia in politica globala", intr-un comentariu pentru cotidianul Kommersant. In cazul ultimei optiuni, soarta teritoriilor din stanga Nistrului va deveni o durere de cap exclusiv a Rusiei, crede analistul rus.

Dupa ce in prima jumatate a anilor '90 conflictele etnice din Moldova si din alte foste republici sovietice 'au fost inghetate', procesul de reglementare s-a transformat intr-o rutina diplomatica. In practica, toata lumea era multumita de acest status-quo, noteaza el.

Tarile care s-au confruntat cu fenomenul separatismului au construit bazele propriei statalitati. Proclamandu-si independenta, fostele provincii au supravietuit bazandu-se pe cartuse externe. Rusia a pastrat un instrument de presiune asupra vecinilor, iar Europa si SUA au fost multumite ca nu este razboi.

In final, toata lumea a ajuns la concluzia ca este mai bine ca echilibrul creat sa nu fie distrus. Dar, ulterior, noile state independente s-au stabilizat si au dorit stabilitate. La randul ei, Rusia s-a gandit sa-si refaca pozitiile. Iar Occidentul a inceput sa priveasca mai atent la spatiul postsovietic.

Concurenta s-a acutizat, dar toata lumea a continuat sa solicite celuilalt sa nu distruga starea de lucruri existenta, fie si formal.

In vara lui 2008, razboiul caucazian a deschis o noua etapa, ale carei premise au fost create anterior odata cu recunoasterea provinciei Kosovo.

Prioritatea actualei puteri de la Chisinau este integrarea europeana, iar Moldova este unica tara care are, cel putin teoretic, doua variante de realizare a dezideratului sau: integrarea ca stat separat sau prin unirea cu Romania, ca natiune reunificata. Dar, in ambele cazuri, problema transnistreana constituie un obstacol, incheie analistul rus.
Sursa: Hotnews, 22 ianuarie 2010

România se uneşte cu Republica Moldova, iar Rusia recapătă Crimeea?

2010-01-14T16:52:00.001+02:00

Fostul premier de la Chişinău, Mircea Druc, afirmă că, în România, există forţe politice gata să susţină pretenţiile Rusiei de a recupera peninsula Crimeea de la Ucraina, în schimbul acordului Moscovei pentru unirea Republicii Moldova cu România. Druc a făcut declaraţia într-un interviu acordat unei publicaţii ruse.
Sursa: TVR.ro

Valerii Klimenko: Unirea Moldovei cu România va provoca un război civil

2010-01-14T16:46:00.002+02:00

Ideea unirii Moldovei cu România poate avea consecinţe foarte serioase, inclusiv ar putea provoca un război civil în Moldova. O declaraţie în acest sens pentru agenţia OMEGA a făcut preşedintele Congresului comunităţilor ruse din Moldova, preşedintele mişcării social-politice “Ravnopravie“, Valerii Klimenko.

“Unirea României cu Moldova este posibilă doar în rezultatul unui război civil“, a declarat Klimenko, specificând că în cazul realizării ideilor unioniste, în Moldova va apărea “un număr impunător de oameni care se vor opune acestui lucru, inclusiv vor fi gata să apere statalitatea Moldovei cu arma în mână“.

Klimenko consideră că în cazul unei confruntări civile, în conflict va fi implicată nu doar Federaţia Rusă, care “va onora angajamentele luate în privinţa apărării cetăţenilor săi de peste hotare“, dar şi alte state, care sunt prezentate în Moldova prin intermediul etniilor sale nemajoritare. “Sunt mai mult decât sigur că în cazul unei confruntări civile, care va fi provocată de dorinţele unora de a alipi Moldova la România, în acest proces vor fi implicate şi Ucraina, şi Bulgaria, şi Turcia. Şi atunci, va fi foarte grav“, a subliniat politicianul moldovean.

În cadrul unui interviu acordat pentru publicaţia rusească “Komsomoliskaia Pravda“, ex-Premierul moldovean, care a fost şi deputat în Senatul României, Mircea Druc, a declarat că “în România există forţe politice care ar putea să susţină intenţiile legale ale ruşilor de a-şi întoarce Crimeea în schimbul recunoaşterii de către Rusia a divizării ilegale a României în anul 1940 în Moldova şi România“

Potrivit lui Druc, deşi au fost rataţi 20 de ani care au urmat Perestroica, “dar unirea (Moldovei cu România – n.n.) va avea loc“. “Modul în care va avea loc – provocată de războiul civil în Ucraina, ca în anul 1918 sau în interesele americanilor va acea loc includerea Moldovei în UE, dar în următorii ani acest lucru se va întâmpla. Este inevitabil“, a conchis în context ex-Premier ministru al Moldovei, Mircea Druc.

Sursa: omg.md, 14 ianuarie 2010

De ce românii consideră Rusia "duşmanul nr.1", iar Republica Moldova teritoriu românesc?

2010-01-14T16:42:00.002+02:00

România a reuşit să îşi facă loc la prăjitura europeană, livrând în mod regulat muncitori pentru ţările bogate ale Occidentului, în timp ce Bucureştiul este un "adevărat diamant plin de noroi", aşa începe publicaţia rusă Komsomolskaia Pravda, citată de Agerpres, un amplu material dedicat fostei ţări sovietice.

Jurnalista Daria Aslamova, corespondentă a publicaţiei ruse Komsomolskaia Pravda, s-a întâlnit la Bucureşti cu mai mulţi oameni politici şi jurnalişti români, între care Corneliu Vadim Tudor, Mircea Druc şi Iulian Chifu, dar şi cu "români obişnuiţi", în încercarea de a afla "în ce mod fostele republici din lagărul socialist s-au transformat în avanposturi ale NATO şi în promotoare ale democraţiei spre Est" şi mai ales "de ce românii consideră Rusia duşmanul nr.1, iar Republica Moldova teritoriul lor".

În viziunea jurnaistei, România este o ţară cu o întindere mare şi cu o populaţie de circa 22 de milioane, care în 2007 a reuşit "să-şi facă loc la prăjitura europeană, iar de atunci livrează în mod regulat muncitori pentru ţările bogate din Occident". Capitala României, Bucureşti, este descris ca un ''adevărat diamant plin de noroi". "Impunătoare clădiri baroce şi capodopere pe moarte ale arhitecturii se pot învecina cu gropi în asfalt şi tarabe în spatele cărora ţigănci cu gura mare, îmbrăcate strident, fac comerţ cu ciorapi şi periuţe de dinţi".

Românii beau vodcă autohtonă cu denumiri masochiste iar istoricii sunt nişte "chelneri şmecheri"

Ziarista spune că deşi românii sunt, la fel ca ruşii, un popor ortodox, nu s-a ajuns la stabilirea unor bune relaţii între cele două naţiuni. Motivul ar fi cele 30 de ocupaţii ruseşti asupra României pe care istorici le enumără precum nişte "chelner şmecher", punând la socoteală şi data când trupele ruseşti au traversat rapid teritoriul României, ca să se bată cu turcii pentru libertatea "fraţilor lor ortodocşi români şi bulgari".

Aslamova subliniază că, astăzi, România bea vodcă autohtonă cu denumiri masochiste - "Stalinskaia", "Stalingrad" - şi citeşte în presa locală liberală poveşti de groază despre Imperiul Rus al Întunericului, ţară a dictatorilor, bandiţilor şi oligarhilor.

Generaţia Soros, un "orgoliu îmbrăcat în forme ale moralei

Autoarea vorbeşte şi despre "generaţia (George) Soros", care ar fi prezentă în toată Europa de Est, inclusiv în România, şi care se comportă exact la fel: "engleza lor - impecabilă; raţionamentul lor - şablonard şi fără drept de apel; cenzura lor - 'corectitudinea politică'; în privirea lor - flacăra rugurilor inchiziţiei liberale".

"Băieţii lui Soros", preocupaţi de problemele democraţiei şi de responsabilitatea Americii pentru recroirea lumii, sunt promotori fideli ai "victoriei luminii Occidentului asupra întunericului din Est", suferind de "cea mai grea boală caracteristică politicienilor: orgoliu îmbrăcat în forme ale Moralei". "Ei au intenţia fermă de a face bine nu vecinului de pe palier, ci întregii omeniri, indiferent dacă omenirea vrea sau nu acest lucru", mai spune ea.

Jurnalista mai scrie că "Soros şi-a pus Europa de Est în buzunar în doar zece ani de zile". Daria Aslamova îl prezintă pe politologul român Iulian Chifu ca fiind un reprezentant al modului de gândire al "generaţiei Soros". "Scopul nostru este de a obţine pentru Republica Moldova acelaşi nivel de prosperitate şi de securitate care există în România", a declarat Chifu, ferm convins că "standardele de viaţă ale românilor sunt cu mult mai ridicate decât în Rusia", comentează Aslamova.

Ziarista notează că Pactul Molotov-Ribbentrop, pe care "din motive morale, preşedintele Traian Băsescu nu îl va putea semna niciodată", constituie pentru politicienii români o excelentă modalitate de a se eschiva". "Pe de o parte, ei se jură că respectă suveranitatea şi graniţele Republicii Moldova, pe de altă parte refuză cu tărie semnarea acordului privind graniţele, pe motiv că acest lucru ar fi 'amoral'", subliniază jurnalista rusă.

Ajutorul pe care România l-a dat Ucrainei a costat Kievul Insula Şerpilor

Dorinţa arzătoare a Ucrainei de a deveni membră a NATO a costat această ţară Insula Şerpilor, subliniază jurnalista rusă. "România şi-a oferit cu dărnicie serviciile de 'avocat al Ucrainei la Bruxelles'. În timp ce Administraţia (preşedintelui Viktor) Iuşcenko ţipa despre pericolul rus şi încercările Rusiei de a pune mâna pe Crimeea, România a dat în judecată Ucraina la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, pe marginea delimitării platoului continental al Insulei Şerpilor".

Mai mult decât atât, jurnalista consideră că "Ucraina nu este un proiect finalizat pentru România" şi că pretenţiile teritoriale ale statului român nu se vor rezuma la platoul continental al Mării Negre, bogat în petrol şi gaz. ''Proiectul portocaliu din Ucraina a fost frânat, deoarece în timpul întrevederii din iulie dintre (preşedintele rus Dmitri) Medvedev şi (cel american, Barack) Obama au fost stabilite noi reguli ale jocului: Occidentul nu se bagă în Ucraina, iar în schimb primeşte Republica Moldova. Însă, dacă în pofida acestei înţelegeri Occidentul va continua să-şi amplifice prezenţa în Ucraina, Rusia va contribui la dezintegrarea acesteia din urmă", atenţionează consultantul politic Mircea Popa.

Daria Aslamova este de părere că atât Polonia, cât şi România, aşteaptă cu nerăbdare destrămarea Ucrainei, visând la rolul de lider regional şi la crearea propriilor mici imperii. Ea atrage atenţia că destrămarea Ucrainei ar putea fi una sângeroasă.

Românii vor să înghită tot

În ceea ce priveşte crearea României Mari, jurnalista spune că nu se ştie dacă moldovenii înşişi doresc să devină parte a acesteia. În opinia politologului român Dan Dungaciu, "dacă unirea va avea loc, atunci (ea va fi) nu cu inima, ci cu mintea". El afirmă că "peste cinci ani, Moldova va fi mai tentată de România, decât Transnistria de Moldova".

Referitor la Transnistria, politicieni şi jurnalişti români vorbesc adesea despre "greşeala istorică" comisă la adresa regiunii: acest teritoriu nu a ţinut niciodată de Basarabia şi nu poate fi parte a Moldovei. Cu toate acestea, subliniază jurnalista rusă, atunci când românii sunt întrebaţi direct dacă "în cazul unirii Moldovei cu România, Transnistria ar putea deveni independentă", răspunsul este unul categoric: "Nu! Moldova se va uni cu România doar împreună cu Transnistria, adică în graniţele recunoscute de ONU!". Adică, comentează Aslamova, românii vor să înghită totul: şi Moldova, şi Transnistria. De altfel, după cum i-au explicat jurnalistei alţi "interlocutori români avizaţi", Transnistria nici nu preocupă România, ci este văzută doar ca monedă de schimb în relaţia cu Ucraina: regiunea transnistreană în locul Bucovinei de Nord.

Sursa: Adevarul, 14 ianuarie 2010

Tkaciuk: Nu există diferenţe dintre română şi moldovenească...

2010-01-13T00:01:00.000+02:00

„Nu există nicio diferenţă dintre limba română şi limba moldovenească. Dar dacă limba română va fi prevăzută în Constituţie... asta ar însemna un pas pentru unirea R. Moldova cu România!” Declaraţia aparţine lui Mark Tkaciuk, lansată azi, 13 ianuarie, la postul de radio Echo Moscvi.

„Pentru unionişti este foarte important ca limba să fie numită română. Asta ar fi o mare realizare pentru ei”, a declarat Tkaciuk, precizând că la referendumul constituţional se doreşte „retragerea prevederii referitor la neutralitatea ţării”, având la bază „dorinţa actualei guvernări ca R. Moldova să adere la NATO”.

„Toate rezultatele anterioare importante, cum ar fi înţelegerea multiculturală, acum se distrug de către aşa numită guvernare democrată”, susţine Tkaciuk. „Astăzi s-au început represiuni. Se închid posturi tv şi radio importante de limbă rusă. Radio Dojdi va fi închis săptămâna viitoare”, a mai adăugat deputatul comunist.

Tkaciuk a declarat că „înaintea Partidului Comuniştilor nimeni din R. Moldova nu a vorbit despre integrarea europeană”.

„Mă aflu la Moscova ca să coordonăm o poziţie comună referitor la situaţia actuală din Republica Moldova, care să fie prezentată la sesiunea Consiliului Europei”, a conchis Tkaciuk.

Sursa: unimedia, 13 ianuarie 2010

"Traian Băsescu va realiza unirea românilor"

2010-01-11T00:01:00.000+02:00

“Vreau sa-l felicit pe Traian Basescu, presedintele Romaniei. Politicianul care, in anul 2009, a reusit impsobilul – a castigat alegerile prezidentiale in fata unui adversar foarte puternic, Mircea Geoana. Trebuie sa adaugam ca unirea Romaniei cu Republica Molodva intr-o perspectiva previzibila este posibila. Insasi realegerea lui Basescu a confirmat ca unirea poporului roman in limitele aceluiasi stat corespunde vointei istoriei, acelor uriasie forte tainice, care misca istoria inainte. Cand aceasta vointa se va implini, Republica Moldoveneasca Transnistreana va fi recunoscuta ca stat si ca subiect de drept international. De aceea victoria lui Basescu este impotriva tuturor. Traian Basescu si-a dobandit dreptul de a fi desemnat omul anului 2009 in politica din sudul Europei”, afirma Stanislav Belkovski.

“El va realiza unirea romanilor”

In timp ce ucraineanul Artiom Filipenko ne aminteste de ofensiva armatei romane asupra Odesei si ne sfatuieste sa sarbatorim 65 de ani de la marele razboi de eliberare a Uniunii Sovietice, Stanislav Belkovski de la Institutul de Studii Strategice de la Moscova ne indeamna sa realizam unirea pentru ca si Transnistria sa rasufle usurata. La prima vedere, un asemenea pas ar putea avea loc in urma unui compromis politic intre Bucuresti, Chisinau si Moscova. Este plauzibil, dar de unde atata disponibilitate din partea fostului consilier al presedintelui Vladimir Putin? Strategul nu ascunde motivul: numai asa, Transnistria va deveni independenta, iar Romania ar face un asemenea gest politic prin recunoasterea suveranitatii Tiraspolului. Lucrurile sunt insa mult mai complicate, desi exista mukti romani care considera ca Transnistria nu este pamant romanesc. E adevarat, etnicii romani au majoritatea relativa si acolo, dar pe ei i-a intrebat cineva ce vor? Nu prin consultarile falsificate de clica lui Igor Smirnov se ajunge la adevarata vointa a locuitorilor de dincolo de Nistru. Copiii lor nu au dreptul sa invete limba romana in scoli. O minoritate etnica tine sub control majoritatea formata din romani si ucraineni. O astfel de situatie aberanta nu poate sa dureze la nesfarsit intr-o Europa care se deschide tot mai mult. Este clar ca Rusia accepta reunificarea romanilor daca Bucurestiul admite ramanerea Transnistriei sub controlul Moscovei. Daca la Bruxelles orice aranjament, aprobat de Moscova, ar fi salutat ca pe-o usurare, nu toti politicienii de la Chisinau ar accepta jocul in doi, cu toate ca stiu ca Rusia nu va pleca niciodata de pe Nistru. Unii lideri basarabeni au inteles deja ca este de preferat un scenariu de tip Ciprul grecesc pentru judetele Basarabiei de altadata, care se afla acum in componenta Republicii Moldova. Alipirea la Romania si, implicit, aderarea la marele spatiu european ar fi de dorit unei “integrari” cu alde Igor Smirnov. Mai sa fie tentant. Exista aici doua necunoscute la care Belkovski pare sa nu se fi gandit: Statele Unite ale Americii si Ucraina. Daca americanii ar putea fi convinsi intr-un final ca nodul gordian de la Tiraspol nu se poate taia altfel, Kievul ravneste sa puna mana pe Transnistria, eliminand astfel definitiv pumnalul rusesc din spatele Ucrainei. Un asemenea scenariu ar spulbera iluzia pe care si-o mai fac unii basarabeni ca Ucraina ar accepta candva un schimb teritorial firesc intre parteneri normali: nordul Bucovinei, Herta si sudul Basarabiei pentru cedarea Transnistriei.

Belkovski are meritul ca vede posibil un anume compromis, oricat de friabil ar parea, pe cand majoritatea politicienilor de la Bucuresti sau de la Bruxelles se multumesc doar sa constate ca blocajul de pe Nistru este o chestiune insurmontabila de geopolitica. Intr-o excelenta analiza, George Scarlat vorbea recent despre “miturile” scornite de alti “strategi”, care sa blocheze orice initiativa unyonysta (sic), numai sa nu se intreprinda nimic. Traian Basescu si-a amanat vizita la Chisinau pentru luna februarie. Opiniile lui Belkovski seamana izbitor cu parerile lui Mihail Gusman de la ITAR TASS. Un comentator al emisiunii de la postul Ecoul Moscovei reaminteste ca “politica lui Putin vede totul in alb si negru, dar negrul predomina: Basescu este un dusman, Ghimpu e dusman, Iuscenko e dusman, Timosenko e dusman, Saakasvili e dusman, chiar si Lukasenko este un dusman. Iubitorii independentei obtinute cu tancurile rusesti nu recunosc nimic. Ce ne asteapa pe noi? Ce asteapta Moldova? Divizarea, eliberea voroniniana, ocupatia sau un vesnic protectorat al Rusiei?”

Ilie Bratu a infiintat miscarea “Pro Romania”

Ilie Bratu, un luptator pentru eliberarea nationala din Basarabia, a pus bazele Asociatiei Obstesti PRO ROMANIA. Este prima miscare politica de acest gen de la Chisinau, care-si propune sa actioneze deschis pentru reintregirea nationala. El a solicitat Aliantei pentru Integrare Europeana sa retraga R. Moldova din CSI si sa scoata sarma ghimpata de pe Prut. “R. Moldova n-ar nicio sansa sa se integreze in UE ca stat independent intr-un viitor previzibil.

In aceste conditii, unica solutie de a ne salva de la pieire si a ne conserva fiina nationala, de a ne integra in structurile europene si euroatlantice si de a scapa de trupele de ocupatie si de armamaentul rusesc, este (Re)Unirea de urgenta cu Patria-mama Romania”, se arata intr-un comunicat difuzat de Ilie Bratu. Inainte sa plece la Washington, premierul Vlad Filat a anuntat construirea unui monument in memoria “eroilor de la 7 aprilie 2009”. “Nu trebuie sa uitam de oamenii care au luptat pentru libertate la 7-8 aprilie si care au fost supusi torturii”, a subliniat seful Executivului de la Chisinau. El i-a cerut ministrului Boris Focsa sa prezinte un proiect de lege care sa le permita basarabenilor sa urmareasca filmele traduse in limba romana. Un bust va fi instalat pe Aleea Clasicilor din Chisinau pe 14 februarie, cand poetul Grigore Vieru ar fi implinit 75 de ani
Autor: Viorel Patrichi
Sursa: Gardianul, 11 ianuarie 2010

Presa rusa: Euroregiunea "Nistru", viitorul spatiu al Romaniei Mari

2009-12-22T00:02:00.003+02:00

Kievul si Chisinaul au cerut UE sa asigure din bugetul Parteneriatului estic mijloacele financiare necesare infiintarii Euroregiunii "Nistru" pe baza regiunilor de frontiera din Republica Moldova, Ucraina si Romania, potrivit Agerpres.

Aceasta euroregiune ar urma sa devina un fel de "vitrina a Occidentului" la granita Transnistriei pentru a determina republica autoproclamata sa renunte la orientarea catre Rusia si sa accepte unificarea cu Republica Moldova. La randul sau, aceasta din urma "navigheaza" catre Romania, scrie marti agentia de presa rusa Rosbalt, intr-un comentariu legat de initiativa comuna moldo-ucraineana privind infiintarea euroregiunii "Nistru", convenita cu ocazia vizitei din 17 decembrie a ministrului ucrainean de externe Piotr Porosenko la Chisinau.

Dupa cum au specificat pentru agentia de presa citata surse diplomatice din capitala Republicii Moldova, ministrii moldovean si ucrainean de externe Iurie Leanca, respectiv Piotr Porosenko au semnat o solicitare comuna catre Catherine Ashton, vicepresedinte al Comisiei Europene, in care au cerut ca euroregiunea "Nistru" sa fie sustinuta prin mecanismele financiare ale Parteneriatului Estic.

Euroregiunea "Nistru" ar urma sa includa raioanele Floresti, Dondiuseni, Soldanesti, Soroca si Camenca din Republica Moldova, regiunea ucraineana Vinnita. Din partea UE in aceasta formula de cooperare regionala ar urma sa fie implicate activ regiunile de frontiera ale Romaniei - noteaza Rosbalt.

"Euroregiunea" reprezinta o forma de integrarea internationala ce presupune implicarea zonelor de frontiera din Europa prin eliminarea barierelor vamale si a obstacolelor din calea fluctuatiei fortei de munca. Astfel, autoritatile regionale din Republica Moldova si Ucraina vor avea posibilitatea de a distribui banii alocati de Comisia Europeana in cadrul a trei programe: programul tripartit operational "Romania-Ucraina-Moldova" (cu un buget de 126 milioane de euro), Programul tarilor din regiunea Marii Negre pe 2007-2013 (18 milioane de dolari) si Programul de cooperare transfrontaliera din sud-estul Europei (2 milioane de euro).

Prin acest proiect, potrivit agentiei de presa citate, se urmareste ca aprofundarea relatiilor dintre autoritatile locale de pe ambele maluri ale raului Nistru sa devina un element important in solutionarea pe termen lung a conflictului transnistrean.

Cu alte cuvinte, s-a decis cumpararea transnistrenilor prin recurgerea la contrastul dintre saracia lor si prosperitatea din "vitrina Occidentului". Euroregiunea este destinata sa aiba rol de vitrina pentru adeptii incapatanati ai Rusiei si Republicii Moldovenesti Nistrene (rmn), asa cum a fost odinioara Suedia pentru URSS.

Expertii Rosbalt pretind ca euroregiunea reprezinta un proiect geopolitic de unica folosinta. Dupa preconizata cadere a Transnistriei, in cazul in care obiectivul va fi atins, iar transnistrenii vor obtine in masa cetatenia romana, proiectul va fi cel mai probabil suspendat, la fel cum a fost intrerupt dupa prabusirea Uniunii Sovietice "socialismul suedez", devenit de prisos - apreciaza ei. "Iar pe locul actualelor republici sarace, dar independente Republica Moldova si Transnistria vor aparea cateva si mai sarace judete ale Romaniei Mari", anticipeaza expertii rusi.

In prezent, realizarea unui astfel de scenariu este imposibila din cauza orientarii elitelor si populatiei din Transnistria spre Rusia, considera agentia de presa citata, in opinia careia autorii proiectului privind constituirea euroregiunii spera ca in cativa situatia se va schimba in mare parte din vina Moscovei. "Evident, in lipsa unei frontiere terestre sau maritime comune cu Transnistria, Rusia nu are posibilitatea sa ajute eficient economia si securitatea republicii nistrene. Mai mult, aceasta zvarcolire a Kremlinului, care sustine ba autonomia Tiraspolului, ba tentativele Chisinaului in incercarea realipirii Transnistriei la Republica Moldova nu sunt de natura sa genereze respect niciuneia din partile interesate.

Pana de curand, Moscova l-a sustinut public pe presedintele comunist al Republicii Moldova Vladimir Voronin, a carui politica fata de Transnistria a fost deschis nationalista", potrivit Rosbalt.

Dupa infrangerea comunistilor in alegerile parlamentare, Rusia da impresia ca ar fi satisfacuta de politica externa a noilor autoritati de la Chisinau, desi primele persoane in stat din Republica Moldova au vorbit nu o data despre necesitatea unirii cu Romania, adauga agentia rusa de presa.

Consecintele romanizarii Republicii Moldova nu promit nimic bun nici Ucrainei, al carei ministru de externe plaseaza astazi cu mult entuziasm mine pentru viitoarele conflicte, considera jurnalistii rusi. In toiul alegerilor prezidentiale din Romania, castigate din nou de nationalistul Traian Basescu, un sustinator al absorbtiei Basarabiei, Piotr Porosenko si-a asigurat conationalii ca integritatea teritoriala a Ucrainei nu este amenintata de Romania. Declaratia a fost facuta dupa ce Romania a castigat in instanta de la Haga partea de platou continental disputata cu Ucraina, continua pe acelasi ton acuzator agentia de presa citata.

In acest timp, consulatele Romaniei emit pasapoarte romanesti nu doar pentru cetatenii Republicii Moldova si Transnistriei, ci si pentru cei din regiunile de frontiera ale Ucrainei. Pentru majoritatea covarsitoare a solicitantilor cetatenia romana
reprezinta mijlocul cel mai usor de a calatori fara viza in Europa, in principal pentru munca. Obiectivele Romaniei sunt insa departe de altruism, apreciaza Rosbalt, pretinzand ca expertii romani afirma deschis ca absorbtia Moldovei agrare fara Transnistria industriala nu ar avea nicio ratiune economica.

Potrivit Rosbalt, se discuta de asemenea perspectiva de aderare a Bucovinei, a raioanelor Bolgrad si Reni (regiunea Odesa). Astfel, 'expansiunea geoculturala' a Bucurestiului spre Est continua, in timp ce Uniunea Europeana nu s-a amestecat in cei trei ani de cand Romania este membra a UE in realizarea acestor planuri.

Romania Libera, 22 decembrie 2009

Vlad Filat a dispus inlaturarea sarmei ghimpate dintre Romania si Basarabia

2009-12-22T00:02:00.002+02:00

Dupa 20 de ani de la caderea Zidului de la Berlin, Serviciul de Graniceri al Republicii Moldova a definitivat documentatia necesara pentru indepartarea sårmei ghimpate si i-a transmis-o pe 21 decembrie premierului Vlad Filat. Seful Guvernului de la Chisinau ceruse cu o saptamåna in urma lichidarea acestei sechele a imperiului sovietic dintre Romånia si R. Moldova.

Executivul adoptase in acest sens o hotarare privind scoaterea gardului de sarma ghimpata. Deputatul liberal Anatol Arhire a propus includerea in ordinea de zi a unui proiect de hotarare a Parlamentului pentru indepartarea gardului. Legislativul era indreptatit sa ia o decizie politica referitoare la acest subiect, fiindca aici sunt vizate cateva legi, sustine Arhire. Este surprinzator, dar premierul Vlad Filat a afirmat ca aceasta problema nu are nimic in comun cu procesul legislativ: Guvernul a luat deja o hotarare. Dispozitiile respective au fost date in sedinta de guvern, iar Parlamentul va fi informat despre actiunile intreprinse, a explicat Vlad Filat.

Granitele intregii Europe sunt transparente

Este o rusine sa pastram sarma ghimpata la frontiera cu o tara prietena, in secolul al XXI-lea, cand granitele intregii Europe sunt transparente, iar oamenii pot sa circule liber, a subliniat Vlad Filat. Sarma ghimpata va fi scoasa in cel mai scurt timp. Dupa aceasta decizie, basarabenii vor profita prin participarea la preluarea unor fonduri de finantare europene nerambursabile, prin implicarea masiva a autoritatilor locale la proiectul “Euroregiunea Siret-Prut-Nistru” in cadrul programului de buna vecinatate Romania-R. Moldova.

Comunistii considera decizia ilegala

Voronin s-a opus permanent acestui proces firesc, desi existau presiuni din partea puterilor locale. In 2008, Consiliul Raional Ungheni a adoptat o hotarare privind scoaterea gardului de sarma ghimpata, dar instantele de judecata au hotarat ca decizia era ilegala. Voronin i-a amenintat cu puscaria pe reprezentantii autoritatilor locale, care aveau o asemenea optiune. In 2007, Consiliul Raional Ungheni a elaborat un proiect de modernizare a sistemului de supraveghere la frontiera, aprobat apoi de Romania, dar respins de regimul Voronin de la Chisinau. Cand Voronin a venit in orasul de pe Prut in 2008, Ion Harea, presedintele raionului Ungheni, i-a spus ca “sarma ghimpata este deja ruginita, iar tot ce este ruginit trebuie sa plece”. Militianul s-a enervat cumplit si l-a amenintat cu puscaria. Harea spune ca, dincolo de sarma ghimpata, raionul Ungheni are 2.200 de hectare de terenuri, care trebuie valorificate. Acolo exista numeroase morminte care nu pot fi ingrijite din cauza restrictiilor impuse de graniceri. In zona limitrofa a gardului de 80 de kilometri locuiesc 186.400 de basarabeni. “Voi, aiste din Ungheni, avetz problemi cu granita? Sarma ghimpata nu-i a voastra. Daca nu va linistitz, vetz nimeri in puscarii cu tat consiliu vostru shi, in primul rand, preshadinitili raionului”, a amenintat atunci Voronin.

Mihai Ghimpu cere oficializarea limbii romåne

Mihai Ghimpu, presedintele Parlamentului si (inca) presedintele interimar al R. Moldova, a semnat un decret pentru constituirea unei comisii pentru reforma constitutionala, care ar putea decide fie adoptarea unei noi Constitutii, fie modificarea actualei Legi Fundamentale. El a precizat ca limba romana va fi mentionata clar in noua Constitutie ca limba oficiala, iar istoria romanilor va reveni in manualele scolilor de peste Prut.

Criza constitutionala, iar nu politica

“Nu avem criza politica in tara, ci constitutionala, pe care o vom depasi prin referendum. Consider ca presedintele trebuie ales de popor. Astfel, acesta va avea mandatul necesar. La anul, vom trece printr-o experienta serioasa de schimbare a Constitutiei prin referendum si sunt convins ca poporul nostru va sustine cu demnitate acest examen. Cu parere de rau, comunistii n-au inteles ca refuzul lor de a vota presedintele este inceputul destramarii PCRM. Nu regret destramarea, ci ca Moldova va fi atrasa intr-o noua campanie electorala, cu toate ca avem probleme mai importante de solutionat”, a subliniat premierul Vlad Filat. El a promis ca, indiferent de dificultatile unei noi campanii electorale, Guvernul va plati la timp salariile si pensiile. Intre timp, Partidul Liberal Democrat, pe care il conduce premierul Filat, a avut un congres pe data de 19 decembrie, cand si-a schimbat doctrina si statutul. Domnul Filat spera sa-si consolideze partidul, dar si propria pozitie in noul context politic de la Chisinau. “PLDM va fi cel mai important si influent partid din R. Moldova. Multumesc celor care au informat si au adus adevarul in casele oamenilor. Jurnalistii au stat in avangarda actiunilor care au dus la detronarea regimului Voronin”, a spus cu acel prilej Vlad Filat.

Dispare ultima «mostenire» de la Stalin

Gardul de sarma ghimpata a fost instalat imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, pe timpul lui Stalin.
Trecerea unei asemenea legi prin Parlament ar fi dificila fiindca acolo majoritatea deputatilor nu vor apropierea de Romania. Indepartarea acestei sechele, fie si dupa 20 de ani de la caderea comunismului si a Uniunii Sovietice, ar fi o decizie politica deosebita, care ar aduce multa bucurie pentru numerosi romani de pe ambele parti ale Prutului, care au avut de suferit multe privatiuni. Sarma trebuie inlaturata pana la 1 martie 2010.
Viorel Patrichi
Gardianul, 22 decembrie 2009

În R. Moldova a fost înregistrată Asociaţia PRO ROMÂNIA

2009-12-11T00:01:00.001+02:00

Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a înregistrat miercuri Asociaţia Obştească PRO ROMÂNIA (AOPR), care se pronunţă pentru unirea Republicii Moldova cu România.
Scopul principal al Asociaţiei este “educarea patriotică şi conştientizarea populaţiei R.Moldova de necesitatea imperioasă a revenirii teritoriilor româneşti de la est de Prut, ocupate şi anexate în 1940 de Uniunea Sovietică, la trupul Patriei-mamă România şi determinarea prin diverse acţiuni paşnice, democratice şi legale a clasei politice şi autorităţilor Republicii Moldova şi României să acţioneze neîntîrziat în sensul lichidării consecinţelor Pactului Molotov-Ribbentrop”, a declarat pentru Agerpres preşedintele AOPR, Ilie Bratu.

El a spus că în august 2008 a solicitat Ministerului înregistrarea partidului Mişcarea Unionistă din Moldova (MUM), dar cererea a fost respinsă, mai mulţi lideri ai acesteia au fost tîrîţi în judecată, fiindu-le intentate dosare penale pentru tentativa de lichidare a statalităţii moldoveneşti.

În martie 2009, un grup de iniţiativă a depus o cerere privind înregistrarea Asociaţiei obşteşti, dar şi aceasta a fost respinsă şi doar după schimbarea conducerii instituţiei a fost înregistrată, a declarat Bratu. Potrivit acestuia, AOPR are 19 fondatori, dar are şi structuri puternice în teritoriu şi intenţionează să relanseze Mişcarea Unionistă.

Ziarul Făclia, 11 decembrie 2009

Stanislav Belkovski crede ca Romania va lua Basarabia si va recunoaste independenta Transnistriei

2009-12-10T00:01:00.002+02:00

“In prezent, in Republica Moldova, exista oameni care nu ascund ca unirea cu Romånia este o problema a viitorului apropiat. Mihai Ghimpu, seful Parlamentului si presedintele interimar al Republicii Moldova, vorbeste deschis despre acest lucru.”

“Si cu toate ca la nivel oficial se neaga acest lucru, eu cred ca, dupa evenimentele din aprilie, dupa schimbarea puterii, dupa ce Partidul Comunistilor a trecut in opozitie, unirea Republicii Moldova cu Romania devine tot mai reala”, crede cunoscutul politolog din Rusia. Mai ales ca nu exista sanse reale pentru “integrarea europeana a Republicii Moldova, nici in viitorul apropiat, nici in perspectiva indepartata. Iar acest lucru nu depinde de relatiile cu Romania, care este deja membru al Uniunii Europene, ci pentru ca UE nu se va extinde in urmatorul deceniu. Vechii membri (fondatorii UE) nu sunt interesati de extinderea Uniunii in perspectiva imediata”, sustine Stanislav Belkovski.

„Romånia Mare“ nu are nevoie de o Cecenie

Evaluarea domnului Belkovski este perfect justificata, chiar daca in spate are un scenariu otravit: ruperea definitiva a Transnistriei de R. Moldova cu acte in regula. Chisinaul va fi nevoit sa accepte scenariul din cauza presiunii populare, care va creste permanent de jos in sus, iar politicienii vor trebui sa tina seama de realitate. Iar aceasta presiune este tot mai puternic motivata economic, mai ales din directia tinerei generatii. Tinerii trebuie sa-si faca un rost, sa-si intemeieze familii, sa aiba cu ce creste copii si vor pune presiune pe politicieni pentru acest pas decisiv. Tiraspolul va avea argumentul suprem pentru a obtine recunoasterea. “Prin urmare, si Uniunea Europeana, si Rusia, si alte tari, intelegand toata gravitatea unirii Romaniei si Republicii Moldova, vor trece la recunoasterea Transnistriei. Eu cred ca “RomaniaMare” nu are nevoie de o Cecenie a ei si, de aceea, Bucurestiul va recunoaste printre primii independenta Transnistriei”, considera Belkovski. La prima vedere, lucrurile par foarte simple, iar scenariul propus de domnul Belkovski chiar si la Bucuresti, sub nasul nostru, este o constructie de bun-simt al compromisului intre Rusia si Romania.

„Sinergia Marii Negre“ este un eufemism

Kremlinul nu se va retrage niciodata de pe Nistru, neconditionat, de buna voie si nesilit de nimeni. Uniunea Europeana nu exista in aceasta ecuatie, iar deocamdata Statele Unite prefera sa discute cu noi despre “sinergia Marii Negre”. Bucurestiul nu va trata niciodata direct si exclusiv cu Moscova, fara participarea Chisinaului. Chiar daca unii sugereaza ca Traian Basescu s-ar fi inteles perfect cu Vladimir Putin cu prilejul reuniunii NATO de la Bucuresti. Iar acum, dupa ce Traian Basescu a fost reales, acest dialog pragmatic si dur ar putea fi reluat cu tandemul de la Moscova. Daca transnistrenii nu vor accepta directia normala si inevitabila a procesului politic din sud-estul Europei, risca sa ramana izolati ca turcii din Cipru, care au preferat sa ramana atarnati de gatul Turciei, iar acum regreta. Grecii din Cipru au aderat la UE, profitand de o circumstanta istorica favorabila. O asemenea circumstanta nu se mai poate ivi curand pentru Chisinau, iar a ramane cantonat langa mafia tutelata de Igor Smirnov este periculos pentru majoritatea romanilor de peste Prut.

Chisinaul trebuie sa combata criza identitara

Deocamdata, chiar si politicienii unyonisti (sic! Pentru soft) de la Chisinau au pus batista pe tambalul reintregirii nationale dupa ce au ajuns la putere. Din doua motive: sa nu se supere altii si, nu in ultimul rand, fiindca si-au vazut sacii in caruta. Sindromul Vogoride se regenereaza sub diverse forme. Singurul care nu se dezice de convingerile lui este Mihai Ghimpu, dar el are inca o pozitie vulnerabila si, de aceea, in jurul lui trebuie construit. Dorin Chirtoaca a respins orice tentativa de reunificare intr-un interviu pentru Lenta.ru: “Dupa opinia noastra, ceea ce propune domnul Belkovski nu e posibil. Republica Moldova este un stat unitar. Noi trebuie sa rezolvam problemele actuale, sa integram republica, pentru ca statul sa functioneze in cadrul frontierelor stabilite in anul 1991, in conformitate cu dreptul international. Pentru aceasta, trebuie sa dezvoltam economia si sa cream o constructie democratica normala. Atunci vor fi create si premisele pentru rezolvarea problemei transnistrene. Toate aceste initiative, de genul planului Belkosvki, nu pot fi in folosul Moldovei”. Intr-o prima faza, noile autoritati de la Chisinau trebuie sa lupte onest pentru redobandirea identitatii reale, contra crizei identitare, caz unic in Europa. Pana atunci, BBC vorbeste despre “natiunea moldoveneasca, cea mai saraca de pe continent”, unde se vorbeste “limba moldoveneasca”. Sa rezolvam aceste lucruri simple si apoi mai vorbim…

Tighipko: Ucraina trebuie sa blocheze unirea romånilor

Bancherul Serghei Tighipko, candidat la functia de presedinte al Ucrainei, se arata foarte ingrijorat de posibila unire a Basarabiei cu Romania. Ucraina trebuie sa insiste “prin toate mijloacele” pentru ca Republica Moldova sa fie mentinuta. Eventual, dezmembrata, cum se afla in acest moment. “Realizarea proiectului Romania Mare este un pericol real pentru Ucraina si trebuie sa ne opunem. Daca nu azi, atunci maine, Mihai Ghimpu va prelua in mod oficial conducerea Moldovei. Si este absolut clar ca el va conduce tara in directia lichidarii suveranitatii si unirii cu Romania. Conservarea Republicii Moldova ca stat independent este in interesul strategic al Ucrainei. Nimeni nu este interesat de asta mai mult ca noi. Chiar si la Moscova exista doritori care vor sa imparta teritoriul Republicii Moldova, care ar da malul drept romanilor pentru ca Rusia sa-si poata institui protectoratul asupra Transnistriei. Pentru Ucraina, aceasta ar fi o catastrofa”, sustine Tighipko. Candidatul, originar dintr-un sat din Basarabia, nu aminteste de faptul ca in Ucraina traiesc aproximativ un milion de romani, supusi unei politici agresive de ucrainizare si ca autoritatile de la Kiev au repus pe tapet falsa dihotomie “romani/moldoveni”. Piotr Porosenko, ministrul de externe de la Kiev, a pus lucrurile la punct: “Pot constata ca nu au existat declaratii vizand pretentii teritoriale din partea autoritatilor oficiale romane. Nu sunt inclinat sa acord o prea mare atentie declaratiilor unor politicieni marginali, care, pentru realizarea propriilor lor scenarii politice, folosesc cartea ucraineana. Sunt profund convins ca in prezent sunt suficienti factori de retinere, inclusiv unii precum NATO si UE, structruri din care Romania face parte, si unde exista un mecanism foarte clar, care sa impiedice implicarea acestor aliante integratoare in conflicte armate. Pe de alta parte, sunt convins ca Ucraina are un potential suficient de serios pentru a deveni un jucator politic independent si puternic”.
Viorel Patrichi
Gardianul, 10 decembrie 2009

Candidatul AIE la preşedinţia R.Moldova, Marian Lupu: Eu sunt moldovean şi nu voi participa la Ziua Unirii, de 1 Decembrie

2009-11-24T00:01:00.000+02:00

"Sunt persoane care se identifică drept romani. Eu insă mă identific drept moldovean şi am acest drept", a declarat marţi, in cadrul unei conferinţe de presă, liderului PDM, Marian Lupu, candidat al AIE pentru preşedinţia R.Moldova, transmite Unimedia.md. Lupu a răspuns - in limba rusă - la intrebarea jurnaliştilor, care l-au intrebat dacă va participa la "Marea Unire" de la 1 Decembrie. Marian Lupu a declarat categoric că nu va lua parte la acest eveniment deoarece "este sărbătoarea altui stat".

Sursa: Ziua, 24 noiembrie 2009

Alte mituri despre Unirea cu Basarabia

2009-11-12T00:02:00.000+02:00

Circula o multime de prejudecati despre posibilitatea unirii dintre Romania si Basarabia. Multe opinii apartin unor oameni de buna credinta, dar care si-au dat cu parerea fara sa cunoasca acest subiect. Altii sunt de-a dreptul antiromani, iar misiunea lor este sa ne spuna ca unirea dintre cele doua state romanesti. Ni se spune ca este imposibil asa ceva, fie pentru ca nu permite dreptul international, fie pentru ca se vor opune ONU, SUA, NATO, etc. fie ca basarabenii nici nu doresc unirea. Si chiar daca unirea ar fi posibila, Romania s-ar confrunta cu probleme privind minoritatile nationale, ori ca ar fi invadata de infractori veniti de peste Prut. Toate acestea sunt mai degraba niste mituri si le vom discuta pe rand.

Inviolabilitatea frontierelor
Dupa ce URSS s-a spart in cincisprezece, Cehoslovacia in doua, Iugoslavia in sapte, iar fosta Republica Democrata Germana a disparut de pe harta Europei, invocarea acestui principiu ar putea starni zambete ironice.
Juridic, Actul Final de la Helsinki din 1975 prevede la capitolul VIII ca "toate popoarele au in permanenta dreptul, in deplina libertate, de a determina asa cum doresc si atunci cand doresc statutul lor politic intern si extern, fara nici un amestec din afara". Asadar, se consfinteste dreptul popoarelor la autodeterminare fara nici un amestec din afara, inclusiv dreptul la unire, cum a fost in cazul celor doua Germanii, doua Vietnamuri, doua Yemenuri, sau, pe viitor, a celor doua Corei sau a Romaniei si Republicii Moldova.

Capitolul III, despre "inviolabilitatea frontierelor", se refera in mod evident la agresiunea unui stat impotriva altuia, nu la dreptul de autodeterminare. De exemplu se spune "ca statele se vor abtine de la orice atentat impotriva frontierelor". Ar fi absurd sa se sustina ca Republica Moldova, in cazul unirii, ar atenta la frontiera proprie. De asemenea, se face referire la Carta Natiunilor Unite. Dar, in document, dreptul la autodeterminare al popoarelor este un principiu de baza. Unirea nu ar afecta o tara terta, cum a fostul cazul secesiunii Kosovo, care a violat integritatea Serbiei, recunoscuta prin rezolutia 1244 a ONU.

Precedente "pe usa din dos" in UE
Se spune ca UE s-ar opune ca Republica Moldova sa adere "pe usa din dos", adica prin unirea cu Romania. Dar asa ceva s-a intamplat deseori in istoria UE. Cel mai cunoscut exemplu este absorbtia fostei Republici Democrate Germane care a fuzionat cu RFG, fara ca cineva din UE sa aiba ceva de spus.

Dar mai sunt si alte cazuri, ale unor teritorii dependente de fostele puteri coloniale, Marea Britanie, Franta, Spania, Italia, Olanda, Portugalia, Danemarca si asa mai departe.
La intrarea in UE, in 1957, Franta intrase la pachet cu Algeria, care, pe atunci, era parte integranta a sa, si care a parasit UE (pe atunci CEE) abia in 1962, odata cu independenta. O situatie incurcata este si cu Noua Caledonie, o insula din Pacific pe care Franta o considera "departament de peste mari, dar Comitetul ONU pentru Decolonizare o considera o colonie.
Toate aceste teritorii dependente sunt si nu sunt in UE, ceea ce creeaza probleme serioase. De exemplu Groenlanda a parasit UE in 1986, dar locuitorii sai sunt cetateni europeni pentru ca sunt cetateni ai Danemarcei. Mai rau e cu posesinile britanice Man, Jersey, Guernsey, ori Antilele Olandeze, care fac parte din UE, dar nu si din zona vamala si TVA a Uniunii, ceea ce le-a transformat in paradisul fraudelor la bugetul comunitar.

Hai la referendum!
Se spune ca basarabenii nu doresc unirea, desi 30% dintre ei sau chiar mai multi vor cetatenie romana. Adica voteaza "cu picioarele", cum se spunea despre est-germani in 1989. Ei isi pot exprima vointa prin referendum, conform Constitutiei Republicii.

UE, "cea mai consolidata democratie a lumii", cum o numea Sarkozy, are experienta mare in aceasta privinta. Dupa ce la referendum alegatorii francezi au respins Constitutia Europeana, trebuia sa se renunte la aceasta. Prin incalcarea legislatiei europene s-a organizat acelasi referendum si Olanda. Dupa ce a fost respinsa si aici, Constitutiei Europene i s-a schimbat titlul in Tratat Constitutional sau Tratatul de la Lisabona. Dupa ce si acesta a fost respins prin referendum in Irlanda, referendumul s-a repetat, ca sa iasa cum vrea UE. Acelasi lucru s-a mai intamplat si in Danemarca, unde, dupa ce danezii au respins Tratatul de la Maastricht, referendumul s-a repetat.

In provincia Quebec, francezii de acolo au organizat doua referendunuri pentru independenta fata de Canada, ambele respinse in 1980 si 1985. Nationalistii francezi atrag in prezent emigranti din tari francofone ca Romania, Liban, Haiti, in speranta ca la referendumul urmator acestia vor vota cu ei.

A trecut momentul "favorabil"
Se spune ca s-a ratat sansa unirii in anii '90, iar conjunctura de atunci nu se mai poate repeta. Nimic mai fals. Intre 1989 si 1991, Basarabia facea parte din URSS, ceea ce facea unirea imposibila, iar, in 1992, a inceput razboiul de pe Nistru. In 1989, etnicii romani reprezentau 67% din populatie, iar, in prezent, au ajuns la 80%, copiii romani avand o pondere de 86% in populatia scolara. In acelasi timp, ponderea rusilor a scazut la jumatate. De atunci, Romania a devenit in mod evident mult mai atractiva decat in 1989-1990 pentru basarabeni. Acestia, la randul lor, sunt diferiti de parintii lor. In ultimele doua decenii, zeci de mii de tineri basarabeni au studiat in liceele si universitatile din Romania. Un milion de basarabeni lucreaza in strainatate si acestia au vazut cu ochii lor diferenta intre UE si spatiul ex-sovietic. Ei au alte conceptii decat cei de acum 20 de ani. Iar apoi se pune intrebarea: "Daca nu acum, atunci cand, daca nu noi, atunci cine?"

Probleme cu minoritatile
Romania ar putea foarte bine sa gestioneze problema sporirii ponderii minoritatilor nationale dupa o eventuala unire. Intre Prut si Nistru aproape 700.000 persoane apartin minoritatilor nationale. La o populatie de 25.000.000 a unei Romanii unite, ar insemna un procent de 2,8% din totalul populatie. Adica jumatate din procentul emigrantilor stabiliti in Olanda sau Marea Britanie dupa 1990. Iar in Occident e vorba despre musulmani din Africa de Nord sau Pakistan. Minoritatile cu care s-ar imbogati Romania ar fi rusi, ucraineni, bulgari, gagauzi, adica est-europeni de religie crestin-ortodoxa, avand multe asemanari cu romanii, impreuna cu care au trait de generatii in Basarabia.

Romania este un model in Europa din punct de vedere al tratamentului minoritatilor. De exemplu, turcii sunt printre cei mai loiali reprezentanti ai minoritatilor fata de statul roman. Daca turcii musulmani se simt foarte bine in Romania, nu exista nici un motiv sa nu se acomodeze si turcii crestin-ortodocsi, adica gagauzii.

Minoritatea rusilor lipoveni a organizat recent la Palatul Parlamentului din Bucuresti o reuniune a reprezentantilor diasporei mondiale rusesti, cu scopul de a pregati congresul emigratiei ce va avea loc la Moscova. Kremlinul nu ar fi aprobat niciodata o asemenea manifestare la Bucuresti, daca rusii ar fi avut probleme cu majoritatea romaneasca.

Faptul ca noii cetateni tin sarbatorile crestine pe stil vechi nu are nici o importanta. Oricum, in Romania, de la Craciunul pe stil nou, din 25 decembrie, pana pe 7 ianuarie, cand e Craciunul pe stil vechi, nu prea munceste nimeni. In prezent, in Romania, sarbii, ucrainenii, lipovenii, isi tin obiceiurile dupa stilul vechi, fara sa fie tulburati de nimeni.

Romania permite dubla cetatenie, iar rusii, dintre care multi au si cetatenia Federatiei Ruse, s-ar bucura de libertate de miscare de la Lisabona la Moscova.

Infractorii basarabeni
Pentru ca in Romania se stiu putine despre Republica Moldova, exista prejudecata ca aceasta ar fi un paradis al infractorilor, al mafiei. Este fals.

Moldova are o rata a infractiunilor de 8,58 la 1000 locuitori, de doua ori mai mica decat Romania, cu 16,48/1000. E drept ca, in Basarabia, rata omorurilor este de trei ori mai mare ca in Romania, dar asta pentru ca majoritatea omorurilor se petrec in mediul rural, din cauza saraciei, alcoolismului, lipsei de educatiei, iar Basarabia e rurala.

De exemplu, si in Romania doua treimi dintre crime se petrec la tara, jumatate dintre acestea intre rude. In judetul Iasi, din aceleasi cauze, s-au comis de trei ori mai multe crime la numarul de locuitori decat in Bucuresti. Basarabenii nu sunt nici mai rai nici mai buni decat fratii lor de peste Prut. De fapt cei mai rai din lume sunt britanicii, cu 2034 delicte violente la 100.000 locuitori, mai mult ca in SUA, unde sunt 466 fapte violente la 100.000 locuitori, dar nu si-a mai pus nimeni aceasta problema cand ne-am unit cu Marea Britanie, in cadrul Uniunii Europene.

George SCARLAT (george.scarlat@ziua.ro)
Ziua, 12 noiembrie 2009

Mituri despre Unirea cu Basarabia

2009-11-11T00:01:00.002+02:00

Despre posibilele consecinte negative ale unirii dintre Romania si Republica Moldova asupra economiei s-a mai scris. In general s-a spus ca unirea celor doua state ar fi o grea povara pentru statul roman. Dar analizele cu pricina au fost tendentioase. In locul cautarii adevarului, s-a preferat demonstrarea cu orice pret a faptului ca unirea este imposibila. Propagandistii antiromani au adunat mere cu pere pentru a socoti un cost astronomic al unirii, menit sa compromita orice idee de apropiere a celor doua state romanesti.

Economia Moldovei nu prea conteaza
Mitul costurilor unirii asupra economiei romanesti ar putea fi demolat intr-o singura fraza si cu asta am putea incheia demonstratia. Produsul Intern Brut (PIB), de 6 miliarde dolari al Republicii Moldova reprezinta doar 3% din cel al Romaniei, de 200 miliarde dolari in 2008.
De exemplu, PIB-ul romanesc a scazut cu 9% in 2009 fata de 2008 din cauza crizei. Carevasazica din economia romaneasca a disparut intr-un singur an o bucata cat trei ori Moldove la un loc. Cam asta este raportul dintre cele doua economii.

O crestere economica de 7-8% este considerata un record in Europa. Republica Moldova nici nu mai poate spera la asa ceva in urmatorii ani, aflata intr-o grava recesiune din cauza crizei mondiale si a grelei mosteniri comuniste. Pe de alta parte, transferurile din Romania ar putea asigura aceasta crestere accelerata. Pentru ca 7-8% din PIB-ul Moldovei reprezinta doar 0,2% din PIB-ul Romaniei, adica o piscatura de tantar.

Culisele reunificarii germane
Ni se da tot timpul peste nas cu exemplul reunificarii germane. Pasamite, Romania nu ar fi capabila de efortul economic respectiv, fiind mult mai saraca decat Republica Federala a Germaniei, care a cheltuit 7-800 sute miliarde marci pentru a pune pe picioare landurile rasaritene.

La prima vedere, nu se intelege cum a putut Germania sa faca acest efort si totusi sa aiba crestere economica constanta si sa fie permanent a treia economie a lumii, dupa SUA si Japonia.
Explicatia e simpla. Nemtii nu prea au facut nici un sacrificiu, de fapt doar au mutat banii dintr-un buzunar in altul si au pus mana si pe economia fostei RDG, odinioara vitrina lagarului socialist.

O parte din suma care a intrat in fosta RDG a fost de fapt investitia cu care firmele vestice au cumparat fabricile din Est in cursul procesului de privatizare, facand achizitii avantajoase. Functionarii de la "Treuhand", fondul de privatizare, erau vest-germani si au favorizat firmele de acasa. Alte sume au fost cheltuite pentru reabilitarea infrastructurii ruinate a fostei RDG. Adica niste comenzi nesperate pentru industria din Vest. Autostrazi, cai ferate, telefonie, investitii de mediu, toate au fost efectuate de firme din Germania de Vest. Practic, Helmuth Kohl a subventionat economia vest-germana sau i-a acordat un"stimulus", cum ii spune acum Obama Barack. Banii s-au intors inapoi de unde au plecat.

Minciuni despre povara basarabeana
Presupusa nota de plata a unirii este umflata de propagandisti cu tot felul de cheltuieli imaginare. Bunaoara, Romania ar trebui sa suporte schimbarea documentelor de identitate ale moldovenilor, ceea ce ar fi o cheltuiala foarte mare pentru buget. Prostia este vadita, pentru ca in orice tara din lume costul eliberarii documentelor este suportat de cetatean, nu de stat. Basarabenii si-ar plati singuri costul unui act de identitate sau un pasaport ca si pana acum.
Alta prostie care s-a spus este aceea ca Romania ar trebui sa suporte costurile cu energia pentru Republica Moldova, adica curent electric, gaze, pacura etc. Dar basarabenii si le vor plati singuri intr-o Romanie unita asa cum si le platesc si in prezent. Consumatorii casnici si firmele din Basarabia sunt cu platile la zi. Cam 80% din datoria Republicii Moldova catre Gazprom apartine de fapt Transnistriei. Se spune ca basarabenii importa 80-90% din energia electrica din Ucraina si Rusia, de parca i-ar impiedica cineva dupa unire sa cumpere energie din Rusia, Romania sau din orice tara doresc.

Un alt obstacol scornit de propagandisti ar fi costul pentru aducerea caii ferate din Basarabia la ecartamentul, adica latimea, celor din Romania. Calea ferata din Basarabia, din cauza mostenirii sovietice, are ecartamentul mai mare decat cea din Romania. Schimbarea ecartamentului caii ferate nu este o urgenta. Tarile Baltice, care au intrat in UE din 2004 au si acum ecartamentul sovietic, la fel ca Finlanda, care a parasit Rusia inca din 1918. Ba mai mult, in Spania exista fara probleme nu mai putin de trei ecartamente diferite.

Alta cheltuiala imaginara ar fi uniformizarea administratiei locale din cele doua state. Basarabenii, de-a lungul ultimelor doua decenii oricum au trecut de la raioane la judete si iar la raioane si s-au descurcat si singuri. Trecerea din nou la judete, pentru a avea aceeasi organizare ca Romania, ar aduce de fapt economii, prin reducerea aparatului birocratic.

O sperietoare este si cu salariatii bugetarii moldoveni, care ar urma sa fie platiti din bugetul Romaniei. Dar societatea moldoveneasca este mult mai sanatoasa din acest punct de vedere decat cea romaneasca. In Romania raportul dintre salariatii bugetari si cei din sectorul privat este de 1,3 la 1, cei dintai avand si salarii mai mari. Basarabia sta foarte bine, cu un bugetar la patru salariati, adica media din UE. Reiese ca mai degraba Romania ar trage Basarabia in jos din acest punct de vedere.

Schimbarea leilor moldovenesti, cu care suntem de asemenea speriati, nu ar reprezenta o cheltuiala semnificativa, pentru ca masa monetara, cantitatea de bani din Basarabia, este neglijabila fata de cea din Romania. Iar cele doua monede ar putea circula si paralel, cum s-a mai intamplat in Franta, Jugoslavia etc, leul moldovenesc urmand a fi retras treptat de pe piata.

Boom economic dupa unire
Daca s-ar face unirea, Basarabia nu ar fi o piatra de gatul economiei romanesti, ba dimpotriva, ar deveni unul dintre motoarele cresterii economice romanesti. In primul rand Romania in sine va deveni mai atractiva pentru investitori, pentru ca dupa unire ar deveni una dintre pietele europene cele mai mari, cu peste 25 milioane consumatori. Apoi, cota de fonduri europene alocate Romaniei se va majora dupa adaugarea Basarabiei pe nota de plata prezentata la Bruxelles. La fel si in ce priveste subventiile pentru agricultorii basarabeni. O buna parte dintre investitiile ce se vor realiza in Basarabia cu fonduri europene vor fi executate de firme romanesti, ceea ar contribui la cresterea economica din Romania.

Daca se repeta modelul romanesc din anii 2000-2008, in Basarabia ar incepe sa curga investitiile straine dupa ipotetica unire. Acum, nu prea investeste nimeni intr-o tara din zona gri a spatiului ex-sovietic si cu o piata mica, de 3,5 milioane locuitori. Dupa unire, investitorii ar considera ca investitia lor este protejata de umbrela euro-atlantica. De asemenea, viitoarea investitie in Basarabia ar fi facuta in interiorul Pietei Unice Europene, deci nu ar fi obstacole vamale si nevamale pentru circulatia in toata Europa a bunurilor si serviciilor produse de investitori straini intre Prut si Nistru.

In Romania, intre 1990-1999, investitiile straine au fost de un miliard de dolari. Asadar, in Romania, in primul deceniu de tranzitie s-au investit circa 100 milioane dolari pe an, adica mai nimic. Dupa anul 2000, pe fondul deschiderii economiei si apropierii aderarii Romaniei la UE, banii au inceput sa curga. Astfel s-a ajuns ca intre 2004-2008 in Romania sa intre sume fabuloase, de 10 miliarde euro pe an. Adica intr-un singur an s-au investit cat in doua decenii de tranzitie. Aceasta este diferenta intre a fi in NATO si UE sau in afara acestora. Si Romania s-a descurcat singura, spre deosebire de est-germani sau basarabeni nu a avut o patrie mama in spatiul euro-atlantic care s-o ajute.

Basarabia ar avea dupa unire acelasi parcurs social-economic pe care l-a avut Romania dupa aderarea la UE. Nu exista nici o explicatie logica, nici un argument cu care sa se sustina ca Basarabia va ramane saraca dupa unire sau mai rau, ca ar trage si Romania dupa ea. Restul fie sunt balivernele unor nechemati, fie de-a dreptul propaganda antiromaneasca.

George SCARLAT
Ziua, 11 noiembrie 2009

AIE, acuzată că înţelege integrarea Republicii Moldova în UE ca unire cu România

2009-11-04T09:27:00.002+02:00

Deputatul PCRM Grigore Petrenco afirmă că Alianţa pentru Integrare Europeană percepe procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană ca "integrare în România", informează site-ul Unimedia.

"Alianţa pentru Integrare Europeană înţelege integrarea europeană ca un proces de integrare în România", a declarat Grigore Petrenco.

De altfel, potrivit lui Petrenko, Partidul Comuniştilor din R.Moldova nu va vota în favoarea lui Marian Lupu în scrutinul prezidenţial.

Întrebat dacă PCRM şi-a schimbat poziţia după vizita lui Vladimir Voronin la Moscova, Grigore Petrenco a răspuns: "Vom rămâne consecvenţi. Nu-l vom vota pe Marian Lupu la funcţia de şef al statului".

"Astăzi, Parlamentul va decide data alegerii preşedintelui ţării. Ulterior, vom stabili când va avea loc şedinta în plen a PCRM, unde vom decide oficial dacă vom participa sau nu la alegerea şefului statului. Vom avea o poziţie oficială faţă de acest subiect până în ziua votării preşedintelui", a declarat Petrenco.

Parlamentul de la Chişinău urmează să decidă marţi ziua când se va desfăşura votul pentru desemnarea preşedintelui ţării.

Sursa: http://unimedia.md/?mod=news&id=14255 4 noiembrie 2009

Oficial ucrainean la Chisinau pentru a examina "posibilitatea unirii" Republicii Moldova cu Romania

2009-11-03T09:41:00.000+02:00

Secretarul Consiliului pentru Aparare si Securitate Nationala a Ucrainei, Raisa Bogatariova, se afla marti si miercuri intr-o vizita in Republica Moldova, iar unii deputati din Rada Suprema (parlamentul unicameral de la Kiev) sustin ca vizita acesteia este legata de examinarea posibilitatii unirii Republicii Moldova cu Romania in cadrul unui stat comun, relateaza din Kiev agentia rusa de presa Novai Reghion.

"Am vazut ca ne putem confrunta cu posibile socuri absolut serioase pe tronsonul transnistrean al granitei moldo-ucrainene. Se mai stie ca serviciile secrete romane duc negocieri neoficiale cu anumite servicii secrete din Transnistria pentru ca unirea Republicii Moldova cu Romania, despre care se vorbeste la modul serios in Romania si care este evocata de unii reprezentanti ai noii coalitii de guvernare de la Chisinau, sa se produca in fapt prin separarea Transnistriei", a declarat pentru Novai Reghion deputatul Taras Cernovol, din Comisia pentru relatii internationale a Radei Supreme.

Ucraina face parte din formatul de negocieri "cinci plus doi" in problema rezolvarii diferendului transnistrean. Din pacate, la Kiev a fost dat uitarii diferendul transnistrean", sustine deputatul ucrainean, adaugand ca, in sfarsit, cineva dintre responsabilii ucraineni s-a gandit sa mearga la Chisinau si Tiraspol pentru a vedea ce se intampla la fata locului.

Raisa Bogatariova intreprinde marti si miercuri o vizita de lucru in Republica Moldova, urmand sa viziteze atat Chisinaul, cat si capitala regiunii transnistrene Tiraspol.

Sursa: Epoch Times, 3 noiembrie 2009

România se pregăteşte de absorbţia Republicii Moldova, scrie Kommersant

2009-10-31T00:30:00.001+02:00

România se pregăteşte pentru absorţie, scrie vineri publicaţia rusă Kommersant, referindu-se la adoptarea de către Parlamentul României a amendamentelor legislative cu privire la simplificarea redobândirii cetăţeniei române pentru cetăţenii Republicii Moldova.

Camera Deputaţilor a adoptat OUG 36/2009 pentru modificarea Legii cetăţeniei prin care este uşurată modalitatea de redobândire a cetăţeniei române pentru cei care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau le-a fost ridicată fără acceptul lor.

Inţiatorul simplificării redobândirii ceteţeniei române pentru Republica Moldova a fost preşedintele României Traian Băsescu, reaminteşte publicaţia rusă. Senatul a adoptat pe 9 iunie, cu 85 de voturi pentru şi şapte împotrivă, OUG 36/2009 care modifică Legea cetăţeniei, astfel ca persoanele care au pierdut cetăţenia română şi descendenţii lor până la gradul III să poată cere redobândirea acesteia imediat după obţinerea dreptului de şedere.

Potrivit ordonanţei adoptate de senatori, persoanele care au pierdut cetăţenia română din motive neimputabile lor şi descendenţii acestora până la gradul III pot depune cererea de redobândire sau acordare a cetăţeniei după obţinerea dreptului de şedere, fiind eliminat termenul de patru ani de la data obţinerii acestui drept, condiţie conţinută în vechea formă a Legii cetăţeniei.

Un alt amendament votat în comisie majorează numărul membrilor Comisiei de acordare a cetăţeniei din cadrul Ministerului Justiţiei de la 8 la 12, pentru a accelera examinarea dosarelor, mai scrie publicaţia rusă.

"În acest sens, vor fi înfiintate oficii suplimentare în regiunile de est ale României. Iar cheltuielile deja au fost incluse în proiectul de buget", scrie Kommersant. De asemenea, noua formă a Legii propusă prin ordonanţă prevede că preşedintele Comisiei pentru cetăţenie poate cere, de la orice autoritate, relaţii cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind loialitatea faţă de statul român şi lipsa condamnărilor, impuse solicitantului. Nu în ultimul rând, legea a fost modificată astfel încât termenul de verificare a condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române a fost redus de la minimum şase luni la maximum cinci luni de la data înregistrării cererii, iar interviul prin care se făcea dovada cunoaşterii limbii române a fost eliminat în cazul redobândirii cetăţeniei.

Kommersant mai scrie că "doritorii de a obţine cetăţenia română printr-o schemă simpificată îşi puteau realiza visul şi anterior. În anii precedenţi, Bucureştiul a organizat de câteva ori acţiuni speciale în acest sens. Atunci, pentru obţinerea cetăţeniei române locuitorii R. Moldova trebuiau să facă o cerere în acest sens, în care indice numele, prenumele, adresa şi să o trimită la Consulatul României". "Este adevărat, scrie cotidianul rus, că astfel de acţiuni au fost de scurtă durată şi au stârnit reaţiii negative la Chişinău, care l-a acuzat pe vecinul său de "tendinţe extremiste". De exemplu, în toamna anului 2006, în timpul unei astfel de acţiuni, ceteţenii R. Moldova au trimis peste 500.000 de cereri în vederea redobândirii cetăţeniei române, scrie Kommersant.

"Numărul doritorilor de a obţine cetăţenia română a crescut după ce România devenit stat mebru al UE. Atunci Bruxelles-ul şi-a manifestat îngrijorarea faţă de acţiunile Bucureştiului. Încă din etapa de discuţie a amendamentelor legislative Comisia Europeană a numit "îngrijorătoare" intenţiile României de simplificare a acordării cetăţeniei pentru locuitorii R. Moldova, mai scrie cotidianul rus. Comisia Europeană sublinia, susţine Kommersant, că procedura simplificată de acordare a cetăţeniei ar putea permite Bucureştiului "să anexeze a patra parte din populaţia Republicii Moldova". Însă autorităţile române nu au ţinut cont de temerile Bruxellesului. "Obligaţia politică şi morală a României şi a românilor este să lupte pentru ca familiile noastre de pe malul de est al Prutului să se întoarcă acasă, în Europa", a spus preşedintele Băsescu în Parlamentul European.

La Chişinău această retorică nu a fost tocmai salutată, dar "autorităţile R. Moldova nu sunt tentate să dramatizeze situaţia", potrivit publicaţiei ruse. Mai mult, spre deosebire de fostele autorităţi ale R. Moldova, puterea actuală are o atitudine mai înţelegătoare faţă de aspiraţia cetăţenilor de a obţine cetăţenia română, care le permite să călătorească în UE", adaugă Kommersant. De asemenea, R. Moldova nu este îngrijorată de posibilitatea unei anexări.

"Potrivit statisticilor româneşti, până în prezent cetăţenia română au obţinut-o doar 120.000 de locuitori ai R. Moldova", a declarat pentru Kommersant Andrei Popov, membru în Comisia de politică externă şi integrare europeană din Parlamentul moldovean. "La urma urmelor, pe teritoriul R. Moldova locuiesc mai mulţi cetăţeni ruşi decât români", a adăugat el. În acelaşi timp, deputatul Partidului Democrat spune că acţiunile Bucureştiului îi oferă un argument în plus Chişinăului în dialgul cu Bruxellesul în vederea încheierii acordului referitor la regimul de anulare a vizelor dintre R. Moldova şi UE, conchide Kommersant.

Sursa: NewsIn, 31 octombrie 2009

Moldova.2: Unirea ar putea fi o soluţie pragmatică, dar pe cine interesează?

2009-10-22T00:03:00.001+03:00

Ar fi bine să ne unim cu Republica Moldova, dar vrem să ne unim? “Mai mare e mai bun”: o judecată de felul ăsta se aplică foarte bine ţărilor, chiar şi în aceste vremuri, în care graniţele încep să îşi piardă din importanţă. Ce anume împiedică cetăţenii Republicii Moldova şi ai României să subscrie la o asemenea judecată şi să procedeze în consecinţă?

Să privim întâi lucrurile dinspre Republica Moldova, aşa cum le-am văzut în recenta călătorie pe care am făcut-o. Alianţa pentru Integrare Europeană, forţa guvernantă după ce comuniştii lui Voronin au trecut într-un con de umbră, este privită cu scepticism de moldovenii vorbitori de română, orientaţi către Vest. Asta nu înseamnă că aceştia nu se bucură de ceea ce s-a întâmplat după alegerile din iulie. Pentru noi, ceea ce s-a întâmplat în Piaţa Marii Adunări Naţionale de la Chişinău a fost încă un spectacol pe televiziunile de ştiri; pentru ei, e important. Lucrurile se încurcaseră destul de rău în timpul guvernării comuniste, deşi, aşa cum îmi zice cineva, “ghinionul nostru [al moldovenilor] e că de prin anii ‘70 s-a trăit bine aici, sub comunişti, după foamete şi ce a mai fost după război”. Într-un studiu Soros, regimul Voronin se leagă de preluări forţate ale unor afaceri, inclusiv de către familia Voronin şi apropiaţii ei, folosirea Ministerului Afacerilor Interne şi a Serviciului de Informaţii Speciale ca instrumente de teroare împotriva oamenilor de afaceri şi a jurnaliştilor critici, controlul asupra justiţiei şi altele.

Sprijinul pe care unii moldoveni îl acordă Alianţei pentru Integrare Europeană ţine, cu alte cuvinte, de cele de mai sus, dar se amestecă cu un scepticism tranşant faţă de dorinţa alianţei de guvernare de a-şi îndeplini obiectivele. La tot ce ştim în România, integrarea europeană, în sensul de admitere în Uniune, e o fata morgana, cu toate că inclusiv comuniştii lui Voronin şi-o trecuseră în program. Bruxelles-ul e mai mult decât reticent în a deranja Kremlinul cu tratativele de aderare a unui stat din zona CSI, mai ales după eşecul lui Bush de la summitul NATO din Bucureşti, legat de Georgia şi Ucraina. Am văzut cu ochii mei atunci cum Vladimir Putin, încă preşedinte, a explicat tranşant liderilor occidentali că Rusia nu va tolera prezenţa unui bloc militar puternic la frontierele proprii. Or ştim prea bine că NATO e “la pachet” cu UE şi Moldova e destul de aproape de frontierele respective. Deşi şi-a asumat rolul de avocat al Republicii Moldova la Bruxelles, România poate face prea puţin pentru a rezolva această chestiune, aşa încât o integrare statală, clasică, în UE e destul de clar o gogoaşă. Noua linie de politică externă americană, a lui Barack Obama, cu deciziile despre scutul anti-rachetă şi tot restul nu fac decât să întărească toate raţionamentele de mai sus.

Moldovenii ştiu toate acestea, iar naivitatea (ca să nu-i spunem cu totul altfel) liberalilor, liberalilor-democraţi şi democraţilor de la Chişinău de a-şi pune în numele coaliţiei integrarea europeană nu se vede ca o idee fericită. Dacă “integrarea europeană” nu înseamnă “admitere în UE” ar rămâne două variante: o modalitate de cooperare laxă, de facto, a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană şi “fuziunea prin absorbţie”, adică unirea cu un stat din UE. Parteneriatul de facto ţine mai mult de mecanisme economice, iar economia Republicii Moldova este racordată la şi complementară cu restul economiilor din CSI. Va fi destul de greu şi va lua destul timp ca exporturile şi importurile, know-how-ul şi proprietatea să se reorienteze către Europa.

Aşa ajungem la unire ca soluţie pragmatică pentru Republica Moldova, mai ales că pe termen lung şi România are beneficii dintr-un astfel de act. Intenţii ca acelea anunţate de preşedintele Băsescu, de acordare a cetăţeniei române pentru mare număr de moldoveni, merită examinate cu atenţie. Bineînţeles că Bruxelles-ul şi alţi centri de putere din Occident nu ar privi cu ochi buni o astfel de mutare, indiferent de voinţa majorităţii din statele respective, justiţie istorică şi altele, dar au mai puţine mecanisme instituţionale pentru a contracara o astfel de mutare decât în cazul demersurilor de admitere în UE a Republicii Moldova ca stat separat. Problema e că declaraţiile preşedintelui Băsescu sunt, până la proba contrarie, unele fără acoperire. La Chişinău, nimeni nu crede în îndeplinirea acestor intenţii, date fiind mizeria şi cozile interminabile de la consulatul român. Diplomaţii români par mai buni la pat decât la altceva, iar “prin târg”, târgul fiind Chişinăul, se vorbeşte despre cei 1500 de euro pe care trebuie să îi dai unei firme de intermediere pentru cetăţenie, fără garanţii, ca despre un dat existent de multă vreme. Asta în condiţiile în care 500 de dolari sunt un salariu (foarte) bun în oraşul cu pricina.

Cu alte cuvinte, după căderea comuniştilor, la Chişinău, lucrurile s-au schimbat, dar fără să se revizuiască nimic. Declaraţiile “pentru uz intern”, românesc, ale preşedintelui Băsescu urmează să capete acoperire prin demersurile executivului de la Bucureşti (sau nu), iar ceilalţi lideri politici din România neglijează, ca totdeauna, o temă politică vacantă, care le-ar aduce şi voturi, şi prestigiu istoric. La insuficienţa politicienilor de pe ambele maluri ale Prutului (idealuri vagi, de neatins în Republica Moldova, trăncăneală la Bucureşti) se adaugă şi o anumită mentalitate tribală a românilor şi moldovenilor. Se ştie despre reputaţia proastă pe care o au basarabenii în România, pe alocuri: sălbatici, infracţionali, beţivi, leneşi etc. Aceste stereotipuri au însă un corespondent mai puţin cunoscut de românii de aici, în partea cealaltă: românii din România (bucureştenii mai ales) sunt manelişti, ţiganizaţi, obsceni, violenţi, agitaţi, lipsiţi de cuvânt, tabloidizaţi, escroci etc.

Dincolo de toate aceste premise, unirea necesită un grad de abilitate şi ştiinţă diplomatică pe care politicienii români nu-l posedă. Poate că nişte oameni cu state la Bruxelles, ca europarlamentari, ar putea face ceva dacă ar reveni în structurile Ministerului Afacerilor Externe, dar deocamdată între delegaţia românească din Parlamentul European şi MAE nu există suficiente puncte de contact. Poate că, în viitorul ipotetic schiţat, al unirii, România s-ar trezi cu o problemă din clasa RDG, dar în zeci de ani diferenţele s-ar aplana. Moldova ar avea un beneficiu imens, de a ieşi din sfera de influenţă rusească, or această sferă înseamnă avantaje numai pentru un grup restrâns de cetăţeni, iar jocul economic şi altele nu se desfăşoară acolo conform regulilor “de dincoace”, ca dovadă raportul Soros despre guvernarea Voronin. Cine să creadă, totuşi, în toate acestea cât timp diplomaţii români îşi fac de cap cu femei prin hoteluri, Moscova ştie să recurgă la represalii, iar dincoace, noi n-avem niciun fel de perspectivă istorică şi spirit de sacrificiu?

P.S.: Nu sunt “basarabolog” şi poate că asta se vede în unele din cele spuse mai sus. Am fost de două ori la Chişinău, unde prietenii moldoveni mi-au furnizat o groază de informaţii, am discutat cu un fost ambasador al României acolo şi în general am urmărit problema, aşa că am considerat că ştiu câte ceva. Totuşi, acest post este mai curând o invitaţie la discuţie decât o tentativă de a tranşa problema în mod definitiv.

UPDATE: Vicepreşedintele american Joe Biden, după întâlnirea cu Băsescu: Sperăm să vedem Moldova cât mai curând în structurile euroatlantice. Voi îl credeţi?

Sursa: Media lui Comanescu 22 octombrie 2009

De frica lui Medvedev, Vlad Filat spune ca “unirea cu Romania este imposibila”

2009-10-10T09:47:00.003+03:00

Pe 8 octombrie, a avut loc la Chisinau reuniunea Comunitatii Statelor Independente, acest colos cu picioare de lut, conceput de Kremlin ca o replica la Uniunea Europeana. O “comunitate” fara piata libera, in care Rusia vrea sa-si exercite suzeranitatea politico-militara, de tip medieval si in care nici rusii nu mai cred. Si ca sa nu-i cada prea greu lui Dmitri Medvedev si omologului Vladimir Putin, premierul Vlad Filat oferit un interviu pentru ziarul “Kommersant” de la Moscova. Cu un titlu care sa mangaie orgoliul tarului ascuns: “Gavariat sto ia jastkii i beru primer s Putina” – “Se spune ca sunt dur si ca il imit pe Putin”. In analiza acestui dialog, pornesc de la premisa ca Vlad Filat nu putea spune mai mult. Sa-i facem aceasta concesie fiindca este primul zbor printre hultani.

“Nu avem nevoie de NATO”
Ziaristul Vladimir Soloviov retine ca Filat a efectuat prima vizita in calitate de premier la Bruxelles (iar nu la Moscova, ar zice el, si nu la Bucuresti – as spune eu). “Am fost invitat la Bruxelles si am explicat Europei cine suntem. (…) Am dorit o intalnire cu presedintele Federatiei Ruse Dmitrii Medvedev, (…) dar se pare ca presedintele rus are alte prioritati”, a raspuns Filat. Am vrut, dar nu s-a putut. “La Bruxelles ati ridicat problema integrarii euroatlantice a Moldovei, se spune ca tara vrea sa intre in NATO. Pentru ce va trebuie asta?”, l-a intrebat “Kommersant” ca la KGB. “Eu nu pot vorbi si hotari in numele poporului moldovean. Eu asa am spus atunci, iar acum repet. Aceasta problema - daca exista - trebuie rezolvata de catre poporul moldovean”, a raspuns Vlad Filat. “Deci NATO este o problema?” “Este o problema. Eu la fiecare intalnire explic, indeosebi rusilor, ca noi nu aderam la NATO. Chiar daca am vrea, nu am putea sa intram. Este o norma constitutionala foarte dura, care nu se poate schimba. (…) La aceasta intrebare pot raspunde numai cetatenii Republicii Moldova. Fara asta nu se poate merge nicaieri, dar aici sunt foarte multe speculatii.”

“Haideti sa punem punct acestei probleme”, indica ziaristul rus. “Si eu vreau sa fac asta. (…) Republica Moldova este o tara neutra. Este prevazut in Constitutie”. “Dar dumneavoastra ce credeti, in principiu, Moldova ar trebui sa intre in NATO sau este o tema neactuala?”, nu se lasa Volodea, iar Filat devine concesi ca moldoveanul: “In prezent nu este o tema actuala, iar noi nu discutam asa ceva cu Alianta. Avem nevoie de asa ceva sau nu? Nu, nu avem. In prezent (aderarea la NATO – n.red.) nu ne rezolva problemele.

“Noi vrem in Uniunea Europeana”
Dar ciocanul rusesc reia loviturile: “Dar Moldova tinde spre NATO?” Aici intervine Vlad Filat si despica firul: “Noi vrem in Uniunea Europeana si asta o spunem raspicat. NATO nu este o prioritate. Cand ne intalnim cu reprezentantii Rusiei, ii intrebam: pe voi va irita chiar si discutiile despre NATO, dar cum vreti voi sa vedeti Moldova? Si ei raspund: ca pe o tara neutra. Bun, cu asta suntem de acord, si noi avem scris acest lucru in Constitutie si in toate legile. Atunci asigurati-ne neutralitatea! Fiindca acum noi nu suntem o tara neutra. Pe teritoriul nostru exista trupe si arme rusesti. Nu este esential numarul lor. Un soldat numai si inseamna prezenta (militara straina - n.red.). Vom fi foarte deschisi in discutiile cu partea rusa. Suntem oameni pragmatici si ne vom respecta acordurile”. Premierul de la Chisinau nu se sfieste sa prezinte blocajele (si santajele) practicate de Moscova in relatiile bilaterale. “Au ramas bariere in calera produselor noastre spre piata rusa. Pe de o parte, noi vrem sa ne imprietenim si sa avem relatii bune cu Rusia, dar din partea UE ni se deschid multe perspective, iar din partea rusa dispar barierele. In 2008, am avut schimburi comerciale de 1 miliard de dolari, iar pentru 9 luni din acest an – doar 300 de milioane de dolari. Nu criza e de vina. Uniunea Europeana a ajuns pe primul loc in relatiile noastre comerciale. Se schimba accentele.” Vlad Filat a promis ca va pune toate aceste probleme pe masa la intalnirea cu Suvalov si Kudrin. Inclusiv despre creditul de 500 de milioane de doloari. “Exista opinia ca a fost o promisiune politica, facuta de Rusia comunistilor in scopuri electorale. A venit momentul in care poporul rus, prin intermediul autoritatilor, il ajuta nu pe Voronin sau pe Filat, ci poporul Republicii Moldova sa depaseasca o perioada extrem de complexa”. Premierul a amintit de cele 9000 de tone de grau, trimise de Rusia ca ajutor umanitar Republicii Moldova, dar toata cantitatea a ajuns la doua companii particulare, probabil agreate de Voronin.

“Sunt premier si vorbesc limba romana”
“Limba de stat in R. Moldova este o problema politica. Ati spus la Bruxelles ca romana va deveni limba de stat”, se intereseaza “Kommersant”. Aici Filat a facut un paralelism ciudat intre Marea Britanie si SUA, unde oamenii vorbesc limba engleza si recunosc fara probleme aceasta realitate. Dupa care pune accentele cuvenite, asa cum numai Mircea Druc a facut-o si, partial, Petru Kirilovici Lucinski (culmea!). “Daca eu sunt premier, nu inseamna ca vorbeasc limba moldoveneasca. Da, eu sunt cetatean al Moldovei, dar limba pe care o vorbesc este romana. A fost o conjunctura ca in Constitutie se numeste limba moldoveneasca si nu putem schimba acest lucru. Intrebati-i pe rusofonii din Chisinau ce limba vorbim si ei va vor spune: romaneste”.

“Ajunge cu speculatiile ca ne unim cu Romania!”
Despre unirea Basarabiei cu Romania Filat sustine ca ar fi fost doar propaganda comunistilor care i-au atribuit asemenea ganduri. El nu are o asemenea convingere pentru ca nu vrea ca populatia R. Moldova sa fie divizata din aceasta cauza. “Eu nu ascund ca suntem interesati in relatii normale cu Romania. In programul nostru de guvernare exista un punct care se refera la semnarea tratatului (politic) de baza cu Romania si a tratatului de delimitare a frontierei moldo-romane (sic!). Vom rezolva chestiunea si vom pune punct. Ajunge cu speculatiile ca ne unim cu Romania! Moldova s-a constituit ca stat si oamenii care traiesc aici se considera cetateni ai acestei tari. Populatia nu doreste unirea si este imposibila din punct de vedere juridic”.

Este posibila o noua invazie rusa in Basarabia?
Dar ce te faci, Volodea, ca Igor Smirnov a spus ca oricum nici nu vrea sa auda de Chisinau si ca el vrea sa se uneasca cu… Rusia? Asa, peste o mie de kilometri de teritoriu ucrainean. Aici Vlad Filat introduce niste nuante de care trebuie sa tinem seama: omul chiar gandeste. “Smirnov a vorbit si altadata la fel si nu comentez. Vom incepe tratativele cu Tiraspolul. Nu se leaga dialogul cu Smirnov – vom vorbi cu oamenii. Trebuie abordat altfel procesul de reglementare, iar eu totdeauna am spus ca reintegrarea trebuie sa se produca intre oameni, si nu doar intre politicieni. Evident ca e necesar un format politic. Exista o administratie nerecunoscuta a Republicii Moldovenesti Nistrene si noi va trebui sa purtam tratative cu ea. Tarile-garante trebuie sa ne ofere garantii. Nu ne aflam in razboi, dar mergeti la frontiera cu Transnistria si veti vedea acolo tancuri, casti, automate, militari camuflati. Nu e normal si Rusia este cea care trebuie sa demonstreze cum se poate rezolva pasnic acest conflict”. Sulfa batrana, Serghei Lavrov, seful diplomatiei ruse, ne asigura ca Rusia s-ar retrage de pe Nistru, dar nu poate: daca ii fura careva jucariile? “Contingentul rus se afla acolo nu pentru ca noi dorim acest lucru, ci pentru ca militarii nostri indeplinesc o misiune foarte importanta - pazesc o cantitate impunatoare de munitii. Ei asigura functionalitatea normala inclusiv a granitelor administrative dintre regiunea transnistreana si cealalta parte a R. Moldova”, a explicat Lavrov in maniera stalinista. Cuiul lui Pepelea functioneaza perfect pentru izmenele Kremlinului.

“Kommersant” se teme ca se ridica pe Nistru un al doilea Saakasvili. Ii asiguram ca nu a venit momentul, dar daca mai stau mult acolo, va veni. “Aveti un stil care seamana cu al lui Mihail Saakasvili. Tot asa a inceput si el cu prietenia fata de Rusia, dar a mers convins spre Vest, iar in august 2008 am vazut cum s-a terminat. Este posibil un scenariu gruzin (georgian – n.red.) in Moldova?”, intreaba Vladimir Soloviov. “Este cu totul alta situatie. Apoi despre mine se spune altceva. Ca sunt omul Moscovei, ca sunt occidental convins. Cineva spunea ca sunt dur si ca il imit pe Putin. Exista multe asemanari. De ce oare daca omul are caracter, daca are niste obiective pe care vrea sa le implineasca, obligatoriu trebuie comparat cu cineva?”, se intreaba Filat. El i-a indemnat pe comunisti sa voteze cu presedintele propus (Marian Lupu, adica) “pentru a da republicii o sansa de dezvoltare normala”. Ii asiguram pe prietenii nostri rusi ca nu vor mai reusi sa invadeze vreodata Basarabia. Situatia geopolitica s-a schimbat si romanii se vor apara impreuna cu aliatii lor, oricat ar parea de incredibil acum.

Avantajele unirii pentru R. Moldova
Am pornit de la premisa ca-i acordam lui Vlad Filat toate circumstantele atenuante, dar nu putem lasa lucrurile oricum asa fiindca va trebui sa-i amintim ce a spus despre aderarea la NATO: “Eu nu pot hotari in locul populatiei”. La fel si in cazul reintregirii nationale. Nici Vlad Filat, nici Traian Basescu, nici Lenin sau Stalin, nici Jose Manuel Durao Barroso nu pot hotari in locul natiunii romane. Mai devreme sau mai tarziu, romanii se vor uni. La fel ca in cazul poporului german, acest proces este inevitabil, este scris in codul nostru genetic, dincolo de interesele de moment ale politicienilor.
Pentru cei care nu inteleg imperativele epocii lor, trebuie sa prezentam avantajele unirii pentru R. Moldova:
• Libertatea circulatiei pentru tinerii care doresc sa studieze si sa lucreze in tot spatiul european;
• Nimeni nu le-ar putea interzice tinerilor basarabeni, indiferent de etnie, sa studieze in Rusia sau in Ucraina, daca vor dori;
• S-ar rezolva definitiv delicata problema a redobandirii cetateniei;
• Ar putea fi reprezentati direct in organele puterii de la Bucuresti si de la Bruxelles;
• Reprezentarea automata a tuturor minoritatilor din R. Moldova in Parlamentul de la Bucuresti prin alegeri libere si corecte;
• Se asigura conservarea spiritualitatii romanesti in toata Basarabia;
• Libertatea investitorilor din R. Moldova sa actioneze in tot spatiul comunitar, conform legilor europene, fara ingradiri de tip mafiot;
• Investitorii din R. Moldova ar deveni un adevarat varf de lance pentru afacerile europene in spatiul ex-sovietic in diverse ramuri fiindca ei cunosc cel mai bine toate regiunile;
• Aderarea la Uniunea Europeana ar fi mult mai ieftina pentru populatie fiindca o parte din eforturile financiare ar fi preluate de Romania;
• Aderarea la Uniunea Europeana s-ar face mai usor fiindca Romania a negociat deja toate capitolele din acquis-ul comunitar verificate in practica si adoptate pas cu pas;
• Impreuna cu Romania ar constitui o adevarata forta prin numarul mai mare de voturi in Parlamentul European
• Unirea ar face posibila reducerea cheltuielilor cu birocratia de la Chisinau, care ar putea sa-si pastreze totusi propriul Parlament. Nu ar mai fi necesare cheltuielile cu atatea ambasade pentru o tara si asa saracita etc.

Avantajele unirii pentru Romania
• Rezolvarea unei nedreptati istorice fiindca romanii din Basarabia inca mai au certitudinea ca au fost abandonati de Romania;
• Unirea ar face posibila comercializarea produselor alimentare naturale (ecologice) din Basarabia la Iasi, la Galati sau la Bucuresti, iar preturile ar scadea simtitor;
• Investitorii din Romania ar putea actiona fara ingradiri in Basarabia si, cu ajutorul oamenilor de afaceri locali, si-ar extinde activitatea in tot spatiul ex-sovietic;
• Investitiile comune din domeniul infrastructurii si al mediului s-ar face mult mai usor;
• Romania ar conta mai mult la Bruxelles prin numarul de voturi mai mare, ajungand pe picior de egalitate si reprezentare cu Polonia etc.
Daca, in schimb, Vlad Filat si Iurie Leanca intentioneaza sa propuna Bucurestiului semnarea unui tratat politic de baza de felul celui convenit cu Ucraina, eu le-as sugera sa nu mai bata drumul degeaba, sa ramana acasa. Niciun politician roman lucid nu ar semna un asemenea document prin care s-ar face partas cu Molotov si cu Ribbentrop, asa cum a procedat “liderul regional” Emil Constantinescu. Deocamdata, Chisinaul a transmis Moscovei ca va activa in CSI numai “pe plan economic, nu si pe plan politic sau militar”. In rest, nu trebuie sa-i cerem lui Vlad Filat si, cu atat mai putin, lui Marian Lupu, sa faca unirea. Ei nu au un asemenea cromozom cu care te nasti sau nu. Unirea este o chestiune de instinct, de viziune. “Nu uitati ca la Chisinau nu au invins istii. La Chisinau au invins deocamdata liberalii”, a subliniat Mircea Druc, despre care Ion Ungureanu spunea ca era o combinatie de Napoleon si Don Quijote. Este ideal ca noua putere de la Chisinau sa-i lase pe tineri sa studieze in Romania cu burse, sa promoveze si sa garanteze afacerile romanilor in R. Moldova, sa accepte ajutorul dezinteresat pe care-l ofera Bucurestiul pentru populatia de-acolo si nimeni nu mai aminteste de unire. Ca unirea nu ar fi actuala… Sa fim seriosi, dar cat de actuala era in martie 1918, cand statul roman aproape ca disparuse? Iar daca altfel nu se va putea, va trebui sa ne gandim foarte serios la modelul cipriot. Turcii din Cipru regreta amarnic acum ca nu au intrat in UE si ca au ramas cu Ankara de gat…
Autor: Viorel Patrichi
Sursa: Gardianul, 10 octombrie 2009

Unirea R. Moldova cu România este imposibilă, declară Filat

2009-10-09T00:03:00.000+03:00

Noul premier moldovean, Vlad Filat, care a preluat funcţia după trecerea în opoziţie a comuniştilor, a dat asigurări că aderarea la NATO nu figurează printre priorităţile Republicii Moldova şi că unirea ţării sale cu România este imposibilă, relatează RIA Novosti, în pagina electronică.

"Se fac prea multe speculaţii... R. Moldova este o ţară neutră, ceea ce constituie o normă a Constituţiei. Suntem cetăţeni care respectă legea şi vom guverna ţara în conformitate cu normele Constituţiei. Milităm pentru relaţii normale cu NATO, care să fie cel puţin apropiate de raporturile pe care le întreţine Rusia cu Alianţa", a declarat Vlad Filat într-un interviu publicat, vineri, de cotidianul rusesc Kommersant.

El a adăugat că aspiraţiile Chişinăului se îndreaptă către Uniunea Europeană. "Aspirăm la UE şi o declarăm în mod explicit. NATO nu este prioritatea noastră", a subliniat şeful Executivului moldovean.

Instalarea noului regim de la Chişinău a alimentat zvonurile privind o eventuală unire a R.Moldova cu România.

"Nu sunt decât rezultatul propagandei duse de comunişti în timpul campaniei electorale (...). Moldova este un stat (independent), iar locuitorii săi se consideră cetăţenii săi. Populaţia nu doreşte unirea, iar aceasta este imposibilă din punct de vedere juridic", a spus Filat, recunoscând totuşi că ţara sa este interesată să aibă relaţii normale cu Bucureştiul.

Potrivit Unimedia, care face referire la interviul acordat de premierul moldovean cotidianului rusesc Kommersant, Filat a declarat că între temele abordate în relaţia cu Rusia se numără soluţionarea diferendului transnistrean, cât şi probleme economice precum accesul produselor moldoveneşti pe piaţa rusă. "Pe de o parte, dorim relaţii bune cu Rusia, dar pe de altă parte, în vest ni se deschid mai multe oportunităţi, în timp ce din partea Rusiei apar permanent bariere", a precizat el.

În interviul acordat cotidianului rus, Filat a declarat că vorbeşte limba română menţionând că în Republica Moldova "nu s-a abordat competent subiectul limbii".

"Americanii se simt incomod că vorbesc în limba engleză? Nu, deloc. Exact la fel şi noi vorbim limba română. Despre subiectul limbii nu s-a vorbit competent niciodată în R. Moldova. Da, eu sunt premierul Republicii Moldova, dar vorbesc limba română. Faptul că în Constituţie se numeşte moldovenească, e o problemă a conjuncturii de la momentul adoptării documentului (...)", a explicat Filat.

Cât despre împrumutul în valoare de jumătate de milion de dolari promis de Rusia, premierul moldovean a afirmat că Moscova "poate demonstra că nu îl ajută pe Voronin sau Filat, dar ajută cetăţenii Republicii Moldova".

Făcând referire la declaraţiile lui Igor Smirnov, potrivit căruia doreşte ca Transnistria să devină parte a Federaţiei Ruse, Filat a refuzat să comenteze declaraţiile liderului de la Tiraspol. "Noi vom vorbi cu oamenii - este nevoie de o altă abordare - reîntregirea trebuie să aibă loc între oameni, nu doar între politicieni. Noi vorbim despre pace, dar în regiune stau militari, armament, tancuri (...)", a menţionat el. Potrivit lui Filat, Rusia trebuie să demonstreze că acest conflict poate fi rezolvat "în mod pacifist".

Sursa: Mediafax

Paunescu: Unirea R. Moldova cu Romania poate avea loc, insa nu cred ca este momentul potrivit

2009-10-06T09:43:00.000+03:00

Unirea Republicii Moldova cu Romania poate avea loc, dar acum nu este momentul potrivit, declara scriitorul Adrian Paunescu, mentionand totodata ca in prezent Romania nu poate acorda un ajutor substantial Republicii Moldova.

Reintregirea romanilor de pe malurile Prutului poate avea loc, "insa nu cred ca acum este momentul potrivit", a declarat Paunescu intr-un interviu acordat pentru agentia Info-Prim Neo din Republica Moldova. Moldova trebuie sa consolideze raportul cu vecinii. Trebuie sa aiba o relatie buna cu Moscova. O relatie buna nu inseamna o relatie de umilinta, ci o relatie de buna vecinatate si un interes reciproc", a spus el.

Potrivit scriitorului roman, trebuie creat dinspre Chisinau si Bucuresti un focar de cunoastere si apropiere de cauza romaneasca de catre oamenii care poarta cel mai inalt grad de raspundere, adica de catre negociatori. "Avem nevoie de negociatori, care sa fie capabili sa contamineze de adevar pe acei cu care discuta. Indiferent de cate cadouri otravite se pot face de catre acei ce vor sa tina Moldova in imperiu. Daca avem negociatori buni, se ajunge la ce s-a ajuns in lupta noastra cu Ucraina pentru teritoriul in Marea Neagra. Am castigat", a mentionat Paunescu.

Fiind intrebat care ar putea fi contributia Romania pentru a sprijini integrarea europeana a Republicii Moldova, Paunescu a declarat ca pentru moment aceasta nu poate fi una substantiala. "Remarc cu tristete ca Romania este atat de haotizata, saracita, neputincioasa in ea insasi, incat ajutorul pe care-l poate acorda Moldovei nu poate fi momentan substantial. E ca in cantecul popular "Se unesc doua nevoi" ". In acelasi timp, el a mentionat ca trebuie de facut tot posibilul ca "relatiile noastre sa nu fie pragmatice: nu trebuie sa vrem ceva de la voi".

Paunescu considera foarte importante schimbarile politice de la Chisinau, aratandu-se insa ingrijorat de anumite presiuni din exterior in legatura cu acestea, facand referire la Rusia. "O singura chestiune doar ma nelinisteste, si anume felul cum se creeaza asupra unor zone din aceasta lume presiuni economice, drept nevalidare a schimbarilor politice. Mi-e frica de iarna care urmeaza, mi-e frica de pretul combustibilului, gazului, mi-e frica de nerabdarea oamenilor".

Fiind solicitat sa spuna ce ar trebui sa intreprinda conducerea de la Chisinau pentru a evita destramarea Aliantei pentru Integrare Europeana, scriitorul roman a declarat ca parlamentarii din Republica Moldova trebuie sa se comporte ca membri ai unei singuri formatiuni si sa nu fie orgoliosi. "Interesul national trebuie sa fie mai presus decat cel partinic sau ambitiile personale. Guvernul de la Chisinau trebuie sa se gandeasca la interesul suprem, care este eliberarea Moldovei de subdezvoltare, de teroare, de bolsevism si alinierea fireasca la visurile europene", a declarat Adrian Paunescu.
Sursa: Epoch Times, 6 octombrie 2009

Reunificarea Germaniei – o lectie istorica, neglijata de Romania

2009-10-03T00:04:00.000+03:00

La 3 octombrie 1990 a avut loc reintregirea nationala a poporului german (Deutsche Wiedervereinigung), un proces firesc, pe care astazi toti politicienii europeni il considera un act normal. Atunci insa lucrurile nu erau privite la fel si foarte putini lideri au avut intuitia politica necesara sa priceapa imperativele istorice ale dezmembrarii comunismului. Reunificarea Germaniei a fost gandita de cancelarul Helmut Kohl ca un fenomen de absorbtie, acordand asistenta financiara corespunzatoare pentru ca procesul sa nu scape de sub control. Republica Democrata Germana fusese deja reorganizata in cinci landuri, fiind imediat supusa aceleiasi legislatii federale. Astfel, cele 14 regiuni ale RDG au devenit landurile Mecklenburg-Vorpommern, Brandenburg, Sachsen, Sachsen-Anhalt şi Thüringen (Turingia). Se adauga al saselea land format prin reunificarea celor doua parti ale Berlinului divizat. Asa s-a produs “schimbarea directiei” (Die Wende). La 18 martie 1990, avusesera loc primele alegeri libere din RDG care, impreuna cu RFG, SUA, Marea Britanie, Franta si URSS, a semnat “Tratatul doi plus patru”. Documentul acorda suveranitate totala staului german reunificat, care a ramas in Comunitatea Europeana (viitoarea Uniune Europeana). Este indiscutabil ca reactivarea ideilor unyoniste (sic) din Germania din 1985 se datoreaza aparitiei reformatorului Mihail Gorbaciov la Moscova, care, cu sau fara misiune oculta, avea rolul de gropar al sistemului socialist. Reformele initiate in RDG aveau sa se propage rapid in tot blocul comunist, cu efectul dominoului. Ungaria relaxeaza frotniera cu Austria in august 1989 si “cortina de fier” se clatina. In consecinta, peste 13.000 de germani din RDG au incercat sa treaca in septembrie 1989 spre Vest prin… Ungaria. In zilele de 6-7 octombrie 1989, Gorbaciov vine la Berlin pentru a marca 40 de ani de la constituirea RDG. Presedintele Erich Honnecker (“pretinul” lui Nicolae Ceausescu) a refuzat reformele lui Gorbaciov si este inlocuit la conducerea RDG cu Egon Krenz. La 9 noiembrie 1989, el abroga restrictiile de calatorie spre Vest pentru est-germani. Multimea se indreapta spre Zidul Berlinului, care se prabuseste sub tarnacoape. Era momentul european astral, cel mai semnificativ de dupa razboi, cand se punea cruce unei aberatii – divizarea natiunii germane. Multi vorbesc si astazi despre “costurile, povara reunificarii”, de parca destinul unui popor se poate evalua in parale. Germania ar fi platit peste 1.500 de miliarde de dolari pentru acest moment de gratie. Unii specialisti sustin ca economia tarii este afectata si astazi de eforturile pentru reintregirea nationala, altii pretind ca trecerea la moneda euro, in 2001, ar fi cauza recesiunii.

Ignoranta politica sau teama de o Germanie puternica?

Franta si Marea Britanie nu au dorit reunificarea Germaniei, iata o informatie reconfirmata oficial. Pe data de 11 septembrie, Londra a desecretizat documente din care rezulta ca presedintele francez Francois Mitterrand o avertizase pe Margaret Thatcher ca o Germanie reintregita ar putea “dobandi mai mult teren decat Hitler”, arata “Financial Times”. Documentele releva adanca preocupare din Marea Britanie si Franta ca Germania reunificata s-ar putea reintoarce la trecutul nazist. In ianuarie 1990, la cateva saptamani dupa caderea Zidului de la Berlin, presedintele Mitterrand o avertiza pe Margaret Thatcher in legatura cu primejdia reunificarii germane, eveniment care a avut loc in octombrie 1990. Conform celor 500 de pagini publicate, doamna Thatcher a calificat drept alarmante opiniile ambasadorului britanic la Bonn, Sir Christopher Mallaby. Ea si-a exprimat uimirea ca ambasadorul se arata favorabil reunificarii. The Foreign and Commonwealth Office (Foreign Office sau FCO) a desecretizat documentele pentru a demonstra Berlinului ca diplomatii britanici au aplaudat reunificarea Germaniei, chiar daca doamna Thatcher era contra acestui proces firesc. La acea vreme, Mihail Gorbaciov nu mai stia ce atitudine sa adopte fata de Bonn, vazand repulsia lui Mitterrand si Thatcher fata de reintregirea nationala a Germaniei. Eduard Sevardnadze, seful diplomatiei sovietice, propusese chiar ca URSS sa participe la demolarea Zidului Berlinului, un simbol al rivalitatii dintre Est si Vest. Gorbaciov si un ofiter KGB au respins imediat propunerea de teama ca RFG va asimila RDG. Thatcher si Mitterrand jucau duplicitar, incercand sa convinga URSS sa se opuna reunificarii germane, arata alte documente declasificate de Rusia. Gorbaciov chiar a recunoscut atunci ca unii lideri occidentali nu doreau unirea. Thatcher s-a dus la Moscova special ca sa-l convinga pe Gorbaciov sa nu accepte reintregirea nationala a Germaniei. “Reunificarea Germaniei nu este in interesul Marii Britanii si nici al Europei Occidentale. Uitati ce ati citit in comunicatele NATO! Nu dorim o Germanie reunificata. Ar conduce la contestarea frontierelor statelor europene. Nu putem permite asa ceva pentru ca o astfel de situatie ar submina stabilitatea internationala si securitatea noastra”, i-a spus Thatcher lui Mihail Gorbaciov. Este interesant insa ca Doamna de Fier i-a recomandat lui Gorbaciov sa nu uite ca Basarabia apartine Romaniei si ca tarile baltice au dreptul la autodeterminare, la fel ca toate natiunile din Uniunea Sovietica. Mitterrand si Thatcher au pus pana la urma o conditie grava pentru Germania: renuntarea la marca, valuta nationala extrem de bine impusa pe piata mondiala atunci. Astazi, declaratiile cele mai vituperante contra reunificarii Romaniei vin din Rusia, din Ucraina si din… Germania. Mai asteptam 50 de ani sa vedem cine a jucat si aici la doua capete.

Nici Gunter Grass nu a dorit unirea germanilor

Celebrul scriitor Gunter Grass s-a manifestat contra unificarii, un lucru mai grav decat dezvaluirea ca laureatul Premiului Nobel pentru literatura activase in Waffen SS. In cartea “Pe drum, din Germania in Germania”, scrisa in 1990, Grass avertiza ca reunificarea va provoca multe resentimente si dezamagiri. „Cel puţin oamenii politici de o anumită factură ar trebui să ştie că, deşi o reunificare rapidă e fezabilă, pentru aceasta s-ar plăti costul neîncrederii şi al unei fisuri uriaşe (între cele două părţi ale Germaniei)”, nota Grass. Pe coperta cărţii, realizată de Grass însuşi, apar două lăcuste, pentru a face aluzie la o afirmaţie a preşedintelui Partidului Social-Democrat (SPD), Franz Müntefering, care a făcut o comparaţie între aceste insecte şi anumiţi investitori care dau năvală într-o ţară şi, după ce devastează totul, pleacă mai departe.

“Doar Romania si Bulgaria vor ramane pentru noi”

Dezmembrarea lagarului comunist este opera presedintilor americani Ronald Reagan si George Bush-tatal, care l-au folosit subtil si pe Papa Ioan Paul al II-lea, ca pe un arhanghel antisovietic. “Scenaristii” stiau ca va veni marea criza economica mondiala si au vrut s-o evite sau macar s-o amane prin asimilarea tarilor excomuniste, care aveau sa devina piete de desfacere, de mana de lucru ieftina si calificata, dar si resurse de “active” industriale inca productive. Macar pentru fier vechi si pentru terenuri, si tot merita! Ca lucrurile stau asa se poate deduce din documentele desecretizate de catre Guvernul Marii Britanii. Putem afla astazi despre discutiile tensionate dintre cancelarul Helmut Kohl si premierul britanic Margaret Thatcher sau dintre Thatcher si presedintele francez Francois Mitterrand, care se temea ca se intorc “germanii cei rai” din istorie. Era convins ca Uniunea Sovietica se va opune categoric reaparitiei unei Germanii mai puternice. De aceea, Mitterrand cerea sa se reconstituie vechea alianta franco-britanico-sovietica impotriva Berlinului. Cam pana acolo mergea atitudinea lui anticomunista. Ii spunea doamnei Thatcher ca o Germanie reintregita “ar domina Polonia, Cehoslovcia si Ungaria, iar pentru noi ar ramane doar Romania si Bulgaria”. Bush-tatal nu a tinut cont de isteriile celor doi si a hotarat sa supervizeze reintregirea nationala a poporului german. Din cauza inertiei, Londra a pierdut momentul istoric. Cand doamna Thatcher si-a schimbat discursul, era prea tarziu: germanii demolasera zidul. Mai pervers in politica, Mitterrand s-a mulat rapid pe situatie si a propus sustinerea Frantei pentru reunificare, daca Germania renunta la puternica ei marca. Cine sa fi fost in spatele acestui teribil scneariu? Vom afla… Nimic din spaimele afisate de Thatcher sti Mitterrand nu s-a adeverit. Berlinul a oferit Moscovei 71 miliarde de dolari in perioada 1990-1994, la care a adaugat alte 36 de miliarde. Relatiile dintre Germania si Rusia au evoluat mereu spre reconstituirea unei axe mai vechi, desi politica externa a Berlinului este supervizata decent de la Washington.

Subminarea entuziasmului popular din spatiul romanesc

S-a vorbit mult despre modelul german, care trebuia aplicat la Romania dupa 1990. Atat de mult, incat politicienii nostri nu au valorificat nimic. Fie n-au vrut, fie nu s-au priceput, fie erau captivii serviciilor speciale de la Moscova. In plus, s-a dezvoltat o intreaga campanie antiunyonista in tara, prin mijloace subterane de tot felul: de la evaluarea costurilor pana la provocarea mineriadelor sau a dezastrului de la Targu-Mures, ca modalitati de presiune, specifice KGB. Daca este sa-l credem pe Petre Roman ca pe-atunci se aflau in Romania peste 25.000 de agenti sovietici, putem deduce ca acestia nu faceau balet prin patria noastra. Noroc de el ca i-a cerut generalului Mihai Caraman, pe-atunci director al SIE, sa-i scoata din Romania. Iar ei s-au aliniat disciplinat si au plecat. Subminarea entuziasmului popular de la Bucuresti si de la Chisinau s-a facut metodic prin lansarea consecventa in public a cliseelor cu efect de sperietoare. Asa se induce psihoza.

• Scenarii de intoxicare pentru Bucuresti:

- Reunificarea costa prea mult; Romania nu este Germania, desi multe judete de peste Prut au un venit mai mare decat judetele Vaslui, Botosani, Calarasi, Olt sau Alba;
- Trebuie referendum (daca Helmut Kohl facea referendum, Germania era si astazi ciuntita);
- Sa nu suparam Moscova ca nu ne mai da gaz, chiar daca ne aflam deja intr-o economie de tip capitalist;
- Ce vor spune puterile occidentale? Vor crede ca Romania are “pretentii teritoriale”;
- Trebuie sa respectam prevederile Actului final de la Helsinki, desi multe frontiere europene au explodat prin formarea mai multor state noi, fara sa mai invoce nimeni acel document caduc, elaborat si convenit la nivel mondial tot pentru linistea Moscovei;

• Scenarii de intoxicare pentru Chisinau

- De ce trebuie sa ne unim cu Romania unde se traieste mai prost ca in R. Moldova? (Intr-adevar, miscarea anticomunista de la Chisinau nu a fost motivata economic, asa cum s-a intamplat la Timisoara sau la Bucuresti. Basarabenii nu stateau noaptea la cozi pentru… “tacamuri”);
- Daca ne unim, ne lucreaza Rusia prin diversiuni secesioniste, provocate in Gagauzia si in Transnistria (asemenea scenarii au ramas valabile din 1918 si pana astazi);
- Daca ne unim, va fi razboi din nou cu Transnistria (Igor Smirnov a amenintat iar ca va reactiva Armata a 14-a de la Tiraspol dupa ce presedintele interimar Mihai Ghimpu a cerut Rusiei sa-si retraga trupele de peste Nistru;
- Daca ne unim, nu mai putem reintegra Republica Moldova cu Transnistria (in realitate, acest deziderat este fals fiindca Rusia va pleca niciodata de bunavoie de-acolo);
- Daca ne unim, Moscova nu ne mai da gaz (evolutiile ulterioare au dovedit ca si acest scenariu este fals);
- Daca desfiintam frontiera, mii de carute cu coviltir, ticsite cu tigani, stau pe malul Prutului si abia asteapta sa napadeasca Republica Molotov (nici o asemenea eventualitate nu mai posibila fiindca magraonii nostri s-au specializat deja in portofele sau in clonarea cardurilor, din Spania
si pana in Australia).

Ce cred strainii despre romanii de la Chisinau si de la Bucuresti dupa ce si-au risipit sansele prosteste? In primul rand, rusii au ramas convinsi ca ne vom reunifica tara si ca e doar o chestiune de timp. Evident, fara Transnistria. Evenimentele din aprilie 2009 de la Chisinau i-au determinat pe ziaristii germani sa urmareasca mai atent fenomenul politic din Basarabia. “Reunificarea Germaniei este un subiect de conversaţie din ce în ce mai comun în R. Moldova. Înaintea alegerilor parlamentare din 5 aprilie, cererea partidelor de opoziţie privind apropierea sau chiar unirea cu România se bucură de o susţinere din ce în ce mai mare”, scrie Der Spiegel în articolul intitulat “Visuri europene în Moldova comunistă”.

Sursa: Gardianul, 3 octombrie 2009

Mihai Ghimpu: Adică, dacă sunt „unionist”, sunt duşman?

2009-09-22T20:49:00.001+03:00

Intr-un interviu acordat ziarului Timpul de la Chisinau, Presedintele interimar Mihai Ghimpu raspunde portavocilor comuniste si aliatilor acestora, din presa de la Chisinau cat si din cea de la Bucuresti:

"Adică, dacă sunt „unionist", sunt duşman? Dar Voronin e comunist, dictator, uzurpator de putere, lucruri confirmate şi de situaţia de la televiziune. El se proclamă patriotul acestui stat, deşi e foarte ruşinos şi periculos să te afli în fruntea statului şi să promovezi minciuna sovietică, manipulând oamenii de rând. Eu n-am venit în politică pentru funcţii. Eu am intrat în Mişcarea de eliberare naţională, ca să lupt pentru adevăr şi dreptate. Noi cunoaştem foarte bine ce ni s-a întâmplat în 1940, când URSS, ocupând acest teritoriu, nu putea să spună că a eliberat românii de sub români. Ca să-şi argumenteze ocupaţia, sovieticii au inventat naţiunea moldovenească..."

Romanian Global News prezinta cateva extrase din interviu:

Dle preşedinte, în timpul guvernării comuniste, Opoziţia îl critica pe Voronin că este şi preşedinte de stat, dar şi de partid. Dacă veţi deţine mai mult timp interimatul, veţi renunţa la şefia PL?

- Contează valorile promovate de către un preşedinte, dar nu faptul dacă este sau nu şef de partid. Noi am avut şi preşedinţi nemembri de partid, care au folosit la maximum toate pârghiile posibile, inclusiv cenzura, pentru a se menţine la putere. În cazul meu, nici vorbă nu poate fi că voi deţine interimatul o perioadă mai lungă de timp. Constituţia nu stabileşte termenul de emitere a decretului de dizolvare a parlamentului, în cazul nealegerii preşedintelui, dar eu sunt convins că vom alege şeful statului până la 11 noiembrie. Avem mai multe pârghii în acest sens.

- Cunoaşteţi măcar un singur deputat comunist care va vota pentru Marian Lupu?

- Ei nu vor fi opt, dar mai mulţi. Dacă, însă, comuniştii îşi doresc cu orice preţ anticipate, să ştie că ei singuri îşi taie craca de sub picioare, vorba proverbului, căci noi vom modifica Codul Electoral şi vom oferi dreptul de vot tuturor cetăţenilor, inclusiv celor de peste hotare. Comuniştii trebuie să analizeze foarte bine situaţia, fiindcă, dacă acum au 48 de mandate, ar putea pe urmă să se aleagă doar cu vreo zece. Sărăcia în care ne aflăm este meritul lor şi ei trebuie nu doar să ne mulţumească că ne-am înhămat pentru a o lichida, dar şi să pună umărul pentru a scoate republica din criză. Doar în campania electorală ei se declarau cei mai mari patrioţi. Dacă nu-i interesează viitorul statului, atunci să se gândească la viitorul partidului din care fac parte şi la eşecul pe care l-ar suporta la eventualele anticipate.

- Dacă, totuşi, nu se vor găsi cele opt voturi, veţi organiza referendumul cu privire la alegerea şefului statului de către cetăţeni sau există şi alte variante?

- Avem o altă soluţie, legală şi constituţională, pe care nu pot şi nici nu vreau să v-o spun. Chestiunea cu referendumul durează, dar noi nu avem timp. De aceea, sunt absolut convins că alegeri anticipate nu vor avea loc în niciun caz.

.....

- Aţi mai aflat ceva despre creditele promise de China şi Rusia? În cadrul ultimei întâlniri pe care aţi avut-o cu ambasadorul rus Kuzmin, n-aţi abordat acest subiect?

-Nu, dar nici nu cred că s-au semnat unele acorduri în această privinţă. Au fost doar declaraţii de manipulare a cetăţenilor, înainte de alegeri. Anterior, la o altă discuţie cu dl ambasador Kuzmin, i-am explicat că orice stat, care dă un credit altuia în campania electorală, îl acordă, de fapt, ajutor partidului de guvernământ de aici, pentru a se menţine la putere. Kuzmin a negat: „Nu, creditul a fost destinat RM, nu PCRM". O să vedem...

- Dle preşdinte, până acum comuniştii au cedat funcţii şi altele, dar ultimul bastion care nu se lasă zdruncinat este televiziunea şi radioul naţional, unde dvs. vi se face o alură de unionist, de distrugător al relaţiilor cu Rusia ş.a.m.d...

- Vreau să mai abordez o dată subiectul cu „unionismul". Adică, dacă sunt „unionist", sunt duşman? Dar Voronin e comunist, dictator, uzurpator de putere, lucruri confirmate şi de situaţia de la televiziune. El se proclamă patriotul acestui stat, deşi e foarte ruşinos şi periculos să te afli în fruntea statului şi să promovezi minciuna sovietică, manipulând oamenii de rând. Eu n-am venit în politică pentru funcţii. Eu am intrat în Mişcarea de eliberare naţională, ca să lupt pentru adevăr şi dreptate. Noi cunoaştem foarte bine ce ni s-a întâmplat în 1940, când URSS, ocupând acest teritoriu, nu putea să spună că a eliberat românii de sub români. Ca să-şi argumenteze ocupaţia, sovieticii au inventat naţiunea moldovenească...

- Fiţi, vă rog, atent, ca să nu provocaţi vreun scandal.

- Să spună tot ce vor, pe mine puţin mă interesează. Faptul că eu pledez pentru adevăr şi dreptate, pentru identitatea mea, nu înseamnă că sunt împotriva cuiva. Nu sunt contra limbii ruse, nici a Federaţiei Ruse! Relaţiile bune cu România nu înseamnă relaţii proaste cu Rusia. Eu sunt omul unirii în jurul adevărului. Cuvântul „unire" vorbeşte de la sine, este unul cu conotaţii pozitive. Să unim cu toţii lucrurile bune şi frumoase, adevărul şi dreptatea, şi atunci vom avea doar de câştigat. Dar ce am câştigat, având la conducere oameni care ştiau că limba e română şi că noi suntem români, dar au recunoscut acest adevăr doar după ce au plecat de la guvernare? Eu nu am venit să manipulez cetăţenii, ci să le spun adevărul.

- Declaraţiile dvs. vor fi interpretate de unele mass-media ca o chemare la unirea RM cu România.

- În primul rând, eu sunt preşedintele PL, care are un program, pe care sunt obligat să-l respect şi să-l promovez, iar acest program nu prevede unirea cu România. În al doilea rând, PL face parte din AIE, cu care am semnat un acord şi ne-am asumat un program de guvernare - eu sunt liberal şi democrat, om de echipă. În al treilea rând, azi RM are nevoie, întâi de toate, să scape de sărăcie, care e cea mai gravă problemă a noastră. În al patrulea rând, noi vrem să ne integrăm în UE, iar acest lucru îl putem face doar ca stat independent. Eu nu sunt „unionistul" cu bâta în mână, ca Voronin, dar vreau să mi se respecte viziunile, la fel cum eu respect opiniile celor care gândesc altfel. În al cincilea rând, nu Voronin a votat pentru independenţa RM, nici Stepaniuc, nici Mişin, nici Tkaciuk şi cu Reidman. Am făcut-o noi, cei care ne-am ridicat pentru a elibera republica de sub regimul sovietic comunist. Integrarea statului, consolidarea lui, soluţionarea problemelor cetăţenilor, libertate, justiţie independentă - toate acestea ne sunt necesare ca stat separat. Bârfele lor sunt speculaţii, folosite de comunişti din 1988 încoace, pentru că ei nu au alte argumente, nu sunt capabili să facă politică, să adopte reforme. Ei cred că vorbele lor prind la ucraineni, bulgari, ruşi etc. Dar ce au câşigat etniile, care au crezut comuniştilor până acum? Dacă credeau în noi, sunt convins că azi eram să fim cu toţii cetăţeni ai UE.

- Cu toate acestea, încă cel puţin patru ani, termenul de limbă moldovenească din Constituţie nu va putea fi schimbat, deoarece nu veţi întruni în parlament 2/3 din voturi, necesare pentru modificarea art. 13.

- Când a fost adoptată Legea cu privire la funcţionarea limbilor, şi Constituţia, era necesar ca limba noastră română să fie readusă în viaţa publică. Acum, după cum observaţi, toată lumea e conştientă că vorbim româna. Statul e obligat să aducă legea la viaţa de azi, dar într-adevăr nu vom avea posibilitatea s-o facem. Însă nu aceasta e important acum. Trebuie să punem punct speculaţiilor ce ţin de limba şi identitatea noastră, folosite de comunişti pentru a se menţine la putere şi să ne apucăm de soluţionarea problemelor economice, să creăm condiţii de trai şi celor care vorbesc româna sau rusa, ucraineana sau bulgara, poloneza, ivrit sau găgăuza. Păstrarea în Constituţie a sintagmei „limba moldovenească" va rămâne o pată pe seama celor care s-au declarat patrioţi ai RM, dar au promovat politica sovietică, adică minciuna.

Autor: timpul.md
Sursa: www.rgnpress.ro, 22 septembrie 2009

Unirea Romaniei cu Moldova ar accelera autonomia maghiarilor

2009-09-10T00:01:00.001+03:00

De indata ce gruparile politice ale secuilor pronunta termenul de "autonomie", o parte a presei si unii politicieni din Romania isi pierd cumpatul si reactioneaza ca si cum in Ungaria s-ar afla inca la putere Horthy, iar Romania ar fi pe cale sa piarda Ardealul. Prin articole din presa si prin interventiile publice se practica (uneori voit) o confuzie intre concepte politice aruncate de-a valma, deseori chiar in interiorul aceluiasi text. "Autonomie", "federalism", "confederalism", "separatism" au ajuns sa insemne acelasi lucru. Putin conteaza faptul ca nici un politician maghiar sau secui nu a formulat pana acum vreun plan concret de separare de Romania. Separare imposibila, de altfel, de-ar fi si numai din ratiuni geografice. Romania e un caz diferit de cel al Slovaciei, care cunoaste probleme similare.

In Romania, regiunile populate majoritar de maghiari se afla in mijlocul geografic al tarii, in vreme ce in Slovacia maghiarii locuiesc de-a lungul unei fasii de teritoriu lipite de granita cu Ungaria. Ca exista exaltati printre maghiari si secui e neindoielnic. Mai multi chiar decat in Ungaria propriu-zisa, unde ungurii ardeleni nu sunt bine vazuti, ba chiar sunt tratati foarte adesea de sus si numiti "romani", cuvant de hula, dar nu mai mult decat atunci cand in Romania numim o persoana stupida un "gagauta", negandindu-ne ca in acest fel insultam glorioasa natiune a gagauzilor. O oarecare autonomie exista, de altfel, deja de facto, iar majoritatea – sau, sa zicem, o buna parte – a maghiarilor se multumesc cu ea. In cadrul Consiliului Europei, Romania, ca si Ungaria, a semnat Carta Europeana a Autonomiei Locale si Carta Europeana a Limbilor Regionale si Minoritare.

Asa incat nu sunt justificate reactiile indignate, ba chiar isterice, la auzul stirii ca secuii si-au ales un steag si un imn. si ce? In Europa occidentala fiecare canton, land sau regiune, ba chiar fiecare targ are propriul sau blazon, imprimat pe documentele administrative locale. Atitudinea clasei politice din Romania in chestiunea autonomiei locale nu este coerenta si ramane cramponata in trecut, fara nici o viziune asupra viitorului apropiat. O pozitie mai realista ar aduce aici in discutie si atitudinea fata de Republica Moldova. E drept, nepasarea guvernelor succesive de la Bucuresti si obstructionismul practicat la Chisinau au facut sa se indeparteze perspectiva unirii. Generatia lui Voronin este insa in plin declin, de-ar fi si numai biologic. O noua generatie de politicieni moldoveni se pregateste acum, dintre care multi sunt fie educati in Romania, fie convinsi ca cel mai scurt drum spre Europa este unirea cu Romania.

Acea unire nu va fi insa o simpla inghitire a Basarabiei de catre Romania. Chiar fiind proromani, politicienii moldoveni care vor fi impins spre unire vor dori sa pastreze o solida autonomie a actualei Republici Moldova in cadrul Romaniei. Desi majoritatea populatiei moldovene vorbeste romana, specificitatile culturale sunt reale, iar limba rusa ar continua sa aiba un statut oficial chiar si dupa unire. In aceste conditii, autonomia maghiarilor din Ardeal va deveni, la randul ei, cel putin la fel de reala. Unirea cu Moldova ar precipita, asadar, prin forta lucrurilor, autonomia maghiara. Detaliu despre care politicienii de la Bucuresti evita sa vorbeasca, desi unii dintre ei se mandresc ca sunt ardeleni... sau olteni.
Autor: Dan Alexe
Sursa: Romania Libera, 10 septembrie 2009

Mesaj unionist la meciul Franta - Romania (1-1)

2009-09-07T00:01:00.000+03:00

Petru Clej: Ipotetica unire cu Republica Moldova luată la bani mărunți

2009-09-04T00:01:00.000+03:00

În ultima vreme a (re)apărut prin presă și pe forumuri tot mai frecvent ideea unei uniri a Republicii Moldova cu România. Ideea nu mi se pare realistă, mai ales că circumstanțele geo-politice nu s-au schimbat semnificativ.

În cele ce urmează am să pun o serie de întrebări celor ce susțin această inițiativă, utopică din punctul meu de vedere.

1) Cei care propun unirea sugerează că inițiativa trebuie să vină din Republica Moldova. Iată un prim obstacol ce decurge din însăși Constituția Republicii Moldova, de la capitolul privind limitele revizuirii:

Articolul 142

(1) Dispozitiile privind caracterul suveran, independent si unitar al statului, precum si cele referitoare la neutralitatea permanenta a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majoritatii cetatenilor inscrisi in listele electorale. .

La recentul scrutin parlamentar din 29 iulie, corpul electoral a fost de circa 2,6 milioane de alegători (ceea ce face ca majoritatea necesară într-un referendum de unire să fie de circa 1,3 milioane), din care s-au prezentat la vot sub 1,6 milioane. Dintre aceștia, peste 700000 au votat cu Partidul Comuniștilor și aproape 200000 cu Partidul Democrat, cunoscut fiind faptul că majoritatea sprijinitorilor acestor două partide nu sunt partizani ai unirii cu România. Nici electoratul celorlalte partide parlamentare (probabil cu excepția Partidului Liberal) nu este probabil majoritar unionist.

Veți spune că această stare de spirit se schimbă. Se poate, dar chiar și aderarea României la Uniunea Europeană și dorința exprimată a multor cetățeni ai Republicii Moldova de a deveni cetățeni români nu s-a transformat neapărat într-un sentiment unionist.

Întrebare: cum se poate realiza Unirea în absența vizibilă a unui sentiment unionist puternic în Republica Moldova?

2) Republica Moldova nu își controlează în integralitate teritoriul. Autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană (RMN), care a împlinit 19 ani de existență, nu dă niciun semn de reintegrare, iar acolo sentimentul anti-românesc este profund înrădăcinat.

Întrebare: cum propun unioniștii rezolvarea chestiunii nistrene (observați că nu spun “transnistrene”, deoarece RMN include și Tighina și împrejurimile de pe malul apusean al Nistrului, iar Republica Moldova controlează mai multe localități pe malul răsăritean în enclavele Doroțcaia și Cocieri) și ce preconizează pentru regiunea autonomă găgăuză, cu potențial separatist major?

3) Rusia are o influență covârșitoare în Republica Moldova, inclusiv o prezență militară (sub forma armatei RMN) pe teritoriul recunoscut internațional al țării.

Întrebare: Cum poate România să contracareze opoziția vehementă a Rusiei la o ipotetică Unire și cum poate neutraliza enorma influență (adeseori nefastă) a Moscovei în spațiul dintre Prut și Nistru?

4) România este membră a Uniunii Europene, care este o uniune politică de state și ca atare se supune regulilor acesteia. Unirea cu Republica Moldova ar echivala în fapt cu admiterea unui nou stat, care nu îndeplinește în niciun fel standardele de aderare, iar procesul de aderare însuși este lung și anevoios după cum a dovedit-o și experiența României.

Întrebare: De ce ar trebui să accepte UE (să ne amintim doar nervozitatea stârnită la Bruxelles și în unele capitale europene în primăvară la amendarea – minoră – a legii cetățeniei care ușura procedura de redobândire a cetățeniei) o asemenea tentativă de intrare pe ușa din dos a “rudei mai sărace a unui membru mai sărac al familiei”, când state-candidat precum Croația sau Turcia așteaptă ani în șir ca să adere (sau nu)?

5) În ipoteza unei uniri cu Republica Moldova, România va dobândi minorități numeroase: ucrainiană, rusă, găgăuză, bulgară, a căror loialitate față de statul Republica Moldova este îndoielnică și a căror ostilitate față de România ar fi pe măsură (să ne gândim numai la găgăuzi care n-au uitat imbecilul apelativ “găgăuță” din perioada interbelică). Aceste minorități nu vorbesc în majoritate limba română, fie că nu o cunosc, fie nu doresc să o vorbească, într-o proporție mult mai ridicată decât presupușii unguri din România care nu ar vorbi românește (imaginiți-vă un senator Mark Tcaciuc sau un deputat Valerii Klimenko vorbind la microfon în rusește și Corneliu Vadim Tudor ascultând la cască traducerea în românește...).

Aceste minorități au rețele extinse de învățământ în limba rusă de la grădiniță la universitate, iar afișajul bilingv este un lucru curent în Republica Moldova, fapt care i-ar șoca pe românii care se miră, de pildă, de ce într-un oraș precum Clujul ar trebui să existe inscripții în ungurește.

Întrebare: Date fiind dificultatățile României cu minoritatea maghiară, cum va reuși să câștige încrederea acestor minorități care nu au experiența traiului într-un stat românesc? Cum va reuși să gestioneze relația cu statele “mamă” ale acestor minorități, în special Rusia, dar și Ucraina, pe lângă care Ungaria apare ca un prieten apropiat, state nemembre ale UE și care au arătat că sunt gata să-și încordeze mușchii ca să-și apere minoritățile din alte țări?

6) România este definită ca stat național-unitar, sintagmă nerevizuibilă în actuala Constituție.

Întrebare: ce va oferi România Republicii Moldova – până la ipotetica Unire un stat cu structuri politico-administrative proprii – pentru a reflecta identitatea sensibil diferită de restul țării?

7) Republica Moldova este la ora actuală cel mai sărac stat din Europa. România însăși este printre cele mai sărace țări din Uniunea Europeană.

Întrebare: de unde va mobiliza resursele România pentru a sprijini aducerea noii sale “provincii” la un nivel acceptabil unui stat din UE, inclusiv plata unor alocații sociale (pensii) decente?

8) Biserica ortodoxă majoritară, Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, face parte din Biserica Ortodoxă Rusă și se ghidează după calendarul pe stil vechi. Tentativa statului român de a impune calendarul pe stil nou a creat resentimente în perioada 1918 – 1940 în Basarabia.

Întrebare: care va fi statutul acestei Biserici în cazul unei ipotetice uniri?

9) În spațiul dintre Prut și Nistru, dominat de puternica influență rusească în ultimii 200 de ani, s-a creat o identitate regională foarte puternică, Basarabia devenind parte a României după apariția acestui stat în 1859 (cu excepția perioadei 1856 – 1878 pentru județele Cahul, Izmail și Cetatea Albă) și după perioada de formare a identității naționale române.

Întrebare: cum va fi acceptată populația românofonă de aici în condițiile în care mulți (majoritatea de fapt) nu se consideră români, ci moldoveni, și au o cultură (în sens larg) uneori incomprehensibilă pentru românii de la vest de Prut?

10) Deși sprijinitorii unirii au convenit că inițiativa trebuie să vină din Republica Moldova, nu este totuși corect ca populația României (care urmează să achite de fapt nota de plată a Unirii) să nu fie consultată.

Întrebare: sunt de acord susținătorii unirii cu un referendum (în mod inevitabil consultativ, dată fiind Constituția României) în România privind acest eveniment major în viața țării?

Rog pe cei care vor răspunde acestor întrebări să abandoneze din start clișeele naționaliste și acuzațiile de tip “trădător”, “agent al rușilor”, “vândut” și alte calificative de acest gen și să discute despre România și Republica Moldova din anul 2009, nu de Basarabia anului 1918.

Cei care mă cunosc știu foarte bine că am un interes special pentru Republica Moldova, că mă leagă multe de acele meleaguri și de oamenii de acolo. Dar aceste întrebări se referă la chestiuni foarte serioase și escamotarea lor nu ajută nimănui: nici celor din Republica Moldova, nici celor din România.

Presa rusă: Preşedintele Parlamentului moldovean, susţinător al unirii cu România

2009-08-29T00:03:00.000+03:00

Alegerea lui Mihai Ghimpu în funcţia de preşedinte al Parlamentului moldovean a atras atenţia jurnaliştilor ruşi. Potrivit Ria Novosti, aceştia spun că liberalul Mihai Ghimpu este un susţinător al unirii Republicii Moldova cu România şi s-a opus întotdeauna influenţei ruşilor în zonă. Jurnaliştii precizează, însă, că alegerea lui Ghimpu este o victorie tactică a Alianţei pentru Integrare Europeană, dar nu va putea influenţa depăşirea crizei politice din Republica Moldova.

Noul preşedinte al Parlamentului are o viziune mult diferită de cea a Partidului Comunist, care s-a aflat până de curând la putere. Acesta a criticat vehement implicarea Rusiei în politica Moldovei. "Ocupaţia rusă ne-a ucis trecutul şi continuă să ne ucidă prezentul şi viitorul", a afirmat Ghimpu.
Sursa: Antena3, 29 august 2009

Iliescu a refuzat în 1991 oferta de unire a Moldovei cu România

2009-08-28T18:16:00.000+03:00

Ambasadorul Aurel Preda afirmă că, în 1991, Mircea Snegur i-a transmis de două ori lui Ion Iliescu propunerea de unire a Basarabiei cu România. Snegur a trimis la Bucureşti doi emisari care să-i propună lui Iliescu realizarea unirii. Aurel Preda s-a întâlnit în octombrie 1991, în Parcul Bordei din Bucureşti, cu Vasile Nedelciuc, preşedintele Comisiei de politică externa din Parlamentul de la Chişinău, care era însoţit de Anatol Plugaru, directorul SIS. Nedelciuc i-a transmis lui Aurel Preda propunerea de a-i asigura lui Snegur o funcţie de vicepreşedinte al României în schimbul reunificării. Mai precis, parlamentarii trebuiau să introducă în textul noii Constituţii o prevedere privind menţionarea funcţiei de vicepreşedinte al României pentru preşedintele R. Moldova, oricare ar fi fost acela.

Sursa: Evenimentul Zilei, citeaza Gardianul

Iliescu a refuzat in 1991 oferta de unire a Moldovei cu Romania

2009-08-28T17:24:00.004+03:00

♦ Ambasadorul Aurel Preda afirma ca, in 1991, Mircea Snegur i-a transmis de doua ori lui Ion Iliescu propunerea de unire a Basarabiei cu Romania. Snegur a trimis la Bucuresti doi emisari care sa-i propuna lui Iliescu realizarea unirii. Aurel Preda s-a intalnit in octombrie 1991, in Parcul Bordei din Bucuresti, cu Vasile Nedelciuc, presedintele Comisiei de politica externa din Parlamentul de la Chisinau, care era insotit de Anatol Plugaru, directorul SIS.

♦ Nedelciuc i-a transmis lui Aurel Preda propunerea de a-i asigura lui Snegur o functie de vicepresedinte al Romaniei in schimbul reunificarii. Mai precis, parlamentarii trebuiau sa introduca in textul noii Constitutii o prevedere privind mentionarea functiei de vicepresedinte al Romaniei pentru presedintele R. Moldova, oricare ar fi fost acela. Aurel Preda a transmis oficial informatia printr-un raport supervizat de Ministerul Afacerilor Externe catre Ion Iliescu .

♦ Puterea de la Bucuresti nu a dat nici un raspuns si nu a acceptat nici propunerea agreata de Chisinau, conform careia frontiera de pe Prut urma sa fie pazita numai de Romania. Ion Iliescu considera ca dezvaluirile lui Aurel Preda sunt simple fabulatii. „Asemenea informatii nu au ajuns la mine. Nu-mi amintesc, dar ideea era total nerealista. Erau atunci niste realitati peste care nu se putea trece. Armata a 14-a se afla pe Nistru”, ne-a declarat fostul presedinte al Romåniei.

Ieri, Vladimir Voronin si Zinaida Grecianii au depus flori la Monumentul lui Stefan cel Mare si Sfant. S-au tinut slujbe religioase in toate bisericile din centrele raionale ale republicii. S-a marcat astfel ziua in care Parlamentul de la Chisinau a aprobat Declaratia de independenta, iar comunistii vor sa induca ideea ca Stefan cel Mare este pionierul statalitatii Republicii Molotov. Putina lume mai stie insa ca Declaratia de independenta a fost elaborata de ambasadorul Aurel Preda din Ministerul Afacerilor Externe de la Bucuresti, la solicitarea presedinteluiu Mircea Snegur, moment evocat in cartea amintita. Aurel Preda a fost insotit atunci de tanarul diplomat Valentin Stan, care, ulterior, avea sa devina un antiist feroce. Situatia politica era volatila atat la Chisinau, cat si la Bucuresti. Premierul Mircea Druc fusese inlaturat la ordinul Moscovei, iar Ion Iliescu semnase in primavara ultimul tratat politic din lume cu Uniunea Sovietica.

Functia de vicepresedinte sau macar senator
Pare incredibil astazi, dar Mircea Snegur a trimis ulterior la Bucuresti doi emisari speciali, care sa-i propuna lui Ion Iliescu realizarea unirii. Ambasadorul Aurel Preda relateaza ca s-a intalnit in octombrie, in Parcul Bordei din Bucuresti, cu Vasile Nedelciuc, presedintele Comisiei de politica externa din Parlamentul de la Chisinau. La aproximativ 50 de metri veghea atent Anatol Plugaru, seful Serviciului de Informatii si Securitate al republicii. Nedelciuc i-a transmis lui Aurel Preda propunerea lui Mircea Snegur de a-i asigura o functie de vicepresedinte al Romaniei in schimbul reunificarii. Mai precis, parlamentarii, pe care Ion Iliescu ii domina foarte usor, sa introduca in textul noii Constitutii o prevedere privind mentionarea functiei de vicepresedinte al Romaniei pentru presedintele R. Moldova, oricare ar fi fost acela, iar unirea se facea. Aurel Preda a transmis oficial informatia printr-un raport supervizat de Ministerul Afacerilor Externe catre presedintele Ion Iliescu. Nici o reactie de la Cotroceni. Vasile Nedelciuc si Anatol Plugaru au revenit in acelasi loc peste o luna, insistand pentru obtinerea unui raspuns. „Uite, noi credem ca am exagerat. Renuntam la postul de vicepresedinte al Romaniei, dar solicitam un post de senator de drept pentru presedintele Snegur“, a spus Vasile Nedelciuc. Conform uzantelor, Aurel Preda redacteaza un nou raport catre Ion Iliescu. Nici un raspuns. Recent, ambasadorul a publicat cartea „Memoriile unui diplomat oarecare“ si i-a oferit-o lui Ion Iliescu: nici o reactie!

„Am fost prosti fiindca am fost saraci“
„Noi chiar credeam atunci in reunificare. Am insistat pe langa Snegur ca Declaratia de independenta s-o citeasca cineva clar si sa spuna populatiei adevarul. Se stransesera aproximativ un milion de basarabeni in Piata Centrala din Chisinau. A vorbit un scriitor din Gagauzia, care nu prea stia nici ruseste, nici romaneste, dar a spus un lucru extraordinar: „Oameni buni, am fost prosti pentru ca am fost saraci; am fost saraci pentru ca am fost prosti. Daca vrem sa scapam de saracie, nu mai trebuie sa fim prosti si de aceea trebuie sa ne unim cu Romania“. Insusi Snegur mi-a talmacit ce spunea scriitorul. Oamenii din piata plangeau si se imbratisau, asa ca sa nu-mi spuna mie nimeni ca basarabenii nu voiau unirea“, isi aminteste Aurel Preda. Primele semne ca „emanatii“ nu voiau sa auda de unire au aparut cand ambasadorul Aurel Preda, care primise misiunea insarcinat cu afaceri, a propus sa nu se spuna ambasada la Chisinau, ci reprezentanta Bucurestiului la Chisinau. Teodor Melescanu nici n-a vrut sa auda. „Dupa cele doua intalniri cu Vasile Nedelciuc, am mai avut o revelatie la Iasi, in cadrul unei comisii mixte a granicerilor. Comandantul trupelor de graniceri din Romania era generalul Dumitru Luca. Noi am propus ca paza frontierelor R. Moldova sa fie asigurata numai de catre Romania, astfel ca paza sovietica sa fie inlaturata. In urma raportului nostru catre presdintele Ion Iliescu, nu s-a primit nici o reactie. Lui Iliescu nici nu i-a trecut prin cap sa faca unirea.“ Aurel Preda nu crede ca Iliescu se temea ca propunerea reunificarii ar fi fost „o provocare marsava“ din partea lui Snegur. Pe-atunci, Ministerul Afacerilor Externe de la Chisinau era sprijinit consecvent de Directia Juridica si a tratatelor din MAE de la Bucuresti. Ulterior, Marcel Dinu a schimbat radical orientarea de la MAE Bucuresti, iar Ion Iliescu il asculta orbeste. „Daca Ion Iliescu accepta, se facea unirea atunci. Sigur, cei de la Chisinau ar fi pus niste conditii asa cum a procedat si Pantelimon Halipa la 27 martie 1918 sau ca Iuliu Maniu pentru Transilvania. Ion Iliescu nu mi-a transmis macar un formal „Multumesc!“…

Spaima atavica fata de Rusia sau angajamentul?
Mircea Druc, primul sef de guvern anticomunist si unyonist de la Chisinau, este uluit de dezvaluirile lui Aurel Preda: „Este un adevar catastrofal. A fost un moment formidabil, comparabil cu momentul din 1992, cand eu i-am propus consilierului lui Ion Iliescu sa lase circulatia libera pentru leul romanesc in Basarabia, la concurenta cu rubla si cu cuponul moldovenesc. Nedelciuc era pentru mine o personalitate controversata, dar este un om instruit. El nu a votat pentru referendumul din martie 1991 pentru pastrarea URSS. Despre Ion Iliescu stiu ca nu a fost niciodata unyonist si nici nu era sigur ca va ramane presedinte. Parlamentarii de la Bucuresti nu ar fi respins o asemenea propunere. Nici Snegur nu era sigur de soarta lui. Cat am fost prim-ministru, Ion Iliescu nu m-a primit niciodata. A venit insa cu Petre Roman la Spitalul Elias, unde fusesem internat dupa ce am fugit de procurorii lui Gorbaciov de la Chisinau“. Era Ion Iliescu un tradator al intereselor Romaniei sau era bolnav de spaima fata de orice adiere de la Moscova? In toate cartile dumisale, parintele democratiei originale nu lamureste nici aceste aspecte. In Constitutia Romaniei nu exista nici o referire la reintregirea nationala, asa cum era in Constitutia Republicii Federale Germania. Acum, Republica Molotov se transnistrizeaza lent si fiindca parlamentarii de la Bucuresti au adoptat de fapt independenta Basarabiei fata de Romania, iar nu de Rusia. Medvedev l-a felicitat din nou pe Voronin si i-a propus „un parteneriat strategic adancit“. Pana una-alta, orginalul Declaratiei de independenta s-a pierdut in focul de la 7 aprilie 2009.
Viorel Patrichi, Gardianul

Tariceanu: O unire a Romaniei cu Republica Moldova nu este dezirabila

2009-08-28T00:02:00.001+03:00

Relatia Romaniei cu Republica Moldova sufera din pricina atitudinii conflictuale a presedintelui Basescu, a declarat vineri fostul premier Calin Popescu Tariceanu.

Situatia din Republica Moldova este similara cu cea din Romania din 1989, insa "desprinderea de trecut se face mai greu", iar lupta acerba dintre comunisti si orientarea pro-europeana face ca situatia sa fie dificila.

"Atata vreme cat politica externa este o atributie a presedintelui iar Basescu are talentul de a fi in conflict cu toata lumea, nu ma mira ca relatia cu Moldova este proasta", sustine Tariceanu.

El adauga insa ca, desi este patriot, unirea cu Republica Moldova nu este un lucru dezirabil.

"Cred ca sunt un patriot, insa daca v-as spune ca unirea Romaniei cu Basarabia este un lucru dezirabil cred ca as gresi din multe motive. Un om politic al zilelor noastre trebuie sa fie impotriva frontierelor stabilite dupa Cel de-Al Doilea Razboi Mondial, si nu pentru ca i-am abandona pe fratii nostri de peste Prut, ci pentru ca trebuie sa gasim solutii practice la aceasta problema", a declarat Tariceanu.

Aceste solutii constau in programe economice care sa ajute Republica Moldova sa se emancipeze si sa nu mai fie dependenta de Rusia, sustine fostul premier.

Romania nu trebuie sa functioneze ca un "frate mai mare" care aprostrofeaza mereu pe cel mai mic, ci ca un frate intelept, conchide Tariceanu.

Sursa: Ziare.com, 28 august 2009

Dan Dungaciu: „Unirea cu România, o cale de integrare a Moldovei în UE”

2009-08-25T09:04:00.000+03:00

Fostul subsecretar de stat în MAE afirmă că despre un parcurs normal de aderare a Chişinăului la spaţiul comunitar s-ar putea vorbi, cel mai devreme, peste 20 de ani.

Este România pregătită să-şi regândească relaţia cu Rusia? Dar Moscova este interesată de o dezgheţare a legăturilor cu Bucureştiul? În ce condiţii ar mai putea fi înlăturate efectele Pactului Ribbentrop-Molotov, la 70 de ani de la semnarea acestuia? Cum ar putea ajunge Republica Moldova în spaţiul comunitar? Iată doar câteva dintre marile întrebări la care am încercat să găsim un răspuns, alături de profesorul Dan Dungaciu, unul dintre puţinii experţi români în problematica spaţiului ex-sovietic.

Deşi a fost pus în discuţie şi contestat în repetate rânduri, Pactul Ribbentrop-Molotov continuă să fie unul dintre motivele stabilităţii precare de la graniţa de nord a ţării noastre. Profesorul Dungaciu explică, în acest context, că România nu are adversari permanenţi în regiune, ci interese permanente. Din această cauză, autorităţile de la Bucureşti trebuie să manifeste pragmatism, flexibilitate şi viziune în ceea ce priveşte raporturile cu Moscova, Kievul şi Chişinăul.

CARTE DE VIZITĂ

• S-a născut la 3 octombrie 1968, la Târgu Mureş.

• Distins cu premiul Universităţii din Istanbul pentru Ştiinţe sociale şi cu Premiul pentru sociologie „Dimitrie Gusti" al Academiei Române.

* A urmat stagii de pregătire la universităţi din Statele Unite, Marea Britanie şi Grecia.
* A publicat numeroase lucrări ştiinţifice şi studii de specialitate în reviste româneşti şi străine.

• Doctor în sociologie al Universităţii Bucureşti (2002).
* Profesor universitar la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti.
• Subsecretar de stat pentru românii de pretutindeni (2003).

„România stă sub semnul unei sancţiuni politice"

Adevărul: Pe o scală de la 1 la 10, unde s-ar situa valoarea demersurilor diplomatice româneşti în raport cu Federaţia Rusă?
Dan Dungaciu: Bună întrebare, dar trebuie clarificat în ce măsură raporturile acestea bilaterale sunt determinate de România. Senzaţia mea este că a pune pe picior de egalitate cele două părţi e hazardat. Poate să vrea Bucureştiul orice dacă Moscova l-a tăiat, la un moment dat, de pe listă, cum a fost cazul după ce a devenit clar că România a optat pentru spaţiul euro-atlantic.

La noi chestiunea e abordată patetic, mai degrabă: ideea aceasta că România a pierdut după 1990 piaţa Rusiei - şi, sigur, lucrul acesta a avut efecte economice grave - şi ce rău a făcut România că a pierdut piaţa Rusiei etc. etc. În realitate, România n-a pierdut pentru că a vrut ea. Când s-a calificat pentru spaţiul occidental - şi asta nu s-a petrecut imediat după momentul 1989! - a fost sancţionată de Moscova din toate punctele de vedere.

Rusia a blocat relaţia bilaterală, inclusiv pieţele, iar situaţia de astăzi este o consecinţă a acestei decizii. De exemplu, astăzi mobila din zona Satu Mare sau Oradea se duce în Ungaria de unde se exportă la ruşi, pentru că taxele sunt mai mici pentru unguri decât pentru români. Mai mult, e chiar mai ieftin să aduci mobilă din Spania decât din România şi să o vinzi pe piaţa rusă pentru că taxarea se face la cantitate, când e vorba de noi, şi pe declaraţii, când e vorba de spanioli. Acestea sunt preţuri politice, ca la gaze. De asta am pierdut noi pieţele ruseşti, în principal. România stă sub semnul unei sancţiuni politice şi cred că, indiferent ce-ar fi făcut ea, n-ar fi contat - cu excepţia refuzului spaţiului euro-atlantic!

Prin urmare, sunt raţiuni politice din cauza cărora am pierdut această piaţă...

Se poate vedea asta şi în nesfârşita şi, deseori, ridicola poveste a preţului gazelor. Rusia nu crede-n lacrimi. Indiferent cine a fost şi este preşedintele României, preţul gazului este decis de Moscova, nu de altcineva. Fie că a fost Iliescu - că de atunci avem preţ mare la gaze - fie că e Băsescu, ruşii nu fac din asta o chestiune personală. În momentul în care decizia politică este îngheţată, aşa este este şi decizia economică. E ceva specific acelui spaţiu. Când mergi în Est, dacă vrei să faci afaceri la scară mare, trebuie să ai un OK politic. În această situaţie se află şi România acum, după mine.

Asta e tradiţia rusească?

Asta e tradiţia politică în tot spaţiul estic. În Republica Moldova, de pildă, pe vremea preşedintelui Voronin, mai ales, sau în Ucraina, indiferent de preşedinte, în Federaţia Rusă, peste tot trebuie să ai un agreement politic pentru afaceri. Modul de a face afaceri rămâne diferit de spaţiul occidental.

Noi ne-am contaminat cu felul acesta de a face politică economică?

Să rămânem cu capul pe umeri, totuşi. Comparaţii între România şi Belarus, de pildă, poate face doar cel care nu a călcat niciodată acolo! Sigur că sunt multe lucruri care merg extrem de prost, dar chiar şi aşa suntem mai aproape de Vest, decât de Est. Din punctul acesta de vedere suntem mai degrabă occidentali decât răsăriteni.

Şi iată de ce: chiar dacă se întâmplă lucruri de genul ăsta, adică o relaţie nepermisă între politică şi economie, noi o percepem ca defect; adică politicienii, presa, publicul. O practicăm, dar avem un sentiment de culpă sau de teamă că putem fi prinşi sau demascaţi. Asta e o diferenţă semnificativă! În spaţiul rusesc, de pildă, în „democraţia directată" a lui Putin-Medvedev, aceste lucruri sunt percepute ca lucrurile naturale. Oricum noi avem măcar conştiinţa faptului că nu aşa trebuie făcute lucruile.

Revenind la relaţia cu Rusia...

Da, revenind, dacă rămânem la nivelul „trebuie să recâştigăm pieţele", „trebuie să exportăm", „trebuie să ne înţelegem cu Rusia" - nu vom face nimic. Cum nici nu am făcut până acum! Dar trebuie să ştii ce vrei şi cât poţi ceda. Ruşii vor să facă afaceri acum în România, mai ales că economia rusă se contractă şi ea vertiginos, există un bun potenţial de comerţ pentru ei - de la textile până la cărbune, pietre preţioase sau industrie metalurgică - doar că relaţia politică nu este încă dezgheţată.

Există însă un potenţial enorm de negociere cu Federaţia Rusă, pentru că România, dincolo de aspectele economice, îşi poate fructifica întreg potenţialul geopolitic regional care, deocamdată, este virtual în acest spaţiu. Nu poţi fi actor regional semnificativ în regiune fără un canal de comunicare cu Moscova!

Când s-a calificat pentru spaţiul occidental, România a fost sancţionată de Moscova din toate punctele de vedere. Rusia a blocat relaţia bilaterală, inclusiv pieţele, iar situaţia de astăzi este o consecinţă a acestei decizii.

„Nimeni nu a vrut cu adevărat să aibă o Românie puternică în acestă zonă"

Este capabil Bucureştiul să îl construiască, adică să convingă Moscova că e nevoie de alt stil în relaţia bilaterală?

Aici e miza discuţiei. Paradoxul paradoxurilor e că, uneori, România poate discuta mai uşor şi cu cărţile pe faţă poziţia ei în regiune cu Federaţia Rusă decât o poate face cu ţările vecine! Pentru că aici trebuie să ieşim din spaţiul, să-i zicem aşa, „corectitudinii geopolitice": din punctul acesta de vedere faptul că România nu s-a mişcat bine în acest spaţiu nu este cauzat doar de relaţiile reci cu Rusia, care ne bloca de câte ori avea prilejul.

Nimeni, în realitate, nu a vrut cu adevărat să aibă o Românie puternică în acestă zonă, chiar dacă din motive diferite. Ucraina rămâne cel mai rece şi impredictibil vecin al României, cu care nu am avut relaţii cordiale, practic, niciodată. Polonia e un jucător gelos şi care vrea să fie un actor important în zonă, de la Marea Baltică până la Marea Neagră, fie că e vorba de Belarus, Ucraina sau chiar Republica Moldova! Ungaria la fel, şi cu toate că nu are nicio treabă în Republica Moldova, şi-a găsit urgent roluri cheie acolo. Nici Bulgaria nu moare de nerăbdare să ne vadă influenţi la Marea Neagră, iar Turcia şi-a întrerupt relaţiile cu Bucureştiul când a simţit că România vrea să îi ştirbească influenţa la Marea Neagră.

Cu alte cuvinte, România nu e prea iubită în zonă...

Una peste alta, România deranjează aici pe foarte multă lume dacă vrea să-şi manifeste potenţialul. Singură nu o să poată face asta. Din nefericire, n-a reuşit să devină aşa ceva în „parteneriatul strategic" cu Statele Unite. Din punctul ăsta de vedere, România nu a avut mare lucru de câştigat, pentru că nu a reuşit să-şi negocieze foarte bine poziţia şi a fost mereu un actor secund.

Chit că am murit şi în Afganistan sau Irak sau firmele americane au intrat masiv aici. Americanii au jucat cartea Ucrainei şi noi am devenit secunzi, la fel şi pe relaţia cu Republica Moldova, unde nu au sancţionat niciodată un preşedinte ale cărui ieşiri anti-româneşti deveneau din ce în ce mai evidente. L-au tolerat.În acest context complicat, cred că, în raport cu Federaţia Rusă, o Românie integrată euroatlantic şi care este conştientă de poziţia ei, trebuie să-şi negocieze relaţia cu Moscova de undeva foarte sus, nu de jos.

Până acum cum s-a negociat?

Mie mi se pare că până acum nici nu s-a negociat, pentru că România nici nu a ştiut ce să negocieze. În raport cu Federaţia Rusă totul e foarte clar: ce vrei de la Federaţia Rusă? Federaţia Rusă vrea să facă afaceri cu România, dar pentru asta trebuie să existe un OK politic. Am mai spus că există un potenţial bun de afaceri în România pentru mulţi investitorii ruşi şi ei ştiu asta.

Dar Federaţia Rusă vrea să intre în România pe poarta din faţă, ca şi cum ar face o concesie Bucureştiului. Or, chestiunea asta trebuie clarificată pentru că în momentul în care piaţa românească se deschide mai puternic decât până acum pentru investitorii ruşi, România trebuie să ceară ceva. Şi ce poţi să ceri de la Rusia? Probabil recunoaşterea potenţialului tău geopolitic în această regiune. Este o negociere extrem de complicată, pe care România trebuie să fie pregătită să o facă.

Rusia poate să ofere garanţii de această natură?

Nimeni nu poate să ofere garanţii de această natură. Şi nimeni nu dă nimic pe degeaba. Dar Rusia poate să ajungă să ia în considerare România ca actor regional, ca partener, nu ca inamic. În momentul în care eşti perceput ca inamic, vei fi inamic fie că intri în Republica Moldova, fie în Ucraina, fie în Georgia. În contextul unei relaţii ruso-americane care mimează, cel puţin, relaţii bune, nu văd de ce Bucureştiul nu ar fi mai curajos în abordarea relaţiei cu Moscova.

Ce s-a petrecut în privinţa gazelor pe relaţia bilaterală, deşi nu e foarte limpede până la capăt, e un semn important. Şi nu trebuie uitat că orice contact cu Moscova are impact direct sau indirect şi în ţările vecine României, mai ales în Republica Moldova. Şi am în vedere aici inclusiv acel acord energetic cu Rusia, care conferă o pârghie în plus Bucureştiului pe relaţia cu Chişinăul.

„Ruşii nu prea se uită înspre România"

Cum credeţi că ne privesc ruşii?

Din păcate, nu ne prea privesc. Nu cred că relaţia cu România este un lucru foarte important acum la Moscova. Aşteaptă şi ei alegerile prezidenţiale. În plus, din câte îmi dau eu seama, Moscova are alte priorităţi, chiar şi la nivel regional. Mesajul pe care l-a trimis preşedintele Medvedev, recent, Ucrainei - de fapt lui Iuşcenko - este unul care arată o schimbare de ton.

Ruşii au spus clar două lucruri: schimbare de regim politic la Kiev, pentru că au anunţat că nu mai discută cu niciun „portocaliu". În al doilea rând, au anunţat ceva de genul „două state o singură naţiune", adică faptul că sunt „fraţi" cu ucrainenii, de asta îl şi citează pe Gogol la un moment dat, care spune că cele mai sacre legături sunt legăturile de frăţie. Senzaţia mea e că ruşii vor să rezolve problema regională anihilând Ucraina ca potenţialitate euro-atlantică.

Deci aici este miza...

Şi aici e ironia sorţii: după 90, occidentalii au încercat să rezolve problema regională soluţionând problema ucraineană. Adică, şi-au spus ei, dacă absorbim Ucraina în spaţiul euroatlantic, şi restul statelor se vor alătura. Prima ar fi fost Republica Moldova, prinsă între Ucraina şi România. Din cauza acestei strategii, Ucraina a câştigat foarte mult, iar România a pierdut foarte mult. După 1990, Ucraina a fost principala câştigătoare, teritorial vorbind, din prăbuşirea URSS.

I s-au dat garanţii teritoriale în schimbul cedării statutului de putere nucleară. Mai mult, s-a încercat o aducere la zero a datoriilor energetice ale Ucrainei către Federaţia Rusă, care în anii 90 era de 140 de milioane de dolari, o sumă enormă. Dar nu s-a reuşit, pentru că acel 10% comision nu s-a dus unde trebuia... Astăzi ruşii fac cu Ucraina ceea ce au încercat să facă occidentalii cu ceva vreme în urmă.

„Aducerea Ucrainei în spaţiul euroatlantic, un cvasieşec"

Ce doreşte Europa de la Ucraina?

Nici ea nu ştie! Mai mult americanii au vrut ceva. Ideea era să aducă Ucraina cât mai aproape. Vestul ştia bine că Federaţia Rusă fără Ucraina nu poate fi o putere mare pe spaţiul occidental, deci i se retează capacitatea şi aplombul geopolitic pe zona asta. Aşa că Ucrainei i s-a tolerat tot pentru că trebuia adusă în spaţiul euroatlantic. Acest proiect s-a dovedit un cvasieşec, după cum arată şi mesajul lui Medvedev care anunţă că vrea ca Ucraina să se cureţe de orice nuanţă oranj...

A fost interpretat într-o cheie potrivită la Bucureşti mesajul lui Medvedev?

Eu sper că da. Pentru că asta înseamnă un alt „război pentru Ucraina", cu alţi actori în prim-plan. Rezultatul nu e clar, dar, oricare ar fi, Bucureştiul trebuie să fie pregătit. Pentru că am impresia că suntem pe cale să testăm următorul principiu geopolitic regional şi care ar putea suna aşa: cu cât creşte influenţa Moscovei la Kiev, cu atât Republica Moldova este mai puţin importantă pentru ruşi.

De fapt, miza lor regională este Ucraina, nu Republica Moldova, a cărui importanţă strategică tot în relaţia cu Ucraina trebuie calculată. Vom vedea. Oricum, când Medvedev le-a spus ucrainenilor că relaţiile dintre Rusia şi Ucraina nu sunt simple relaţii de parteneriat, sunt relaţii frăţeşti care se bazează pe istorie, religie, tradiţii comune, a mers pe logica seducţiei - n-a fost un mesaj agresiv.

Dar a părut agresiv...

A fost agresiv la adresa lui Iuşcenko şi a valorilor pe care le reprezintă - oameni care vâră zâzanie între Kiev şi Moscova trebuie să dispară! Şi atunci Medvedev a spus aşa: scăpaţi de Iuşcenko şi lucrurilor vor merge spre bine. În această perspectivă trebuie pusă şi prima vizită oficială - de zece zile! - pe care Patriarul Bisericii Ortodoxe Ruse, Kiril, a făcut-o în Ucraina. Patriarhul Kiril a vorbit şi el de „cultura comună". Şi să nu uităm că Kiril este Patriarhul „Rusiei, a Rusiei Mici şi a Rusiei Albe", adică al Rusiei, Ucrainei şi Belarusului.

De fac ruşii asta acum?

Cred că strategia Federaţiei Ruse este şi un răspuns pe care ruşii îl dau unui interviu pe care l-a dat Joe Biden în Wall Street Journal după vizita pe care a făcut-o în Ucraina şi în Georgia, după ce Obama s-a întâlnit la Moscova cu liderii ruşi, şi unde a spus că Rusia va dispărea ca mare putere în 10-15 ani. Este o strategie prin care Federaţia Rusă contracarează Occidentul, mergând pe ideea că ia Ucraina, iar apoi influenţa ei regională va spori de la sine. Iar pasul principal este ca în alegerile prezidenţiale din Ucraina să câştige un preşedinte pro-moscovit.

Avem noi vreo legătură cu gândirea occidentală?

Depinde cu cine ne comparăm. În raport cu Vestul, mai e ceva de lucru. În raport cu Estul, incontestabil. Luaţi exemplul Ucrainei: până şi un politician tânăr ca şi „speranţa" Arseniy Yatseniuk, într-un interviu recent, îl admiră şi îl laudă pe „patriotul Vladimir Putin". Păi un om politic care gândeşte că soluţia este un sistem putinist nu are nicio legătură cu spaţiul euro-atlantic! În Ucraina, Putin este detestat de o bună parte din populaţie, dar, pe de altă parte, ideile lui sunt vii! Din această perspectivă, România nu este în această paradigmă, şi nici nu ar putea să fie, indiferent de speculaţiile electorale care se mai fac pe ici-colo. Oricum, să vedem ce va fi dacă va reveni la Kiev un preşedinte pro-rus...

Ianukovici, de pildă...

Ianukovici, da. Dar nici gesturile politice ale Iuliei Timoşenko din ultima vreme nu sunt foarte încurajatoare. Oricum, un preşedinte pro-rus înseamnă o presiune enormă, ruso-ucraineană, în această regiune. Asta ce înseamnă? Fie scăderea interesului pentru Chişinău, pentru că Moscova va avea toate atuurile, inclusiv formatul 5 plus 2 pentru Transnistria, care, cu o Ucraină pro-rusă, devine irelevant chiar şi pe hârtie. Fie o creştere de presiune pe Republica Moldova, pe care o abordează indirect.

De pildă, ruşii nu spun nimic despre ce se întâmplă în Republica Moldova. Aşteaptă să vadă ce se întâmplă acolo, dar de fapt aşteaptă să capteze Ucraina în siajul lor şi din punctul ăsta de vedere să blocheze şi Republica Moldova. Cum spuneam, este un soi de răspuns grăbit pe care ruşii îl dau interviului lui Joe Biden: „Moscova nu mai e un pericol pentru vecinii ei, nu pentru că n-ar vrea, ci pentru că nu mai poate". Adică Biden spune că în 15 ani ruşii se prăbuşesc şi economic, şi financiar şi demografic. Prin urmare, după el, Rusia este un monstru fără colţi.

Nu cumva este o subestimare a Rusiei, făcută intenţionat?

Putem presupune şi asta. Dar ideea că pe termen lung Rusia va fi inofensivă nu ne consolează foarte mult. Cum zicea un economist: noi nu trăim „pe termen lung", ci trăim „în prezent". Ceea ce constatăm în prezent este că Rusia este la fel de agresivă cum a fost dintotdeauna şi niciodată în istorie puterea Federaţiei Ruse nu s-a corelat cu bogăţia Rusiei. Şi bogată, şi săracă, Moscova tot imperialistă a fost.

„Politizarea relaţiei Preşedinţie - MAE a dăunat enorm României"

Cum comentaţi declaraţia preşedintelui Medvedev potrivit căreia Rusia poate interveni pe teritoriul altui stat dacă cetăţenii ruşi sunt puşi în pericol?

Este o chestiune absolut coerentă din punctul lor de vedere. În 2008, chiar înainte de intervenţia în Georgia, au fost postate pe site-ul oficial al Kremlinului prerogativele direcţiei de politică externă ale Federaţiei Ruse. Erau acolo câteva formule clare: Rusia nu vrea lume unipolară şi va face tot ca să schimbe asta;

Rusia vrea să i se recunoască vecinătatea apropiată ca sferă de interes; cetăţenii ruşi se află sub protecţia directă a statului rus. Au aplicat asta în cazul războiului din Georgia. Ar fi putut să spună: „Dar noi v-am avertizat, de ce nu aţi luat cunoştinţă de acele principii?!" Al doilea document e legat de strategia de securitate a Rusiei, publicată anul acesta. Al treilea document este propunerea legislativă pe care o face Medvedev. Deci totul este foarte coerent.

Logica rusească...

Logica rusească este foarte coerentă aici. E natural să te aştepţi la aşa ceva şi „liberalul" Medvedev nu a ieşit din tipare.

Sunt prevederi la nivel internţional care interzic o astfel de abordare. Ar putea Rusia să fie trasă la răspundere?

Rusia ar putea fi trasă la răspundere şi pentru că are trupe în Transnistria. Dar nimeni nu a dat-o în judecată pentru asta. Guvernul Republicii Moldova putea să o facă, dar a procedat servil şi laş. Nici pentru ce s-a petrecut în Georgia nu a păţit nimic, nici pentru faptul că a recunoscut unilateral independenţa Osetiei de Sud şi a Abhaziei - asta era răspuns la Kosovo. Ceea ce face Medvedev acum trebuie pus în grila de înţelegere a răspunsului pe care ruşii îl dau prognozei americane.
Pentru că ei trebuie să dea un răspuns, să riposteze, să câştige poziţii. În esenţă, pe termen scurt ţintesc Georgia, apoi Ucraina. Dar acestea nu ar fi răspunsuri globale, ci regionale. Răspunsurile globale sunt dosarul iranian şi parteneriatul cu Germania - nu degeaba ruşii vor atât de mult să se implice în achiziţionarea Opel. O relaţie tot mai strânsă germano-rusă ar diviza şi mai puternic Europa pe relaţia cu Moscova şi, în al doilea rând, ar bloca relaţia euro-atlantică.

Un alt tip de răspuns global este propunerea de revizuire a întregii arhitecturi globale de securitate consfinţită prin Acordurile de la Helsinki din 1975. Ruşii vor un „Helsinki II", dar asta e fezabil doar dacă îl susţine altcineva. Altcineva poate să fie Germania. Dacă Germania ajunge să pună şi ea în discuţie chestiunea asta, Federaţia Rusă are un mare atu. Dar atunci va fi deranj mare la nivel global...

Sunt conştiente autorităţile române responsabile de politica externă de importanţa relaţiei cu Federaţia Rusă?

Ce înseamnă că un actor politic este conştient? Înseamnă că percepe această chestiune şi are o viziune despre politica externă în care Federaţia Rusă se include. Ce actori politici contează aici? În primul rând preşedintele şi MAE. Preşedintele vine cu o viziune de politică externă pe care o implementează, şi asta este foarte important pentru că un preşedinte este ales inclusiv pentru viziunea de politică externă.

Acea viziune de politică externă, care defineşte interesul naţional pe moment şi modul cum este articulat, este validată de electorat. În mod nemijlocit, preşedintele este obligat să pună pe masă strategia naţională de securitate, care este coerentă cu viziunea sa de politică externă, adică e un soi de traducere a ei în termeni de securitate. În tot acest timp, pentru implementarea viziunii sale, colaboreaze cu ministerul de Externe, care este şi un executant al acestei viziuni.

Asta e într-o formulă ideală, ce nu se întâmplă la noi.

Eu spun cum ar trebui să se petreacă. Sigur că în România problemele sunt mai complicate: câţi miniştrii de externe a schimbat România în ultimii ani? Or, într-un an-doi, nu faci politică externă, ci mentenanţă sau birocraţie. În ceea ce priveşte chestiunea rusă, dacă oamenii politici îşi asumă această miză ca importantă, acest lucru trebuie să-l vedem nu la nivel de retorică, ci la nivel de viziune, la nivel de construcţii de instituţii şi la nivel de selecţie a oamenilor care să se ocupe de instituţii. Sunt trei paşi care trebuie făcuţi: viziune-instituţii-oameni.

Au îndeplinit vreunul?

Noi de obicei am luat-o invers! Aşa că din perspectiva trilateralei de mai sus, nu cred că politica externă românească e articulată astăzi în aşa fel încât să facă faţă provocărilor răsăritene, fie că vorbim de Federaţia Rusă, fie că vorbim de Republica Moldova. Sper să mă înşel!

Cum vedeţi relaţia între Preşedinţie şi MAE?

Am spus deja că România a schimbat în ultima vreme vreo patru sau cinci miniştri de externe. Nici n-ai cum să-i ceri performanţă dacă stă pe scaunul de ministru un an sau mai puţin de un an. În plus, intervin şi partidele politice, adică apartenenţa politică a miniştrilor de externe care sunt obligaţi să se raporteze politic la preşedinte. Nu mai vezi instituţii, ci oameni! Această personalizare şi politizare a relaţiei dintre Preşedinţie şi MAE a dăunat enorm României.

„În diplomaţie, prostia costă cel mai mult"

O strategie de promovare a oamenilor care se pricep la spaţiul răsăritean a existat?

Repet: oamenii ăia trebuie promovaţi în nişte instituţii, care trebuie articulate în funcţie de o viziune. Păi dacă nu e clară nici una, nici alta, cum să vorbim de promovarea oamenilor? S-a văzut limpede pe relaţia cu Republica Moldova, unde nu am reuşit să aducem doi diplomaţi în locul celor expulzaţi în 2007... Iar institutele de cercetare, think-thank-urile dedicate spaţiului răsăritean sunt rarisime. Când relaţia cu Răsăritul era în evident blocaj, nimeni nu a adus-o în discuţie public şi aplicat.

Ar fi putut-o face chiar şi preşedintele, care are la dispoziţie un instrument pe care îl poate folosi: comisia prezidenţială. Au fost una pe comunism, alta pe Holocaust, alta pe educaţie. Dacă preşedintele are această problemă, adică răsăritul, şi constată că nu se întâmplă bine ceea ce se întâmplă, poate să propună o comisie care să-i dea un raport pe Republica Moldova, de exemplu. Dacă el crede că lucrurile se blochează la nivelul instituţiilor executive, are această pârghie.

Sigur că nu e executivă, nu e nemijlocită, dar poate să deschidă o dezbatere în spaţiul public. Să arate, eventual, cu degetul. Deocamdată nu s-a întâmplat asta. Deci ce constat eu, per total, este că instituţiile n-au fost articulate în măsura în care să facă faţă acestor provocări atât pe plan „intern", cât şi pe plan „extern". Spun asta pentru că politica externă nu se face doar cu instituţii „interne". România mai are posibilităţi să facă politică externă şi în Parlamentul European, şi la nivelul Consiliului European, şi la nivelul Comisiei Europene.

Suntem cam absenţi...

Suntem absenţi. Dacă tu îţi declari prioritate pe zona răsăriteană, Republica Moldova de pildă, ca să rămân la acelaşi exemplu, atunci este de aşteptat ca eventuale poziţii sau comisii europene cu referire directă la acest subiect să devină de interes. De pildă, poţi să faci lobby pe lângă viitorul înalt comisar pentru afaceri externe ca obţii poziţia de reprezentant pentru Republica Moldova. Mai ales acum, că vor fi alegeri pentru viitoarea comisiei, şi votul României contează.

E numai un exemplu. Dar ca să începi trebuie să ai nişte puncte foarte clare şi să ştii ce te interesează. Anumite comisii parlamentare sau poziţii pe care UE le are în raport cu spaţiul răsăritean. Şi atunci te ocupi de astea. Te interesează ca la Consiliul Europei sau în Parlamentul European, de pildă, să ai nişte pârghii prin care să influenţezi anumite dosare de interes major. Toate lucrurile astea trebuie puse pe hârtie şi acţionat în consecinţă.

Dar heirupismul pe care l-am văzut, inclusiv în politica externă, desfide orice discuţie de tipul acesta. Eu cred că nu s-a făcut niciodată cu adevărat o aborare globală. Sigur, par să fie şi nişte semne bune în sensul că Răsăritul devine tot mai important, dar e nevoie de mult efort să fie convingători. Noi încă bâjbâim. Dacă la Consiliul Europei ajunge un parlamentar român să voteze amendamente la o rezoluţie care se referea la românii/vlahii din Valea Timocului şi merge pe punctele de vedere ale sârbilor, din neştiinţă sau din alte motive, vă daţi seama unde stăm din punctul acesta de vedere?! Pe ei, adică pe cei care ne reprezintă în instituţii internaţionale, cine îi educă? Ei ce fac acolo? De unde atâtea gafe şi ineficienţă?

Din neştiinţă sau din dezinteres?

La nivelul acesta, că eşti imbecil sau ticălos rezultatul pentru România e acelaşi. Consecinţele sunt aceleaşi. N-are rost să mai întrebi de ce a făcut-o, că are alte interese sau e simplu imbecil. Asta e altă discuţie. Dar mă tem că plătim de prea multe ori preţul propriei noastre incompetenţe şi delăsări şi nu neapărat al conspiraţiilor geopolitice de fel şi chip. Care există, neîndoielnic, doar că aici nici nu e nevoie de ele, de multe ori. Suntem într-o nesfârşită conspiraţie a neputinţelor noastre private şi cotidiene...

În diplomaţie prostia costă mult...

Costă cel mai mult!

A fost o dovadă de prostie în ultimi ani?

N-aş judeca global, pentru că e nu doar riscant, dar şi nedrept. Foarte mulţi oameni de calitate puşi în condiţii de „necalitate" sau în instituţii nefuncţionale n-au cum să producă mai mult de ceea ce ţine de propriul entuziasm şi propria competenţă. Dacă ai instituţii nearticulate, tot ce poate să facă este să schimbe pe ici, pe colo ce se poate schimba.

„Chişinăul va fi primul test major al României, în toamnă"

Care e cel mai mare adversar al României în regiune?

Aş parafraza: România nu are prieteni sau adversari permanenţi, numai interese permanente. Sau aşa ar trebui să se gândească. Dar trebuie să îţi cunoşti interesul în primul rând! De aceea cred că propria lipsă de viziune e cel mai mare adversar. De aici şi disputele interminabile şi mediocre la nivel politic. În al doilea rând, curajul şi fermitatea.

În diplomaţie, curajul în sens de bravadă e complet contraindicat şi trebuie bine gestionat, dar fără curaj nu se poate! România abia acum pare să înţeleagă ce importanţă ar trebui să aibă. Dar, concomitent, şi ce responsabilităţi. Luaţi cazul simplu al Republicii Moldova. Acum apare o mare provocare pe relaţia Bucureşti-Chişinău. România de multe ori s-a scuzat că nu face nimic în Republica Moldova pentru că nu are un partener. Acum îl are. Va fi un test extraordinar de mare.

Am dat vreun semnal acestui posibil partener?

Semnale s-au dat până acum, dar deocamdată partenerul trebuie să se constituie. Se vorbeşte acum de anumite poziţii, de preşedinte, de premier şi de speakerul parlamentului, dar deocamdată se aşteaptă un partener. Sunt şanse mari să se voteze preşedintele şi să se facă guvernul. Chişinăul va fi primul test major al României, în toamnă. Acum uşile sunt deschise sau întredeschise. Nici dincolo de Prut lucrurile nu sunt chiar aşa de lămurite.

Dar România ar putea să-şi dea seama că acum nu are cale de întoarcere. Ea trebuie să facă ceva, concret. Ce instituţii articulate are să întâmpine problemele Republicii Moldova? Ce oameni are pregătiţi să lucreze pe relaţia cu Moldova, ce fond financiar are, ce influenţă are ca aceşti bani să ajungă în Moldova şi să devină funcţionali? Sunt întrebări la care Bucureştiul trebuie să găsească urgent răspunsuri. Până acum nu a găsit.

Întrebări la care nu avem răspuns...

Eu sper că cineva caută răspunsuri. Dar, repet, va fi un test crucial. Dacă nici la acest test - adică Republica Moldova -, în condiţiile în care nu va exista ostilitate dincolo de Prut, Bucureştiul nu va trece examenul, în momentul acela nu mai putem discuta nici de relaţia cu Federaţia Rusă. Aş putea spune că relaţia cu Republica Moldova poate fi citită şi ca parte a relaţiei României cu Federaţia Rusă.

„Ucraina nu vrea cu adevărat în NATO şi în UE"

Este Ucraina un adversar al României?

Există această opinie, dar nu ştiu în ce măsură Ucraina poate fi făcută responsabilă de tot ce se întâmplă negativ în acest spaţiu. Cu siguranţă relaţia Kiev-Bucureşti a fost una ratată. Şi nu e vorba aici doar de politicieni. Nici la nivel de populaţie nu stăm foarte bine. Dacă ne uităm pe sondajele publice din Ucraina, vom constata că românii din Ucraina sunt cele mai detestate sau respinse personaje, după rromi şi negri.

Scorul ultimelor două populaţii este, sociologic, natural, firesc, chiar dacă civic nu e corect. Aşa răspund toţi răsăritenii, şi nu numai ei - negrii şi rromi nu sunt doriţi prin preajmă. Dar românii sunt pe locul al treilea ca nivel de respingere în Ucraina! Populaţia românească este percepută în Ucraina extrem de prost, iar pentru ca să o împartă în două, Kievul este cel mai mare susţinător al „moldovenismului".

Faptul că această respingere are şi o expresie politică evidentă - toţi „oranjii" au fost naţionalişti şi deloc simpatici cu minoritatea română, de aceea votează românii cu Partidul Regiunilor - n-ar trebui neapărat să ne mire. Ucraina trebuie citită însă şi în următoarea grilă: este un stat tânăr, sensibil la orice aluzie naţională, agresiv, complexat...

Este un stat care şi-a identificat imediat adversarul: România.

Unul dintre adversari. Şi aici depinde şi cine e la putere. Pentru că, la un moment dat, putem auzi voci în Ucraina care consideră că adversarul principal este Federaţia Rusă. Alţii vor spune că Statele Unite şi NATO sunt principalii adversari. Nu sunt foarte convins că Ucraina are un duşman, are mai mulţi, percepuţi de mai multe facţiuni, care la un moment dat ajung la putere.

În orice caz, România nu este percepută în Ucraina de toată lumea ca fiind un prieten. Dimpotrivă. Asta este o problemă, dar este în primul rând în defavoarea Ucrainei, spun eu, pentru că dacă Ucraina vrea să se integreze în NATO şi în UE este evident că nu o poate face fiind împotriva României. Dar nu sunt chiar convins că Ucraina vrea cu adevărat asta...

Am acţionat corect în raport cu Ucraina?

Occidentul a încercat cu Ucraina să o treacă strada, ca în bancul cu bătrânica şi pionierul, dar Ucraina a dovedit că nu prea vrea să treacă strada. În raport cu ea, România s-a comportat extrem de pasiv, pentru că politica Occidentului prevala împotriva oricărei politici bilaterale pe relaţia Bucureşti-Kiev.

Şi dacă exista o relaţie Bucureşti-Kiev, ea trebuia subordonată acelui tip de proiect. Aşa s-a gândit la un moment dat. Asta s-a întâmplat şi în relaţia cu Republica Moldova, dar în special cu Ucraina. Deci România n-a avut o politică privată faţă de Ucraina, iar scopul Bucureştiului faţă de Kiev a fost - aşa cum o declară orice instanţă euroatlantică, Bruxellesul sau Washingtonul - de a o aduce cât mai aproape de NATO şi de UE. Niciodată nu am avut o politică individuală.

Asta arată o anormalitate a politicilor...

Foarte multă lume s-a întrebat de ce Bucureştiul este atât de dispus să ajute Ucraina, Republica Moldova, Serbia, în condiţiile în care celelalte state nu erau atât de binevoitoare faţă de Bucureşti. Şi asta s-a concretizat în condiţia minorităţii române din Serbia şi Ucraina şi a Guvernului de la Chişinău faţă de Bucureşti.

România a fost un actor pasiv, nu a dezvoltat o politică pro-activă. Inclusiv semnarea tratatului a fost consecinţa unui gest, a unei presiuni percepute pentru ca România să se apropie de NATO mai devreme, la Madrid. Tratatul s-a semnat. La Madrid, România nu s-a calificat. Prin urmare, dacă privim din această perspectivă, a fost un gest inutil. Mai mult decât atât, acel tratat arată foarte clar că semnarea în pripă a unui document nu produce consecinţe pozitive.

A fost o formă fără fond...

Ce înseamnă un tratat între două state? Tratatul este expresia unui contract deja asumat. Noi suntem deja într-un tip de contract pe care îl exemplificăm prin legiferarea lui. Noi suntem deja „împreună", într-o relaţie pozitivă. Ce facem acum prin acel tratat este să formalizăm acea relaţie bună, să oficializăm diplomatic relaţia noastră. Dar dacă nu suntem „împreună", ce să legiferăm?

Atunci, România şi Ucraina nu aveau nicio relaţie, decât la nivel de preşedinţi, eventual, s-a făcut rapid acel tratat, uitând că fondul problemei nu a fost rezolvat. Şi iată că documentele care n-au substanţă nu produc efecte pozitive, aşa cum s-a întâmplat. Că existau, potenţial, lucruri bune care puteau deriva din acel tratat, aşa o fi... Dar de ce nu au fost fructificate? Artificialitatea tratatului cu Ucraina este demonstrată şi de faptul că nu s-a fructificat nimic din ceea ce am fi putut face împreună, după ce ne-am pus semnătura pe acel document. E o lecţie foarte bună şi în perspectiva relaţiei cu Republica Moldova.

„Moldova are nevoie de un parteneriat strategic cu SUA"

Poate Marian Lupu să fie un preşedinte pro-occidental?

Dacă vrea, da. Dar să vedem întâi dacă va fi preşedinte. Ideea cu pro-occidentalismul Chişinăului nu e aşa de uşor de aplicat în actualul context politic. Da, e drept că majoritatea de acolo e pro-occidentală, şi basarabenii merită felicitări pentru asta. Dar dacă ne uităm pe documentul de constituire al Alianţei pentru Integrare Europeană, o să vedem că din punct de vedere strategic corectitudinea politică a învins la Chişinău.

În sensul în care Republica Moldova, care îşi declară dorinţa de a adera la UE, apare în acest document cu două perechi de parteneri strategici: Federaţia Rusă şi Statele Unite, România şi Ucraina. Ăsta este echilibrul între viziunile partidelor politice, programele politice, percepţia publică. Numitorul comun este să pui şi America şi Federaţia Rusă pe acelaşi calapod, şi România şi Ucraina pe acelaşi calapod. Aici e un echilibru care, în termeni geopolitici, este cel puţin discutabil.

Este varianta cea mai „sigură" pentru moldoveni...

Dacă vrei să te integrezi în spaţiul Uniunii Europene, mi-e greu să cred că vei reuşi să faci asta având doi parteneri strategici: unul american, unul rus, iar vecinii tăi - România şi Ucraina - contează la fel, indiferent că unul e în NATO şi UE. Pentru războiul pe care îl are de dus Republica Moldova, această viziune este prea mică. Este prea mică pentru un război atât de mare. Cum să gândeşti că România este egală cu Ucraina, în condiţiile în care Ucraina, după alegeri prezidenţiale se poate întoarce către Moscova?

Astăzi, la Chişinău, se spune că situaţia Moldovei seamănă cu cea a României în perioada 1996-2000, când a fost o coaliţie la putere, după un regim monopolist - păstrând proporţiile, fireşte. Situaţia e aşa: s-a spart monopolul de putere, s-a creat media pluralistă, societatea s-a spart, s-a demonopolizat, s-a depolitizat şi atunci România s-a pregătit de integrare în condiţiile create în perioada respectivă.Aici este exact, dar nu e adevărat, adică nu e toată povestea, pentru că cele mai importante momente ale guvernării 1996-2000 sunt: calificarea României pentru NATO ca urmare a războiului din Iugoslavia şi semnarea parteneriatului strategic cu Statele Unite.

Acestea au însemnat pentru România calificarea pentru spaţiul euroatlantic. Or, Republica Moldova dacă crede că simpla schimbare de putere şi o nouă coaliţie la guvernare o va aduce în spaţiul european, se înşeală. Moldova chiar are nevoie să semneze un parteneriat strategic cu SUA. America singură nu te poate scoate de sub influenţa Federaţiei Ruse, dar fără America n-ai cum să ieşi. Mai mult: dacă Republica Moldova se va consola cu ideea că e „punte" între Est şi Vest înseamnă că nu a înţeles nimic.

Practic, înseamnă că nu se va integra niciodată în spaţiul euroatlantic...

Atunci când Occidentul numeşte un stat neintegrat „punte", asta se traduce că eşti „şi aici şi acolo", adică „nu eşti în Occident". Vrei să fii „punte" sau vrei să fii integrat?

„Pentru Moldova, unificarea cu România este o cale de integrare în UE"

Cum judecăm relaţia cu Moldova: prin teza unionistă din anii 90 sau prin paradigma europeană?
Dar unde e diferenţa? Prima extindere a UE şi a NATO s-a făcut la 3 octombrie 1990 prin primirea germanilor de est în RFG. Germania s-a reunit prin absorbţie, şi asta a însemnat că UE şi NATO s-au extins prima dată după căderea URSS. Asta a fost unificarea germană. O unificare prin extinderea euro-atlantică; sau o extindere prin unificare. Aşa că „reunificarea" este una dintre reţetele extinderii europene! În concluzie, nu e nimic ilegitim - poate fi, eventual, nerealist - să spui că România se poate uni cu Republica Moldova.

Nici măcar Acordurile de la Helsinki din 1975 nu interzic asta. Ideea e să vrea ambele părţi. Din această perspectivă, teoretică, virtuală, unificarea cu România este o cale de integrare în UE. Republica Moldova mai are o cale de integrare, adică parcursul normal pe care toate statele răsăritene l-au făcut, dar şi aici e o excepţie, pentru că toţi răsăritenii care au intrat în UE au trecut iniţial prin filtrul NATO - ceea ce Constituţia Republicii Moldova nu ar admite. Dincolo însă de orice consideraţii teoretice, mie mi se pare că, aşa cum stau lucurile în UE astăzi, prima cale riscă să fie mai realistă decât cea de-a doua!

Respectiv reunificarea cu România...

Să nu ajungem să fim obligaţi să admitem asta! Pentru că, aşteptând paşii normali, în condiţiile în care se discută astăzi la Chişinău despre aşa ceva, cred că abia 20 de ani este un termen optimist pentru a începe discuţii realiste de integrare a Republicii Moldova în structurile europene, chiar şi cu un fel de acord de asociere semnat cu Bruxellesul. Uitaţi-vă la Turcia de când tot negociează!

După „plasa" pe care UE şi-a luat-o cu aderarea României şi Bulgariei, e greu de crezut într-o extindere rapidă...

Şi după „plasa" crizei economice, mai ales, care n-a făcut deloc bine unui viitor proces de extindere al UE! Lucrurile vor fi destul de complicate şi în condiţiile în care Republica Moldova are o problemă de imagine, are şi „cazul Transnistria", are şi dezavantajul de a complica relaţia UE cu Federaţia Rusia.

Ar putea Bruxelles-ul să se opună unui astfel de „proiect de unire"?

Ha, ha, ha! Putem continua în registrul acesta virtual, dacă doriţi. Fie. Ştiţi care e culmea? Că Bruxelles-ul nu ar putea face nimic. Nu ar recunoaşte unirea? Foarte bine. Dar România tot va trebui să fie recunoscută. Că e membră ONU, NATO, OSCE, UE etc. Şi dacă ar continua să recunoască România, dar fără o parte a teritoriului ei, ce consecinţe concrete va avea? Zero! Cetăţenii români vor avea paşapoarte româneşti, adică europene, indiferent că trăiesc pe malul drept sau stâng al Prutului... De asta e atâta agitaţie pe tema asta, pentru că există conştiinţa clară că dacă e să se petreacă, mare lucru nu se poate face împotrivă.

Oare s-a gândit cineva, la Bucureşti, la această chestiune?

Revenind acum la chestiuni mai realiste, eu constat însă că Bucureştiul a pierdut enorm în termeni de prestigiu pe relaţia cu Republica Moldova. Faptul că noi, după 20 de ani, ajungem să ne tot cerem scuze că suntem români în relaţia cu Republica Moldova şi să încercăm să convingem inclusiv partenerii occidentali că avem şi noi dreptul la opinie pe relaţia cu Chişinăul este semnul unui eşec masiv. Suntem decalaţi şi reactivi.

Gândim relaţia cu Republica Moldova şi cu românii de pretutindeni ca pe vremea sovietică. Este ceea ce nu s-a întâmplat cu Budapesta în relaţia cu maghiarii, care a reuşit să impună discursul natural despre maghiari sau discursul ei să fie natural despre maghiari oriunde s-ar afla ei. Noi ne temem şi ne justificăm de parcă apartenenţa la românesc ar fi un statut inferior. Sau parcă am fi aprioric suspecţi pe relaţia cu Chişinăul. Or, chestiunea asta e o greşeală, dar e şi o carenţă de fond a politicii externe româneşti, care nu a reuşit să evite treaba asta.

Trebuie discutat cu instituţiile comunitare...

Da, dar nu pe relaţia UE - România, de parca noi nu am fi membri ai Uniunii, ci ca stat membru în NATO şi UE. Şi mai trebuie uneori să mai şi spunem lucrurilor pe nume, nu doar partenerilor noştrii occidentali, dar şi celor din stânga Prutului. În relaţia cu Republica Moldova, Uniunea Europeană e în situaţia unui banc de dinainte de 89: „Noi ne facem că muncim, voi vă faceţi că ne plătiţi!" Adică: „Noi ne facem că vrem să vă integrăm, voi că vreţi să vă integraţi!" UE nu s-a comportat cu Republica Moldova cum se comportă cu un stat pe care vrea să-l integreze.

De pildă, a fost foarte politicoasă cu regimul Voronin, nu a fost niciodată agresivă, nu i-a pus condiţii, i-a sugerat doar cu relativă timiditate că trebuie să accepte nişte reguli. Dar nu a fost atât de agresivă cum a fost cu situaţia lui Meciar în Slovacia. A fost Meciar la putere, UE a spus că nu începe negocierile cu el. A fost schimbat, a venit o coaliţie la putere, au început negocierile.

În această logică, Bruxelles-ul nu ar fi fost deranjat de regimul Voronin...

Acum, UE are o problemă la Chişinău. Să nu ne facem iluzii că UE nu integra Moldova doar pentru că era Voronin la putere. Să fim serioşi! Mai mult, unora de la Bruxelles le convenea perfect Voronin: menţinea stabilitate, nu era împotriva UE, era clar că nu poate fi integrat în comunitate, avea şi relaţii bune cu Rusia, nu risca reunificarea cu România etc.

Era un joc perfect, chiar dacă cinic. Dar copiii aceia extraordinari care au ieşit pe 7 aprilie în stradă au stricat multe jocuri, au pus enormă presiune pe politicieni şi au adus schimbarea. Şi acum au pus presiune şi pe UE, la care aceasta trebuie să răspundă. Acum nu mai are scuza prezenţei unui regim comunist, şi trebuie să intervină. Şi nu dă semne că are de gând să o facă până la capăt prin mecanismele normale, pe care noi le-am parcurs...

Unora de la Bruxelles le convenea perfect Voronin: menţinea stabilitate, nu era împotriva UE, era clar că nu poate fi integrat în comunitate, avea şi relaţii bune cu Rusia, nu risca reunificarea cu România.

„În 90, riscam să intrăm sub influenţa Rusiei dacă ne uneam cu Moldova"

A fost posibilă unificarea Basarabiei cu România după 1990, în opinia dumneavoastră?

Au existat atunci mai multe poziţii. Una era a Statelor Unite care, prin doi senatori, au recomandat ca problema Basarabiei să se rezolve în confirmitate cu dreptul istoric. Au dat o rezoluţie în comisia de politică externă a Senatului american în care, după o istorie corectă şi documentată a acestui spaţiu, au spus că, dacă cele două părţi vor să se unească, se recomandă unificarea. Margaret Thatcher, în dialogul pe care l-a avut cu Gorbaciov, care vroia să menţină URSS, dar să-i dea altă coloratură politică, ea a spus foarte clar că ţările baltice şi Moldova n-au fost niciodată parte a imperiului rus.

Dar existau şi voci limpede împotrivă, mai ales Franţa sau Germania. Ca să nu mai vorbim de Rusia. Problema care se pune pe fond este asta: dacă era un act de voinţă din partea Bucureştiului şi unificarea s-ar fi făcut, adică Bucureştiul ar fi acceptat ceea ce Chişinăul se pare că acceptase mai abitir atunci, exista riscul ca unificarea să fie ca aceea a Germaniei, dar întoarsă pe dos. Adică nu RFG-ul să se unifice cu RDG-ul, ci invers.

Acesta era marele risc în anii 90. Riscam, fără a avea un acord proactiv din partea Occidentului, ca unificarea cu Republica Moldova să împingă România spre spaţiul de influenţă al Federaţiei Ruse şi să o lase acolo. Din acest spaţiu România a ieşit mai târziu, nu în decembrie 1989. În anii 90, România a avea o poziţie extrem de ambiguă, de vagă. Ce s-a întâmplat şi la Târgu Mureş, ce s-a întâmplat cu minerii, au găsit România într-o situaţie în care nu era deloc cert că viitorul ei este unul euroatlantic. Asta a fost marea problemă. Păstrând proporţiile, este situaţia de acum a Republicii Moldova, care vrea să se reunifice cu Transnistria.

Este posibilă reunificarea Moldovei cu Transnistria?

Depinde ce înţelegem prin asta. În condiţiile de astăzi, dacă Ucraina devine pro-rusească sau dacă preşedinte este mai degrabă pro-rus - Iuşcenko are sub 5% în sondaje - eu cred că dosarul transnistrean va rămâne blocat. Adică va rămâne un element pe care Federaţia Rusă îl va negocia în continuare, dar nu văd niciun motiv ca ruşii să facă cedări pe dosarul transnistrean. Nu văd ce ar primi în schimb Federaţia Rusă.

Aici nu are legătură cu cine conduce Republica Moldova, iar trăim în naivităţi. Vladimir Voronin a cedat tot Federaţiei Ruse. A spus că vrea să intre în Uniunea Rusia-Belarus, a spus în campanie că vrea să oficializeze limba rusă, că va apăra Federaţia Rusă de tancurile NATO. A spus tot ce se putea spune. A venit la putere în 2001, dar Rusia nu i-a dat nimic. La un moment dat, prin 2002, când se afla într-o ţară nordică, transmitea un mesaj ruşilor: „Scoateţi-l odată pe Smirnov!" Nu l-au scos. Deci nici măcar lui Voronin nu i-au dat nimic. Aici nu sunt chestiuni personale. Moscova nu are relaţii personale cu Chişinăul, ci geopolitice. Ea nu discută la nivel global doar dosarul Transnistriei, ci discută zece dosare în acelaşi timp, pentru că Rusia e ţara cu cei mai mulţi vecini din lume.

Şi acţionează în consecinţă...

Faptul că e ţara cu cei mai mulţi vecini generează o cultură diplomatică la nivelul Rusiei. Niciodată nu se discută un singur dosar. Are cinci sau şase dosare pe masă pe diverse zone geostrategice foarte diferite, iar din momentul acela începe negocierea. Transnistria este aici, Iranul este dincolo, traseele către Afganistan sunt aici, conductele sunt un alt dosar. Ca să te califici să negociezi cu Federaţia Rusă trebuie să ajungi la acel nivel. Republica Moldova este pe undeva pe sub masă şi crede că poate negocia direct cu Federaţia Rusă, crede că dosarul transnistrean se poate negocia bilateral. E o prostie. Dacă nu ajunge în NATO sau UE, Chişinăul tot după uşă va rămâne...

România este o ţară fără proiect de când a intrat în UE. A avut proiectul euroatlantic în care, metaforic vorbind, Estul a fost Ana meşterului Manole.

Noi, în plan diplomatic, nu reuşim să ne concentrăm nici măcar pe o direcţie...

Pentru că noi nu avem definită nici o problemă! România este o ţară fără proiect de când a intrat în UE. România a avut proiectul euroatlantic în care, metaforic vorbind, Estul a fost Ana meşterului Manole. Am sacrificat Estul, inclusiv Republica Moldova, l-am pus în zidurile catedralei şi am construit proiectul euroatlantic. Ce-a făcut România după integrare arată foarte clar că nu ştie de ce s-a integrat. Nu ştie pentru că nu mai are proiect de politică externă.

După 2007, politica externă s-a făcut cam fără ea, iar uneori România s-a mai inserat pe unde a putut, în ceea ce priveşte dosarul răsăritean, atunci când americanii vroiau să facă o politică la Marea Neagră. Asta e şi explicaţia faimoasei „Axe". Bucureştiul a fost invitat, a răspuns, poate mai mult decât trebuia, la o provocare pe care americanii au făcut-o din 2004.

După 2005 a devenit mai acut acest dosar, adică Marea Neagră. După ce aplombul americanilor a scăzut pe Marea Neagră, România a rămas doar cu nostalgia unui Forum internaţional organizat la Bucureşti, relaţie stricată cu Turcia, şi cam atât. Cu alte cuvinte, a reuşit să se poziţioneze la Marea Neagră mai degrabă în minorat decât în majorat.

„Politica internă o sacrifică pe cea externă"

Sunt capabile autorităţile de la Bucureşti să regândească relaţiile cu spaţiul ex-sovietic, în special cu Ucraina şi Moldova?

Acesta va fi marele test. În condiţiile de anul acesta din România, de campanie electorală, de presiuni interne enorme, va fi extrem de greu. Mai ales că am impresia că nici distincţia dintre politica externă şi politica internă nu mai e operabilă. Totul e personalizat la maximum! Se face campanie pe orice teme, se joacă până la urmă şi fundamente ale statalităţii, care ajung şi ele să fie luate în derizoriu.

Ura de sine devine aproape o atitudine naturală în societate! Energiile României seacă, sunt ca într-o mlaştină, ca într-un nisip care absoarbe tot, aşa arată această dispută internă care ne afectează mai mult decât ne place să credem. Suntem într-o nesfârşită dispută electorală, şi altceva nu suntem capabili să construim sau să vedem. Voronin, Putin sau Iuşcenco devin personaje de politică internă, adică sunt buni să îţi acuzi adversarii politici, nu pentru dezbateri de proiecte sau viziuni de politică externă. În condiţiile astea, nu văd Bucureştiul capabil să producă proiecte sau politici, dincolo de conjuncturi.

Politica internă subminează politica externă?

Din 90 încoace integrarea europeană a Răsăritului a negat formula clasică a lui Titulescu: „Dacă vreţi o politică externă bună, daţi-mi o politică internă bună!" Nu, tot Răsăritul a trebuit să aibă o politică externă bună ca să aibă una internă bună. Asta a însemnat decizia de integrare europeană, obiective clare, fixate, asumate, iar prosperitatea a venit ulterior.

Ce se întâmplă astăzi în România desfide orice clasificare: „internul" şi „externul" fie sunt suprapuse, fie politica externă în România devine „Cenuşăreasă", este undeva prin coada preocupărilor. În aceste condiţii, MAE riscă să se transforme într-un „pompier". Intervine, birocratic şi reactiv, acolo unde arde, unde e criză, fie că e în Italia, Polonia, Republica Moldova ori în Ungaria sau Afganistan. Nu mai are proiecte pe termen lung, mize sau proiecte pozitive. În atmosfera insalubră din politica românească principala victimă colaterală este chiar politica externă.

„Simbolic, pactul Ribbentrop-Molotv este extrem de viu!"

Ce mai înseamnă Pactul Ribbentrop-Molotov astăzi?

Şi mult şi puţin. Vedeţi, juridic vorbind, semnificaţiile Pactului sunt reduse. Au intervenit alte acte care l-au „absorbit", în oarecare măsură sau care l-au făcut inutil: în primul rând Tratatul din 1947, dar şi alte documente bilaterale semnate de România cu URSS. Dar există o miză simbolică şi care l-a tot adus în atenţie. L-au condamnat ruşii, balticii, Parlamentul român, cel de la Chişinău, Regele Mihai când a fost în Rusia, preşedintele Băsescu de vreo câteva ori. De ce? Pentru că, simbolic, de la el începe totul. E un reper.

În ce sens?

A fost un moment care a revelat cinismul sferelor de influenţă şi faptul că Rusia rămâne Rusia, chiar şi sub flamura steagului roşu, adică în chip de URSS. În al doilea rând, a dat sugestii pentru viitoarea arhitectură geopolită a continentului. De acolo s-au inspirat cei care, prin 1944-1945, au redesenat hărţile la finele războiului mondial, adică ruşii, englezii şi americanii. În al treilea rând, ideologia absurdă din spatele Pactului nu a murit.

La Chişinău, până mai ieri, un preşedinte repeta papagaliceşte oriunde se ducea că 1939 nu are nimic de-a face cu ocupaţia, că a fost o eliberare, că sovieticii au eliberat Republica Moldova de jugul hitlerist, adică de români etc. Şi toţi istoricii „oficiali" ai Chişinăului repetă într-una aceste „argumente" ale istoriografiei sovietice. În al patrulea rând, după Pact, s-a înfiinţat RSS Moldovenească, la 2 august 1940, care a inclus RSSA Moldoveneşti (corespunzătoare aproximativ teritoriului actual al Transnistriei). Iar RSS Moldovenească devine, după 1944, parte a URSS, care, după căderea URSS, devine Republica Moldova de azi. Deci există o legătură între Republica Moldova de astăzi şi 1939, şi e ridicol să pretinzi că nu.

Românii s-au împăcat cu Pactul Ribbentrop-Molotov?

Nu ştiu... Sunt români pe ambele maluri ale Prutului... Dar ştiu că discuţia despre acel moment istoric trebuie făcută tocmai ca să ne amintim cât ne-a costat, la nivelul mentalului public, acel gest de cedare. Avertismentele lui Iorga, să nu se cedeze Basarabia fără luptă, s-au adeverit ulterior. Conştiinţa publică românească nu a asimilat bine acel teritoriu... Comparaţi cu Transilvania, de pildă, şi cât contează ea în mentalul românesc. De ce aşa?

Pentru că nici nu a mai avut cum să intre în conştiinţa publică, mai ales că efortul românilor de a recuceri teritoriile pierdute după Pact a stat sub semnul blamului istoric. Lumea ştie că România a revenit în Basarabia şi Bucovina în 1941, dar acest episod nu a mai intrat în conştiinţa publică. Nu avea cum. Mareşalui Antonescu, aliat cu nemţii, a fost eliminat din manualele de istorie după ocupaţia comunistă, împreună cu tot dosarul Basarabiei. După 90, recuperarea memorie colective nu s-a făcut pe dosarul Basarabiei, inclusiv pentru că Mareşalul Antonescu este tot la index, deci tot nerecuperabil. Iar am pierdut miza lui 1941!

Şi aşa a ieşit din discuţie şi efortul românesc de recuperare a Basarabiei după umilinţa numită Pactul Ribbentrop-Molotov. Deşi România şi-a luat revanşa, nu a mai putut vorbi public, deschis, despre asta. Asta e, trebuie să trăim cu această conştiinţă fragmentată şi cu o memorie colectivă, etnoculturală, cu mari carenţe. E greu de clădit când ai asemenea handicapuri şi asta explică într-un fel şi neputinţele noastre în raport cu Estul, dar şi întâmpinarea pe care o avem uneori dincolo de Prut.

George Radulescu, Adevarul, 25 august 2009

Andrei Popov: Moldova şi-a propus reforme, nu unirea cu România!

2009-08-10T00:01:00.001+03:00

Formarea, la sfârşitul săptămânii trecute, la Chişinău, a coaliţiei "Alianţa pentru integrare europeană", prin alierea celor patru partide de opoziţie, de centru-dreapta, care au trecut pragul electoral şi au intrat în parlament în urma alegerilor anticipate din 29 iulie din Republica Moldova, este pe larg comentată în presa ucraineană. Ucraina îşi manifestă unele temeri în legătură cu o posibilă apropiere între Republica Moldova şi România în noul context postelectoral din stânga Prutului.

Într-un articol intitulat "Republica Moldova nu va merge în România", ziarul Segodnia apreciază că noua alianţă de guvernământ de la Chişinău va trebui să-şi orienteze eforturile pentru scoaterea republicii din ghearele gravei crize economice, lăsând pentru mai târziu o eventuală unire cu România. În pofida relaţiilor antagonice dintre noua coaliţie şi foştii guvernanţi comunişti, Partidul Comunist al preşedintelui în exerciţiu Vladimir Voronin este dispus la o colaborare cu ex-rivalii săi, comentează Segodnia, citându-l pe Aleksandr Isaev, redactorul şef al ziarului "Comunistul" de la Chişinău, organul de presă al partidului.

Noua coaliţie formată din Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Partidul Liberal (PL), Partidul Democrat (PD) şi Alianţa Moldova Noastră (ANM) dispune de 53 de mandate din cele 101 cât numără forul legislativ moldovean, suficient pentru a alege preşedintele parlamentului şi premierul, dar nu şi pentru votarea noului preşedinte al ţării. Pentru aceasta ar avea nevoie de încă opt voturi. În cazul eşuării alegerii unui nou preşedinte, Republica Moldova ar putea intra în zona unei instabilităţi politice permanentizate, la fel ca Ucraina în ultimii cinci ani, însă după cum scrie ziarul citat comuniştii moldoveni sunt gata să ofere cele opt voturi pentru alegerea preşedintelui pentru a evita "scenariul ucrainean".

"Suntem gata să le dăm cele opt voturi, dar cu condiţia ca în funcţia de preşedinte să fie desemnată candidatura unei persoane care să nu facă parte din niciun partid, pentru ca aceasta să nu facă politica unui singur partid", a afirmat, într-o declaraţie pentru Segodnia, Aleksandr Isaev, redactorul-şef al ziarului "Comunistul" din Chişinău. El spune că formaţiunea sa înţelege pericolul destabilizării situaţiei politice din Republica Moldova prin repetarea la nesfârşit a alegerilor parlamentare şi nu doreşte să împingă lucrurile până acolo.

Cu toate acestea, potrivit publicaţiei ucrainene, comuniştii moldoveni nu şi-au pierdut speranţa de a reveni la putere. Isaev prezice viaţă scurtă noii coaliţii de guvernare de la Chişinău, apreciind că doar o "coaliţie lărgită are şanse în noul parlament" moldovean.

Deputatul Andrei Popov, din partea Partidului Democrat al lui Marian Lupu, le sugerează comuniştilor să se retragă liniştit în opoziţie, să permită coaliţiei să acţioneze în această perioadă de criză, iar după aceea să încerce să-şi restabilească controlul asupra mass-media, să facă uz de poziţia lor puternică din parlament şi din alte structuri ale puterii, unde mai au oameni, pentru a-şi lua revanşa asupra coaliţiei, care va avea de suferit de pe urma crizei economice. "Comuniştii nu au nicio şansă să obţină mai multe voturi în cazul repetării alegerilor în timpul apropiat", susţine Popov, întrucât, în opinia sa, mitul despre autotputernicia partidului lui Voronin s-a destrămat şi în caz de noi alegeri anticipate comuniştii nu vor mai putea benefica de resursele administrative ca până acum.

În declaraţia sa pentru Segodnia, redactorul-şef al ziarului "Comunistul" a încercat să risipească temerile ziariştilor ucraineni în legătură cu o perspectivă apropiată a unirii Republicii Moldova cu România. "Pe timp de criză, lor, partidelor de la guvernare, nu le va arde de integrarea cu România şi nici de scenarii de forţă împotriva Transnistriei. Vor pluti pe cursul apei până nu vor fi împinşi cu un băţ", spune reprezentantul comuniştilor moldoveni, cu toate că noua alianţă democratică de la Chişinău şi-a anunţat deja disponibilitatea pentru un dialog deschis atât cu România, cât şi cu Transnistria. "Obiectivul nostru principal este integrarea rapidă în Europa şi realizarea tuturor reformelor necesare pentru aceasta, dar doresc să menţionez că nu poate fi vorba de vreo alianţă sau, mai mult, de vreo unire cu România. Ne dorim relaţii de bună vecinătate atât cu Ucraina, cât şi cu România. În primul rând, eliminarea regimului de vize pentru români, instituit în urma evenimentelor din aprilie de preşedintele Vladimir Voronin. În ceea ce priveşte dosarul transnistrean, vom continua negocierile", a completat Andrei Popov, parlamentar din partea Partidului Democrat. (Jurnalul National)

Sursa: jurnal.md, 10 august 2009

Unirea cu România nu este în programul nici unui partid din Republica Moldova

2009-08-07T00:02:00.000+03:00

Lozinca unirii cu România nu este in programul niciunui partid din Republica Moldova, a declarat, intr-un interviu acordat cotidianului moscovit Vremia Novostei, vicepresedintele Partidului Liberal Democrat (PLD) al Republicii Moldova, Alexandru Tanase.

Cu toate acestea, in opinia lui Tanase, el insusi absolvent al Facultatii de Drept de la Iasi, nu este un lucru negativ ca cetatenii moldoveni care au facut studii in România sa fie promotorii influentei Bucurestiului in Republica Moldova.

În ceea ce priveste relatiile dintre Republica Moldova si Rusia, vicepresedintele PLD considera ca acestea sunt unele importante, deoarece Federatia Rusa este un partener economic major al republicii.

De asemenea, Tanase recunoaste un trecut istoric comun al celor doua tari si faptul ca multi dintre actualii locuitori ai Republicii Moldova considera Rusia a doua lor patrie.

În acest context, Tanase critica atitudinea Partidului Comunistilor, care doreste sa profite de problematica nationala in scopuri electorale si care sperie populatia rusofona a republicii cu venirea la putere a unor partide “proromâne”.

Mai mult decât atât, Tanase afirma ca membrii Comisiei Electorale Centrale (CEC) a republicii i-au respins propunerea privind organizarea de dezbateri electorale inclusiv in limba rusa, iar politicianul isi exprima regretul ca din acest motiv nu a putut aduce la cunostinta electoratului rusofon ideile partidului pe care il reprezinta.

Tanase reitereaza afirmatiile celorlalti lideri ai opozitiei liberal-democrate, conform carora negocieri separate cu Partidul Comunistilor sunt excluse. Totusi, coalitia celor 4 partide va trebui sa negocieze cu reprezentantii comunistilor, pentru a putea alege presedintele tarii.

“Chiar daca Partidul Comunistilor este o formatiune autoritara, noi trebuie sa desfasuram cu el negocieri democratice. Acest partid a condus multa vreme tara, iar reprezentantii sai au anumite interese.

Am putea sa facem propuneri care sa-i intereseze pe comunisti”, a declarat Tanase. Întrebat despre posturile pe care le vizeaza PLD, Tanase declara ca partidul sau nu se cramponeaza de postul de presedinte al tarii, chiar daca in anumite conditii ar putea lua in calcul si aceasta varianta.

Potrivit lui Tanase, PLD a declarat clar ce doreste: postul de presedinte al parlamentului si cel putin trei posturi de ministri. Vicepresedintele PLD isi exprima speranta ca membrii coalitiei nu se vor certa din cauza portofoliilor.

“Ne leaga o aspiratie comuna: democratizarea tarii si reformarea institutiilor de stat dupa standardele lumii civilizate, lucru necesar dupa 8 ani de guvernare comunista”, a declarat vicepresedintele PLD.

Alexandru Tanase se pronunta impotriva unor noi alegeri parlamentare anticipate, deoarece ele ar destabiliza si mai mult situatia din republica. “Speram ca si comunistii vor tine cont de acest lucru”, a subliniat vicepresedintele PLD pentru ziarul rus.

Sursa: financiarul.ro, 7 august 2009

Republica Moldova, în derivă spre România?

2009-08-01T00:01:00.002+03:00

Cotidianul popular de mare tiraj Komsomolskaia Pravda isi exprima vineri, intr-un articol dedicat alegerilor parlamentare din Republica Moldova, temerea ca fostul stat sovietic ar putea pluti in deriva spre România, in urma scrutinului de miercuri, in care partidele de opozitie proromânesti au câstigat majoritatea locurilor in noul parlament de la Chisinau.

Evidentiind importanta acestui scrutin, al doilea in decurs de un an, pentru viitoarea orientare a Republicii Moldova, publicatia rusa scrie ca in joc se afla insasi statalitatea acesteia, punctând ca moldovenii si românii vorbesc aceeasi limba, iar nationalistii moldoveni considera ca Chisinaul a fost rupt de Bucuresti de Imperiul Rus, care si l-a anexat.

Ei sunt de parere ca a venit timpul ca Republica Moldova sa revina in componenta României Mari, adauga ziarul citat.

Spre deosebire de alegerile din 5 aprilie, care au culminat cu ample proteste in masa ce au degenerat in violente, scrutinul din 29 iulie s-a desfasurat in liniste si pace, insa rezultatul sau este unul rasunator.

Partidul Comunist s-a clasat pe primul loc, cu 45% din sufragii, insa in urma scrutinului din 5 aprilie el obtinuse aproape 50% din voturi.

Aceasta in timp ce patru partide de opozitie proromânesti si-au adjudecat majoritatea locurilor in parlament, anuntând deja formarea unei coalitii. În consecinta, partidul de guvernamânt din Republica Moldova devine o formatiune de opozitie. Nationalistii dispun de suficiente voturi pentru a-l alege singuri presedintele parlamentului.

Însa nici opozitiei, nici comunistilor nu le ajung voturile pentru alegerea fara probleme a noului sef al statului, comenteaza Komsomolskaia Pravda.

Daca se va reusi alegerea unui presedinte in Republica Moldova ramâne o mare enigma, mentioneaza publicatia citata, adaugând ca o problema si mai mare este cum va reactiona Transnistria la victoria nationalistilor români la Chisinau?

În opinia ziaristilor rusi, acum va fi si mai greu de ajuns la o reconciliere intre Tiraspol si Chisinau.

“Fara panica! Republica Moldova nu va pleca spre România” - incearca sa calmeze spiritele Konstantin Zatulin, vicepresedintele Comisiei pentru relatii cu tarile CSI din Duma de Stat (camera inferioara a parlamentului rus).

“Moldova este, desigur, in pericol. Situatia politica din republica este instabila. Economia schioapata de ambele picioare. Si rezolvarea conflictului transnistrean s-a indepartat”, spune Zatulin, subliniind ca desi in Republica Moldova exista forte ce pledeaza pentru unirea cu România, acestea nu constituie majoritatea.

“Este vorba doar de electoratul liberalilor si liberal democratilor.

Eu nu l-as cataloga fara rezerve drept politician proromân pe liderul Aliantei Moldova Noastra, Serafim Urecheanu, si nici liderul Partidului Democrat, Marian Lupu, nu se uita in directia României”, considera parlamentarul rus, mentionând ca alianta creata de partidele de opozitie dispune doar de voturile necesare pentru presedintelui parlamentului si nimic mai mult.

“Aceasta alianta nu are voturi suficiente pentru a vota premierul si presedintele tarii, asa ca, va rog, fara panica, Republica Moldova nu pleaca deocamdata nicaieri”, mai spune Konstantin Zatulin, directorul Institutului CSI din Moscova.

În opinia sa, nu problema unirii cu România este in prezent importanta pentru Chisinau, ci aceea daca Partidul Comunist va reusi sa ajunga la un compromis cu democratii (PD). “Aici apare problema personala a lui Vladimir Voronin. Cu el este greu sa te intelegi”, a adauga deputatul rus.

Sursa: Financiarul.ro, 1 august 2009

Expert rus: Alegerile nu au adus R.Moldova mai aproape de unirea cu Romania

2009-07-31T00:02:00.000+03:00

Republica Moldova nu va alege directia unificarii cu Romania, dupa alegerile legislative de miercuri, considera vicepresedintele Comisiei pentru problemele CSI din Duma de Stat a Rusiei, Konstantin Zatulin, scrie publicatia Komsomolskaia Pravda.

"Republica Moldova, in mod evident, este in pericol. Situatia politica din tara este incerta. Economia ei schiopateaza de ambele picioare. Solutionarea conflictului dintre Chisinau si Tiraspol, de asemenea, nu este mai aproape", spune Zatulin, potrivit NewsIn.

"Da, in Republica Moldova exista forte care se exprima in favoarea reunificarii cu Romania. Insa deocamdata aceste forte nu sunt majoritare. Doar electoratul liberalilor si al liberal-democratilor formeaza grosul lobby-ului proromanesc. Pe liderul Aliantei Moldova Noastra Serafim Urechean nu l-as include in aceasta categorie. Nici liderul Partidului Democrat Marian Lupu nu se uita in directia Romaniei", a adaugat el.

"Ma indoiesc ca viitoarea alianta (...) va reusi sa imparta puterea. Aceasta nu poate sa aleaga presedintele si, respectiv, sa numeasca premierul. Cel mult, alianta va reusi sa desemneze presedintelui Parlamentului. Asa ca nu va panicati, Republica Moldova nu va pleca in Romania!", explica el.

Zatulin crede ca adevarata problema este "daca vor reusi comunistii si democratii sa se inteleaga". "Aici apare problema personala a lui Vladimir Voronin, intrucat este greu sa te intelegi cu el", spune Zatulin.

Sursa: 9am.ro, 31 iulie 2009

Alexandru Tanase, lider PLDM: Romania a fost intotdeauna alaturi de noi, in cele mai grele momente si in cea mai grava situatie

2009-07-28T00:01:00.001+03:00

"Cand vorbim despre apararea Patriei este bine sa precizam de cine trebuie sa ne aparam Patria. In acest sens este absolut evident ca unicul pericol pentru Republica Moldova este Partidul Comunistilor", a declarat Alexandru Tanase, primvicepresedintele Partidului Liberal Democrat din Moldova, intr-un interviu pentru HotNews.ro, cu o zi inainte de alegerile de miercuri. Tanase trece drept unul dintre cei mai cunoscuti si mai credibili reprezentanti ai opozitiei moldovenesti.

* Este unul dintre cei mai de succes avocati din Republica Moldova, fondator al biroului "Hanganu, Tanase & partenerii".
* A aparat si castigat mai multe cauze de rezonanta impotriva Guvernului Republicii Moldova la CEDO, printre care cele mai cunoscute sunt dosarul Ilascu si dosarul pe care l-a intentat impreuna cu primarul liberal, Dorin Chirtoaca, impotriva interdictiei impuse functionarilor moldoveni de a detine cetatenia romana.
* Este unul dintre avocatii fostului ministru al apararii, Valeriu Pasat, acuzat de autoritatile de la Chisinau in asa-numitul "dosar al MIG-urilor" pe care Guvernul moldovean le-a vandut la sfarsitul anilor '90 Statelor Unite.
* S-a afirmat in foarte putin timp pe scena politica, devenind unul dintre cei mai cunoscuti si mai credibili reprezentanti ai opozitiei moldovenesti. Devenind deputat in urma alegerilor din 5 aprilie, si-a suspendat licenta de avocat, pentru a evita un eventual conflict de interese.

Valeriu Vulcan: Opozitia de la Chisinau s-a angajat intr-un razboi, razboiul “pentru apararea Patriei”, declansat de comunisti. Nu credeti ca ati facut o greseala cel putin tactica intrand intr-o asemenea lupta? Va intreb asta pentru ca n-ati reusit astfel sa prezentati electoratului propriul mesaj, strategiile voastre de dezvoltare economica, viziunea asupra prioritatilor de politica externa sau altele.
Alexandru Tanase: Mai intai de toate, sloganul acesta al comunistilor - “sa ne aparam Patria!” - a fost lansat de ei anume pentru a devia subiectul discutiei de la gravele probleme economice cu care se confrunta tara.

Si de la gravele incalcari ale drepturilor omului cu care se confrunta tara in ultimii ani. Deoarece comunistii detin controlul total asupra mass-media - este vorba de televiziunea publica, de media-holdingul comunist - sigur ca ei au fost cei care au reusit sa impuna tonalitatea acestei campanii electorale.

Dar, pana la urma, eu cred ca si subiectul central al acestei campanii este unul extrem de actual. Cand vorbim despre apararea Patriei este bine sa precizam de cine trebuie sa ne aparam Patria. In acest sens este absolut evident ca unicul pericol pentru Republica Moldova este Partidul Comunistilor.

Ei sunt cei care au fost permanent impotriva independentei Republicii Moldova. In timp ce colegii nostri luptau pe Nistru in 1992, Voronin statea ascuns la Tiraspol si urzea planuri impotriva autoritatilor constitutionale de la Chisinau. In Partidul Comunistilor nu se afla nici un deputat care sa fi votat independenta Republicii Moldova, ei au fost cei care au distrus Declaratia de Independenta a Republicii Moldova, prin urmare subiectul apararii Patriei este unul actual. Contactele pe care le-am avut pe parcursul acestei campanii confirma ca, de fapt, publicul a fost mai interesat de o dezbatere politica, pe care a si a avut-o.

VV: Avand in vedere ca, in viziunea comunistilor cel putin, principalul dusman al statalitatii moldovenesti este Romania, imi permit sa va adresez o intrebare pe care a formulat-o intr-un interviu pentru HotNews.ro seful de campanie al comunistilor, Mark Tkaciuk. Intreba el de ce opozitia nu protesteaza cand este numita de presedintele Basescu proromaneasca, de ce nu se revolta atunci cand Bucurestiul refuza sa semneze Tratatul de frontiera cu Republica Moldova?
AT: Daca as fi avut ocazia, i-as fi dat o replica adecvata lui Mark Tkaciuk si anume: ar trebui sa-i amintesc si lui, si lui Vladimir Voronin, si lui Iurie Rosca, si celorlalti care propaga un antiromanism virulent ca Republica Moldova a fost atacata militar in 1992 de Federatia Rusa. La ora actuala o parte a teritoriului national al Republicii Moldova este ocupat militar de trupele Federatiei Ruse. La Tiraspol este arborat tricolorul rusesc ca al doilea steag de stat. Acestea sunt problemele adevarate!

Romania este unicul aliat firesc pe care il are Republica Moldova. Or, o guvernare inteligenta ar fi stiut cum sa foloseasca pozitia pe care o are Romania in Uniunea Europeana, pozitia geografica a Romaniei, aceasta mare piata de desfacere - peste 20 de milioane de oameni - in avantajul Republicii Moldova.

Partidul Comunistilor condus de Vladimir Voronin urmeaza ideologia stalinista. Pentru el Romania inseamna dusman. Anume din acest motiv oameni nu mai vor sa-l vada la putere.

Vreau sa va spun ca, din toate contactele pe care le-am avut in aceasta campanie electorala, nu am intalnit sentimente antiromanesti. Eu cred ca Voronin si Tkaciuk joaca mai mult pentru electoratul vorbitor de limba rusa. Dar si in acest electorat - o parte au reusit ei s-o zombifice - dar o parte totusi nu a inghitit momeala. Deoarece oamenii informati solicita argumente.

Ce a facut rau Romania impotriva Republicii Moldova? Care au fost actiunile Romaniei ce ar submina sau ar veni in contradictie cu interesele nationale ale Republicii Moldova. Si veti vedea ca nu exista nici un argument. Romania a fost intotdeauna alaturi de noi, in cele mai grele momente si in cea mai grava situatie. Vreau sa va amintesc si de criza energetica, si de multe-multe alte situatii.

VV: Ca sa clarificam un lucru si pentru ca una din principalele acuze ce i se aduce opozitiei de la Chisinau este ca ar urmari desfiintarea Republicii Moldova ca stat, prin unirea acesteia cu Romania. Vrea opozitia de la Chisinau sau nu Unirea Republicii Moldova cu Romania?
AT: Si acesta este un fals grosolan a Partidului Comunistilor - proliferarea acuzatiilor de unionism. Ar fi bine ca ei, atunci cand declara ca cineva are aspiratii unioniste, sa vina si cu careva fapte in sustinerea acestor acuzatii. Nici un partid politic de la Chisinau nu are in programul sau nici o clauza care s-ar referi la o eventuala Unire cu Romania.

In cazul Partidului Liberal Democrat din Moldova, noi consideram ca problema existentei Republicii Moldova ca stat independent, de altfel ca si problema eventualei uniri cu Romania, vizeaza mai putin clasa politica, dar mai mult poporul Republicii Moldova.

Acum 18 ani poporul Republicii Moldova a decis sa proclame independenta. Daca la un moment dat, cetatenii Republicii Moldova vor decide ca ei vor sa existe in componenta statului roman, ei vor face un referendum si prin votul lor vor decide acest lucru. Dar la acest moment este absolut irealist orice proiect unionist.

Vreau sa amintesc ca Romania este membru al Uniunii Europene. Republica Moldova este un stat recunoscut si membru al Organizatiei Natiunilor Unite. Orice revizuire a frontierelor in acest sens nu este realista, cel putin. Eu cred ca este mult mai pragmatic si mai intelept de a actiona in interesul cetatenilor moldoveni si de a demara un proiect de veritabila integrare in Uniunea Europeana. Aceasta ar permite, pe de o parte, pastrarea institutiilor statale moldovenesti, dar ar lichida acele bariere si frontiere care exista, pentru a facilita schimburile culturale si economice cu Romania, de care avem foarte si foarte multa nevoie.

De cealalta parte, Federatia Rusa a sustinut Partidul Comunistilor pe parcursul acestor opt ani de zile. De fapt, toate crimele, toate torturile, toate faradelegile facute de Partidul Comunistilor au avut loc cu sustinerea tacita a Federatiei Ruse. Moscova a considerat necesar sa-si mentina influenta aici, in Republica Moldova, prin instaurarea si sustinerea unui regim antiuman - un regim retrograd.

Partidul Liberal Democrat considera ca este in interesul cetatenilor Republicii Moldova o aprofundare cat mai rapida a relatiilor cu Uniunea Europeana, deoarece Uniunea Europeana reprezinta un spatiu de valori, un spatiu de dezvoltare, stabilitate, care ofera suficiente garantii pentru existenta Republicii Moldova ca stat. In cazul in care aceste procese nu se vor intensifica si vor ramane la cota la care sunt astazi, Republica Moldova risca sa ramana intr-o zona gri, care va fi mereu hartuita de instabilitati, unde autoritatile Federatiei Ruse vor manipula, instaura si debarca guverne dupa bunul lor plac.

VV: Dar vor fi multi dintre cei care vor replica, spunand ca Uniunea Europeana pare interesata azi mai mult de propriile probleme, iar “oboseala” ultimei extinderi lasa Republicii Moldova prea putine sanse de integrare, in viitorul apropiat cel putin.
AT: Vorbind in termeni realisti, nu se vede un proiect fezabil acum la orizont de integrare rapida in Uniunea Europeana. In acelasi timp, noi putem obtine o serie de avantaje si de facilitati caracteristice statelor membre ale Uniunii Europene. Ma refer la libertatea de circulatie a persoanelor, care poate fi obtinuta de Republica Moldova daca se va instaura o guvernare stabila, democratica si responsabila. Poate fi obtinuta liberatea de circulatie libera a marfurilor, a serviciilor, a capitalurilor - libertati fundamentale care au stat la baza constituirii Uniunii Europene.

In cazul in care va fi instaurat un guvern nou, democratic, aceste libertati pot fi obtinute, urmand ca aderarea formala a Republicii Moldova la Uniunea Europeana sa aiba loc atunci cand conjunctura politica, geopolitica daca vreti, va deveni favorabila. Atat Romania, cat si Bulgaria au aderat la Uniunea Europeana nu datorita faptului ca ar fi corespuns acelor standarde inaintate statelor care ar fi vrut sa adere.

Dar anume conjunctura politica internationala la acel moment a determinat Uniunea Europeana sa faca anumite concesii. Eu cred ca Republica Moldova poate astepta un moment mai prielnic, dar in acelasi timp sa obtina liberatatile si garantiile inerente statelor membre ale Uniunii Europene, sa-si modernizeze propriile institutii democratice, sa-si modernizeze institutiile statale, toate aceste actiuni ar in interesul cetatenilor.

VV: Inteleg ca, in opinia Dvs, rezolvarea tuturor problemelor cu care se confrunta azi Republica Moldova are la baza debarcarea de la putere a comunistilor. Sa presupunem ca veti castiga aceste alegeri, insa veti pati cum au patit-o comunistii dupa alegerile din 5 aprilie. Nu au avut suficiente voturi ca sa aleaga presedintele Republicii Moldova. Ce veti face in acest caz si ce veti face daca veti pierde alegerile - putem presupune asta cel putin?
AT: Indiferent daca vom reusi sau nu vom reusi sa alegem din prima incercare un sef de stat, Partidul Liberal Democrat va fi insistent in conditionarea oricaror aliante, intelegeri si angajamente cu promovarea unei reforme constitutionale.

Vreau sa va amintesc ca, de fapt, situatia de criza in care ne-am pomenit noi astazi nu se datoreaza clasei politice si politicienilor. Este vorba de acel nucleu de contradictii care se mentine in interiorul Constitutiei moldovenesti dupa modificarea acesteia in anul 2000.

Va amintesc ca in 2001, dupa modificarea Constitutiei, au avut loc alegeri anticipate deoarece nu a fost posibil de ales seful statului, in 2005 seful statului a fost ales doar prin intermediul unui vot extrem de discutabil, care a avut la baza tradarea optiunilor electoratului si s-a soldat cu prabusirea si disparitia de pe scena politica a partidelor care au votat pentru presedintele Voronin, in 2009 au avut loc evenimentele din 7-8 aprilie si alegeri anticipate. Prin urmare nu este o problema a politicienilor, ci este o problema a mecanismelor constitutionale.

Asa ca, revin, indiferent daca va fi posibil de ales seful statului din prima sau nu, indiferent cine va fi seful statului, actiunile Partidului Liberal Democrat si votul nostru va fi conditionat de demararea unei reforme constitutionale. Noi credem ca este bine sa fie ales sef de stat o peroana neutra, care nu ar avea o coloratura politica clara si care ar asigura pe parcursul a doi ani de zile desfasurarea acestei reforme constitutionale, astfel ca in anul 2011, odata cu alegerile locale, sa avem si alegeri prezidentiale, unde presedintele Republicii Moldova va fi ales prin votul tuturor cetatenilor, prin vot direct.

VV: Si in cazul in care opozitia nu reuseste performanta de a castiga aceste alegeri, cum veti proceda?
AT: Daca noi le vom pierde intr-o competitie fara fraude, intr-o competitie deschisa, sigur ca vom constitui o opozitie redutabila pentru cei care ar putea, in mod teoretic sa guverneze Republica Moldova. Desi, sincer sa fiu, eu cred ca Partidul Comunistilor va pierde aceste alegeri.

Cine este Alexandru Tanase

* prim-vicepresedinte al Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM).
* nascut in 1971 la Chisinau.
* in 1995 licentiat in drept la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi.
* se lanseaza in viata politica la alegerile locale din 2007, devenind consilier municipal la Chisinau, pe listele Partidului Democrat (PD), al carui vicepresedinte era colegul sau de facultate de la Iasi, Vlad Filat, deputat in Parlamentul Republicii Moldova si candidat la postul de primar al municipiului Chisinau din partea PD.
* cateva luni mai tarziu, impreuna cu majoritatea colegilor sai alesi in Consiliul Municipal Chisinau pe lista PD, fondeaza o noua formatiune politica, Partidul Liberal Democrat din Moldova, al carui lider a devenit Vlad Filat. La congresul de constituire al PLDM, din decembrie 2007, Alexandru Tanase este ales prim-vicepresedinte al partidului.
* la alegerile din 5 aprilie 2009 este ales deputat pe listele PLDM.

Sursa: hotnews.ro, 28 iulie 2009

Presa rusă: R.Moldova riscă să-şi piardă statalitatea, dacă partidele proromâneşti câştigă alegerile

2009-07-20T21:00:00.003+03:00

Republica Moldova şi-ar putea pierde suveranitatea, dacă alegerile parlamentare vor fi câştigate de partidele cu orientare proromână, care au luat avânt graţie susţinerii conducerii României, scrie luni Nezavisimaia Gazeta amintind în context de sprijinul cerut UE de Chişinău.

În ultimii doi ani scandalurile dintre Chişinău şi Bucureşti au loc cu "o regularitate de invidiat", însă de această dată Chişinăul a cerut Bruxelles-ului să-şi exercite influenţa asupra României şi să medieze problemele existente între cele două ţări, relatează cotidianul rus.

"Tema relaţiilor cu România este discutată în mod deosebit în Republica Moldova. Şi aceasta este explicabil, pe 29 iulie vor avea loc alegerile pentru Parlament, care ulterior va trebui să aleagă preşedintele şi să formeze guvernul. Toţi înţeleg: de rezultatele alegerilor va depinde nu doar soarta programelor sociale, dar şi a statului. Este vorba despre o posibilă pierdere a suveranităţii Republicii Moldova, în cazul în care vor câştiga partidele liberale cu orientare proromânească, care în ultima perioadă 'iau avânt'. În mare parte, mulţumită susţinerii conducerii româneşti", scrie publicaţia rusă.

De asemenea, susţine Nezavisimaia Gazeta, "Bucureştiul nu ascunde că finanţează unele partide politice din ţara vecină, precum şi mass-media". În sprijinul acestei idei, cotidianul rus aminteşte că săptămâna trecută redactorii unor publicaţii de opoziţie au avut consultări la Bucureşti "la care 'adevăraţii patrioţi' au primit îndrumări de la preşedintele Traian Băsescu şi de la ministrul de externe".

Nezavisimaia Gazeta reţine în continuare o serie de declaraţii făcute de preşedintele român. "Zilele trecute, Băsescu făcea declaraţii despre creşterea tendinţelor proromâneşti în Republica Moldova. Potrivit lui, Ambasada din Chişinău este, practic, asaltată de doritorii de cetăţenie română. Potrivit preşedintelui român, în scurt timp circa două milioane de locuitori ai Republicii Moldova vor obţine paşapoarte româneşti. Spre comparaţie, arată Nezavisiamaia Gazeta, listele alegătorilor (moldoveni) numără puţin peste un milion şi jumătate de cetăţeni".

"Compararea acestor două cifre generează îngrijorare în rândul conducerii moldovene: încă puţin şi Bucureştiul va lua sub protecţia sa peste jumătate dintre cetăţenii moldoveni, iar aceasta reprezintă putere reală. Să nu mai vorbim deja despre influenţa asupra oricăror alegeri sau refendumuri interne din R. Moldova", mai scrie publicaţia rusă.

În acelaşi timp, "la Chişinău se declară deschis că, în cazul în care ar fi organizat astăzi un plebiscit, mulţi ar vota pentru integrarea Republicii Moldova în România, întrucât aceasta reprezintă singura posibilitate reală de a adera în UE", adaugă Nezavisimaia Gazeta.

"Faptul că România este membru UE este folosit de Guvernul de la Chişinău", remarcă ziarul rus. Guvernul se adresează către UE cu rugămintea "de a da o apreciere obiectivă declaraţiilor şi acţiunilor unui stat membru al comunităţii" şi de a crea "o comisie de mediere a problemelor moldo-române".

Potrivit opoziţiei locale, medierea este cerută de cel care nu mai este în stare să facă nimic - referinţă la preşedintele Vladimir Voronin. Tocmai acest fapt, în opinia opoziţiei, a devenit cauza refuzului preşedintelui rus Dmitri Medvedev de a avea o întrevedere cu preşedintele în exerciţiu al Republicii Moldova în timpul curselor hipice pentru Cupa preşedintelui rus de la Moscova, desfăşurate sâmbătă, deşi, ultimul, chiar în ajun, îşi anunţa intenţia de a discuta cu liderul rus "o problemă foarte importantă", conchide publicaţia rusă.

Sursa: Newsin, 20 iulie 2009

Presedintele Romaniei a vorbit despre o posibila unire cu Republica Moldova

2009-07-17T00:02:00.000+03:00

De multa vreme nu am mai auzit din gura vreunui oficial cuvintele “Romania”, “Moldova” si “unire” in aceeasi propozitie. Se pare ca, in apropierea campaniei electorale, declaratiile incep sa apara si politicienii prind curaj. Asadar, presedintele Traian Basescu a vorbit ieri, la Praga, despre Republica Moldova si eventualitatea unei ‘uniri cu tara’. Potrivit Mediafax, acesta a declarat ca Romania nu doreste nerespectarea granitelor stabilite la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial si ca unirea s-ar intampla doar atunci cand cetatenii ambelor state si-ar dori-o.

Basescu a mai spus ca “avem sansa Uniunii Europene. De aceea este tot efortul nostru de a muta Republica Moldova, din punct de vedere al perspectivei europene, in grupul tarilor din Balcanii de Vest.” Mai exact, ii gadilam un pic si pe cei care vad o singura tara de ambele parti ale Prutului si aducem in discutie si discursul european.

“Daca discutam de unire vreodata – si eu nu am fariseismul de a nu pronunta acest cuvant – va pot spune ca punctul meu de vedere este ca acest lucru se poate intampla doar atunci cand cetatenii ambelor tari vor dori acest lucru” a concluzionat presedintele cu un raspuns auto-declarat “filosofic”.

smart guess: Ma numar printre naivii idealisti care cred si spera ca, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, aceasta unire ar fi posibila. Stiu, argumentele PRO si CONTRA sunt numeroase si complexe, iar discutarea lor acum nu are niciun sens. Ce merita remarcat, insa, este faptul ca acest subiect delicat intra timid in discursul politicienilor. Nici nu ma gandesc ca presedintele Basescu sau oricare alt candidat ar avea, de fapt, aceasta intentie. Atingerea subiectului asta, insa, ar putea duce la reactii ceva mai putin anemice din partea societatilor civile din ambele tari, reactii care, odata ajunse la o anumita intensitate, nu ar mai putea fi ignorate asa usor.

Autor: Alex Nicolescu

Sursa: dob.ro, 17 iulie 2009

De la Praga, Basescu da un puternic semnal legat de reunificarea Basarabiei cu Romania

2009-07-16T14:19:00.000+03:00

Aflat in vizita in Cehia, la o intalnire cu comunitatea romaneasca din aceasta tara, Traian Basescu a dat un puternic semnal legat de reunirea Basarabiei cu Romania, transmite Romanian Global News.

Intrebat de o romanca din Cehia daca romanii se vor uni din nou asa cum a fost candva Basescu a raspuns : ''Daca discutam de Unire vreodata, iar eu nu am fariseismul de a nu pronunta acest cuvant, va pot spune ca punctul meu de vedere este ca acest lucru se poate intampla doar atunci cand cetatenii ambelor tari vor dori acest lucru'', a afirmat Basescu, citat de Agerpres.

Basescu a mai mentionat ca Romania nu si-a propus sa introduca in peisajul european elemente care sa stimuleze nerespectarea frontierelor de stat asa cum au fost stabilite ele dupa al Doilea Razboi Mondial.

''In schimb, avem sansa UE. De aceea, tot efortul nostru de a muta Republica Moldova, din punct de vedere al perspectivei europene, in grupul tarilor din Balcanii de Vest, pentru ca, o data intrata in UE, circulatia, drepturile intre cetatenii Romaniei si cei ai Republicii Moldova se uniformizeaza, suntem in aceeasi familie'', a mai spus seful statului.

Prin declaratia lui, Basescu confirma faptul ca dupa democratizarea Basarabiei, prin plecarea comunistilor de la putere, dupa o perioada de un an doi in care basarabenii vor fi scosi de sub tirul manipulator al propagandei ruse, colorate in moldovenism si statalism, acestia printr-un referendum vor putea alege daca vor sau nu reunirea cu Romania. Nici UE nici SUA nu vor putea face ceva impotriva vointei democratice a unui popor de a trai impreuna. Iar Germania este un exemplu ca se poate. Reunirea romanilor de pe cele doua maluri ale Prutului nu mai este decat o chestiune de timp, iar acest lucru il stiu si adversarii si prietenii, vezi declaratiile Ambasadorului francez din Romania, care de ziua Frantei a vorbit de Basarabia.

In mod evident toata agentura rusa din Romania va sari in sus dupa declaratiile lui Basescu. Asa ca SRI-ul poate sta sa asculte si sa ia notite ! Sa asculte la radio si la televiziuni evident... !

Traian Basescu: Unirea dintre Romania si R. Moldova este posibila, daca si cetatenii o vor dori

2009-07-15T00:03:00.000+03:00

Unirea dintre Romania si Republica Moldova se poate realiza doar atunci cand cetatenii ambelor tari vor dori acest lucru, a fost raspunsul presedintelui Traian Basescu la intrebarea adresata, miercuri, de o tanara romanca stabilita in Republica Ceha, transmite Agerpres. Aceasta l-a intrebat pe seful statului daca romanii se vor putea uni, din nou, ''intr-un suflu'', asa cum a fost candva.

''Daca discutam de Unire vreodata, iar eu nu am fariseismul de a nu pronunta acest cuvant, va pot spune ca punctul meu de vedere este ca acest lucru se poate intampla doar atunci cand cetatenii ambelor tari vor dori acest lucru'', a afirmat Basescu.

Totodata, seful statului a mentionat ca Romania nu si-a propus sa introduca in peisajul european elemente care sa stimuleze nerespectarea frontierelor de stat asa cum au fost stabilite ele dupa al Doilea Razboi Mondial.

''In schimb, avem sansa UE. De aceea, tot efortul nostru de a muta Republica Moldova, din punct de vedere al perspectivei europene, in grupul tarilor din Balcanii de Vest, pentru ca, o data intrata in UE, circulatia, drepturile intre cetatenii Romaniei si cei ai Republicii Moldova se uniformizeaza, suntem in aceeasi familie'', a mai spus seful statului.

Presedintele Traian Basescu s-a intalnit, miercuri, la ambasada Romaniei in Praga, cu reprezentantii comunitatii de romani din Republica Ceha.

Sursa: Ziua Online, 15 iulie 2009

Moscova: Conducerea României examinează foarte serios "integrarea parţială" a Republicii Moldova

2009-07-09T00:01:00.002+03:00

Repetarea alegerilor parlamentare în data de 29 iulie, în Republica Moldova, a schimbat vizibil tabloul politic din această republică ex-sovietică, iar aceste evoluţii nu au putut să nu fie remarcate de România, scrie, într-un comentariu, agenţia de presă RIA Novosti, transmite Agerpres. Mai mult, potrivit unor surse citate de agenţia rusă de presă, conducerea României examinează în prezent foarte serios "integrarea parţiala" a Republicii Moldova în România.

România ar fi gata, conform acestora, să primească în componenţa sa Republica Moldova chiar şi fără Transnistria. Aceasta ar urma să rămână sub controlul Rusiei sau al Ucrainei, întrucât, după cum consideră RIA Novosti, Bucureştiului îi este indiferent.

Experţii citati de RIA Novosti susţin că existe şanse ca, la noile alegeri parlamentare, comuniştii lui Voronin să piardă puterea, în favoarea partidelor de opoziţie. Ei consideră însă că toate calculele României privind absorbţia Moldovei în cazul victoriei opoziţiei proliberale la alegerile anticipate din Republica Moldova sunt greşite, întrucât populaţia rurala a republicii se opune virulent intrării în componenţa României.

Dar este greu de presupus, în opinia lor, că opoziţia moldoveană va alerga la Bucureşti în cazul victoriei sale în alegeri pentru a preda cu propriile mâini puterea abia dobândită.

În ceea ce priveşte atitudinea României faţă de ţările din cadrul CSI, este relevant, în opinia agenţiei ruse de presă, şi următorul fapt: cu câteva luni în urmă, un fost responsabil al serviciilor secrete de la Bucureşti nu excludea nici dezintegrarea Ucrainei, între est şi vest - care ar urma să aibă capitala la Lvov. RIA Novosti a făcut referire aici la o declaraţie făcută de Ioan Talpeş, fost director al SIE şi apoi consilier prezidenţial pentru securitate naţională, care afirmase, după izbucnirea scandalului de spionaj în urma căruia ataşatul militar al Ucrainei la Bucureşti a fost expulzat, că, într-o discuţie pe care a avut-o cândva cu un personaj foarte influent în deciziile NATO, acesta i-ar fi spus că NATO poate îşi va deschide umbrela eventual peste Ucraina cu capitala la Lvov.

Sursa: Antena3.ro, 9 iulie 2009

Mişcarea pentru reunificarea României cu Moldova

2009-06-30T00:14:00.001+03:00

O mişcare pentru unificarea dintre România şi Republica Moldova a fost iniţiată în ambele ţări la începutul anilor 90, după ce Moldova şi-a declarat independenţa faţă de Uniunea Sovietică.

Până recent, unirea României cu Moldova a fost considerată improbabilă, din cauza unei lipse de interes din partea ambelor ţări. În România, deşi majoritatea partidelor politice au sprijinit conceptul, cel puţin teoretic, unirea ar reprezenta cel mai probabil o povară pentru economia ţării, deoarece Moldova este în prezent cea mai săracă ţară din Europa. În plus, începând cu 2007 România s-a alăturat Uniunii Europene, şi, deşi a sprijinit Moldova în politica sa externă, mulţi analişti politici dispută pregătirea politică a Moldovei, şi faptul că ar fi progresat suficient pentru unificare.

Din raţiuni politice, o eventuală unificare nu ar cuprinde decât acea parte a Moldovei aflată la vest de râul Nistru, deoarece Transnistria, aflată de cealaltă parte a fluviului, refuză să facă parte din statul român. Pe de altă parte, oficialii transnistreni admit cauza unirii Moldovei cu România, atâta timp cât Transnistria nu e inclusă.

Citiţi mai departe la: Wikipedia

Nezavisimaia Gazeta: Budapesta, Kievul, Sofia si Moscova asteapta o "conjunctura favorabila" pentru a rupe teritorii din Romania

2009-06-30T00:04:00.001+03:00

Un asa-zis analist rus, Zurab Todua, ameninta Romania, in urma cu o saptamana, ca modificarile teritoriale pe care le-ar avea in vedere nu vor afecta doar Republica Moldova si Ucraina, ci risca sa se intoarca impotriva sa si sa ii aduca propriile pierderi teritoriale. Astfel, "specialistul" afirma ca tara noastra ar putea pierde Transilvania, in favoarea Ungariei, si ca nici Bulgaria nu ar sta cu mainile in san. Mergand pe o idee asemanatoare, cu titlul "Moldova amenintata de 'scenariul kosovar'" si subtitlul "Presedintele Romaniei, Traian Basescu, incepe jocuri riscante", publicatia rusa Nezavisimaia Gazeta scrie (sub semnatura aceluias "expert") ca liderii de la Bucuresti ar trebui sa ia in considerare ca, in timp ce ei calculeaza avantajele de pe urma "inghitirii" Republicii Moldova, cu o si mai mare speranta asteapta o "conjunctura favorabila" Budapesta, Kievul, Sofia si Moscova. Orice incercare de a pune intr-o forma sau alta sub semnul intrebarii granitele stabilite in Europa de Est vor lovi inevitabil interesele Romaniei.

"Bucurestiul recunoaste Republica Moldova si sprijina integritatea sa teritoriala", a declarat zilele trecute presedintele roman Traian Basescu, la Sulina. Prin aceasta, liderul roman a incercat sa-si nuanteze afirmatiile mai vechi pe aceasta tema: nu cu mult timp in urma Basescu declara ca Romania nu recunoaste granita cu Republica Moldova, care este, de fapt, o consecinta a Pactului Ribbentrop-Molotov, scrie cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta, citat de Agerpres.

Potrivit sursei citate, pozitia Bucurestiului fata de vecinii sai estici - Republica Moldova si Ucraina - a fost mereu una duplicitara. Recunoscand in vorbe granitele stabilite, mai ales in ajunul aderarii la Uniunea Europeana in 2007, in realitate, oficialitatile romane subliniau mereu necesitatea "condamnarii consecintelor Pactului Ribbentrop-Molotov". In acelasi timp, ele ignorau cu o incapatanare de invidiat amanuntul ca respectivul pact si-a pierdut din credibilitate din momentul in care Germania a atacat URSS, la 22 iunie 1941, sustine ziarul.

Diplomatia romana reusise sa plaseze unele pasaje privind condamnarea consecintelor pactului in tratatele de baza semnate cu Ucraina si Rusia. La acea data, aminteste Nezavisimaia Gazeta, Kievul si Moscova ignorasera atentionarile specialistilor privind pericolul subevaluarii echilibristicii verbale din jurul pactului. Intre timp, acest lucru a permis crearea de premise pentru ridicarea problemei Pactului Ribbentrop-Molotov.

Romania nu a reusit sa "digere" Basarabia si "alte teritorii obtinute in 1918"
Astazi, pozitia Romaniei s-a schimbat: acum nu mai este vorba de condamnare, ci de necesitatea de a lichida consecintele pactului. Prin aceasta, sustine ziarul rus, Romania intelege in primul rand lichidarea statalitatii Republicii Moldova si, in al doilea rand, alipirea la Romania a teritoriilor Bucovinei de Nord si Basarabiei de Sud, care intre 1918 si 1940 intrau in componenta sa, iar acum sunt parti ale Ucrainei.

Autorul rus, deranjat de ziarul ZIUA
Incercand sa fundamenteze aceste pretentii, politicienii, diplomatii si jurnalistii romani (n.r. - este citat Ziarul ZIUA chiar la inceputul materialului) invoca exemplul reunificarii Germaniei, precedentul Kosovo, Timorul de Est, atat de adorat de separatistii de toate neamurile, si recunoasterea de catre Rusia a Osetiei de Sud si Abhaziei. Insa ei nu tin cont de elementele istorice si de faptul ca statele lumii fac parte din "categorii de greutate diferite", comenteaza cotidianul rus.

De fapt, intre cele doua razboaie mondiale Romania a incercat dar nu a reusit sa "digere" Basarabia si alte teritorii obtinute in 1918: nu au ajuns resursele, fortele, experienta administrativa si intelectul, comenteaza publicatia citata. In mare parte, tocmai din acest motiv in a doua jumatate a anilor 30, in Romania, s-a declansat o criza politica interna care a dus la dictatura si la participarea tarii de partea Germaniei in cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Romania contribuie nu doar la schisma dintre vecini, ci si din propria tara
Din pacate, de cele mai multe ori lectiile istoriei sunt date uitarii. Aspiratia de a nu recunoaste "consecintele politico-juridice ale pactului" urmareste scopul de a "deschide ulterior dosarul problemei, atunci cand conjunctura politica va deveni mai favorabila". Se pare ca Basescu a ajuns la concluzia ca acum este timpul potrivit, scrie cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta.

La data de 29 iulie, in Republica Moldova au fost programate alegeri parlamentare anticipate. Potrivit Nezavisimaia Gazeta, este de asteptat ca rezultatele acestora nu vor fi din nou pe placul opozitiei, care va incerca iarasi sa-si aduca sustinatorii in strada, ca la 7 aprilie. O parte din opozitia moldoveana considera ca statul Republica Moldova nu trebuie sa existe, iar Romania sprijina aceste atitudini.

Insa, atentioneaza cotidianul rus, liderii de la Bucuresti ar trebui sa ia in considerare ca, in timp ce ei calculeaza avantajele de pe urma "inghitirii" Republicii Moldova, cu si mai mare speranta asteapta aceasta "conjunctura favorabila" Budapesta, Kievul, Sofia si Moscova. Orice incercare de a pune intr-o forma sau alta sub semnul intrebarii granitele stabilite in Europa de Est vor lovi inevitabil interesele Romaniei.

Cei un milion si jumatate de maghiari din Transilvania aspira demult la autonomie, iar expansiunea Romaniei spre Est va dezlega mainile Budapestei. Pentru unguri, Transilvania inseamna mai mult decat Kosovo pentru sarbi, subliniaza cotidianul rus.
Alimentand aspiratiile unioniste din Republica Moldova, Romania contribuie nu doar la schisma dintre vecini, ci si din propria tara.

Traian Basescu vrea confruntari interetnice, conflicte si razboaie
Nu toti locuitorii Romaniei sprijina ideea unirii cu R.Moldova, iar in aceasta tara unirea nu va fi acceptata de o parte importanta - sau chiar majoritara - de moldoveni, fara a mai vorbi de rusi, ucraineni, gagauzi, bulgari si de reprezentantii altor nationalitati.

Traian Basescu a pus la cale un joc periculos: spre deosebire de UE, care propune o miscare evolutionista catre stergerea granitelor, presedintele Romaniei vrea sa impuna calea revolutionara, echivalenta cu noi confruntari interetnice, cu conflicte si razboaie. In final, chiar integritatea teritoriala a Romaniei ar putea fi pusa sub semnul intrebarii, conchide autorul articolului.
Autor: M.A.B. Sursa: Ziua.ro, 30 iunie 2009

Voronin şantajează Kremlinul: Dacă nu ne ajutaţi, Moldova se va uni cu România

2009-06-26T12:31:00.002+03:00

În ajunul vizitei, liderul comunist a acuzat Uniunea Europeană de faptul că ar fi ridicat „o cortină de fier”, pentru a ţine Moldova la distanţă. De asemenea, el a blamat România pentru acordarea paşapoartelor româneşti cetăţenilor Republicii Moldova. Analiştii politici de la Chişinău, Moscova şi Bucureşti sunt totuşi unanimi în ideea că Voronin îi face pe plac Kremlinului, pentru a-i cere sprijin electoral

Preşedintele în exerciţiu al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a declarat că după alegerile din iulie 2009 este foarte posibil ca Republica Moldova să intre sub protectorat internaţional, iar după 20 de ani să fie integrată în România. Pe de alta parte, Voronin a spus că Uniunea Europeană a ridicat "o cortină de fier" pentru a ţine la distanţă Moldova şi a cerut Uniunii să reglementeze cât mai repede problema liberalizării vizelor pentru Moldova.

Analiştii politici de la Chişinău spun că acuzaţiile lui Vladimir Voronin la adresa Uniunii Europene şi a României au apărut nu întâmplător sâmbătă pe agenţia rusă de ştiri RIA-Novosti. El a vrut ca aprecierile sale să fie auzite imediat la Moscova unde a plecat astăzi. Lovind în România membră a UE, Voronin a încercat să convingă Kremlinul că poate miza în continuare pe el, pentru a discredita Uniunea Europeană şi ideea de integrare europeană - consideră unii analişti politici moldoveni. În schimbul acestui gest, comunistul Voronin speră să obţină încă odată sprijinul conducerii Federaţiei Ruse în alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie. Voronin cerşeşte panicat sprijinul Kremlinului şi încearcă chiar o uşoară formă de şantaj. Prin afirmaţia zgomotoasă şi isterică potrivit căreia în 20 de ani Republica Moldova ar putea va fi asimilată de România, liderul comunist Voronin dă de înţeles Kremlinului că la alegerile din iulie ar putea învinge forţele democratice pro-europene. Pentru că schema de fraudare a alegerilor a fost dejucată de către opoziţie, Vladimir Voronin mizează acum pe un sprijin masiv, inclusiv financiar şi mediatic, din partea Moscovei.

Agenţia rusă RIA Novosti scrie că adevăratul motiv al vizitei lui Voronin la Moscova este posiblitatea obţinerii unui credit, deoarece banii pentru pensii şi salarii în Moldova s-au terminat, iar această situaţie ar putea lovi crunt, din punct de vedere electoral, Partidul Comuniştilor aflat la guvernare. Agenţia rusă reproduce în acest sens afirmaţiile prim-vicepremierului rus, Igor Suvalov.

La rândul său, directorul Centrului pentru analiză şi informare al Universităţii din Moscova, Aleksei Vlasov, a spus că "Voronin vrea să obţina sprijinul moral al elitei ruse şi să înţeleagă care dintre scenariile de dezolvare a situaţiei interesează Moscova, pentru că poziţia Partidului Comuniştilor este foarte complicată, iar sistemul lui Voronin atârnă de un fir de păr". În opinia lui Vlasov, Kremlinului îi convine o victorie a lui Voronin, "dar una care să-i ofere acestuia un spaţiu restrâns de manevră şi care să-l oblige să caute în permanenţă ajutorul Moscovei".

În acest sens, Vladimir Voronin şi-a creat însă o mare problemă: l-a numit în funcţia de vicepremier pe liderul creştin-democrat Iurie Roşca – „un duşman aprig al Rusiei”, - spune Vlasov. Acesta reaminteşte că în timpul protestelor din 2002 şi 2003, Iurie Roşca a dat foc drapelului rus şi portretului ex-preşedintelui rus, Vladimir Putin.

Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova neagă faptul că vizita lui Voronin ar avea un caracter pre-electoral şi menţionează că aceasta este una "de lucru şi de planificare".

Astăzi, cu ocazia împlinirii a 68 de ani de la începerea celui de-al doilea război mondial, Vladimir Voronin, alături de preşedintele rus Dmitri Medvedev şi alţi oficiali ruşi, a depus o coroană de flori la mormântul ostaşului sovietic necunoscut. Serviciul de presă al Preşedinţiei de la Chişinău a anunţat că, la Moscova, Vladimir Voronin discută, inclusiv cu omologul său rus, „aspecte vizând stadiul actual al relaţiilor moldo-ruse".

Vladimir Ţurcan, unul dintre fruntaşii Partidului Comuniştilor, a menţionat că la Moscova vor fi discutate în special probleme economice cum ar fi exportul de vin moldovenesc pe piaţa rusă. Voronin este însoţit în capitala rusă de ministrul Economiei Igor Dodon şi de ministrul Finanţelo,r Mariana Durleşteanu.

Autor: Vitalie Călugăreanu, Chişinău
Redactor: Rodica Binder
Sursa: Deutsche Welle

Analist rus: urmărind unirea cu Moldova, România va pierde Transilvania

2009-06-24T12:29:00.000+03:00

Analistul de origine moldoveană Zurab Todua consideră că România urmăreşte unirea cu Moldova pe spezele UE şi că vrea să redobândească Basarabia de Sud şi Bucovina de Nord. Expansionismul va fi plătit scump, prin pierderea Transilvaniei

Autorităţile române au pus la cale un joc periculos care are în vedere modificări teritoriale ce vor afecta Republica Moldova şi Ucraina, dar care riscă să se întoarcă împotriva României şi să îi aducă propriile pierderi teritoriale, arată analistul rus Zurab Todua, pentru portalul Svobodnaia Pressa, citat de NewsIn. “Trebuie să ne reamintim că, pentru unguri, Transilvania reprezintă ceva mai mult decât Kosovo pentru sârbi”, spune el. “Nu este limpede nici relaţia teritorială româno-bulgară", adaugă pe de altă parte Todua, fără a elabora. Analistul consideră că “jocul” expansionist al României a fost una dintre temele discutate de preşedintele moldovean în exerciţiu Vladimir Voronin şi de preşedintele rus Dmitri Medvedev, luni, la Moscova.

Potrivit lui Todua, cel mai important fenomen produs după revoltele postelectorale de la Chişinău a fost trecerea Bucureştiului de la o politică rezervată faţă de Chişinău la una expansionistă.

Acest expansionism este justificat de “nevoia de a înlătura consecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov” şi se manifestă deja prin discuţiile despre Insula Şerpilor. La aceasta se adaugă şi Basarabia de Sud şi Bucovina de Nord, care aparţin acum Ucrainei, spune Todua.

“Este clar că la Bucureşti se consideră că UE nu numai că nu se va opune, dar va acoperi şi toate cheltuielile de «unificare». De altfel, chiar UE, care are o atitudine ciudată faţă de declaraţiile preşedintelui României, Traian Băsescu, lasă să se creadă astfel”, consideră expertul, adaugând că Germania şi Franţa sunt “finanţatorii” principali ai României. Todua s-a născut în Moldova şi este un cunoscut avocat al comuniştilor moldoveni în Rusia, el lansându-şi recent volumul “Moldova şi comuniştii moldoveni”, un elogiu adus celor opt ani de guvernare a lui Vladimir Voronin.

Aprecierile sale la adresa politicii Bucureştiului vin simultan cu un protest al organizaţiei naţionaliste ucrainene Svoboda, organizat în faţa Consulatului român la Odessa. Liderul organizaţiei a explicat că motivul acestei acţiuni îl reprezintă declaraţiile preşedintelui României, Traian Băsescu, privind revendicările teritoriale faţă de Ucraina, relatează NewsIn. “Cercurile agresive din România cer «retrocedarea» Bucovinei de Nord, Basarabiei şi a Insulei Şerpilor. Şi totul se petrece după ce, prin decizia Curţii Internaţionale, Ucraina a pierdut deja circa zece mii de kilometri pătraţi din platoul continental”, a precizat liderul Svoboda.

Sursa: Cotidianul.ro, 23 iunie 2009

Unirea Basarabiei cu România

2009-06-23T00:02:00.000+03:00

Unirea Basarabiei cu România a avut loc la 9 aprilie 1918 (27 martie pe stil vechi) şi a fost în fapt reunificarea vechii provincii româneşti Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia în 1812. Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România pentru a forma România Mare. Efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, atunci când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov.

Citiţi mai departe: Unirea Basarabiei cu România, articol la Enciclopedia României

Documentar - Basarabia

2009-06-23T00:01:00.000+03:00

Voronin: R. Moldova ar putea fi integrată în România peste 20 de ani

2009-06-22T19:56:00.002+03:00

Prin alegerile din 29 iulie există pericolul ca Transnistria să fie pierdută definitiv, iar R. Moldova să intre sub protectorat internaţional, iar după 20 de ani să fie integrată în România, a declarat sugerat astăzi preşedintele Vladimir Voronin, într-un interviu pentru RIA Novosi.

El a mai spus că este vorba despre o continuare a tacticii din 7 aprilie. Voronin este convins că evenimentele din 7 aprilie de la Chişinău au reprezentat "un răspuns isteric” la întrevederea pe care a avut-o la 18 martie cu preşedintele rus Dmitri Medvedev, relatează NewsIn.

"Chiar atunci, imediat după întrevederea cu Dmitri Medvedev, după ce a apărut o adevărată şansă de unificare (cu Transnistria), opoziţia şi-a înaintat acuzaţiile de posibilă falsificare a alegerilor", a spus Voronin.

"Tot dramatismul pogromurilor din 7 aprilie a fost construit în aşa fel pentru a convinge în primul rând populaţia din Transnistria că nu poate fi vorba de nicio unificare. În acest sens erau orientate şi lozincile pro-româneşti ale opoziţiei, drapelul românesc arborat pe clădirea Preşedinţiei, precum şi poziţia autorităţilor României şi a presei româneşti", a subliniat Voronin.

El a mai declarat că "preşedintele României şi-a exprimat deschis şi direct susţinerea faţă de opoziţia noastră radicală, iar câteva zile mai târziu a declarat că nu va semna niciodată acordul de frontieră cu Republica Moldova”.

Preşedintele consideră că "provocarea opoziţiei de organizare a unor noi alegeri reprezintă continuarea politicii din 7 aprilie, dar de această dată prin metode noi”.

"Scenariul este simplu: nu a mers în Piaţă, haideţi să paralizăm procesul de conducere a ţării, haideţi să o 'împingem' într-o criză politică, într-o nouă campanie electorală”, a explicat Voronin. "Şi atunci, indiferent cine va câştiga alegerile, sigur va pierde toată Moldova. Tocmai atunci ar fi posibilă obţinerea înfrângerii ei politice, economice şi sociale, transformarea într-o regiune de conflict, într-o a doua Transnistrie. Tocmai atunci ar fi posibil să ne luăm rămas-bun de la Transnistria, iar R. Moldova să fie trecută sub protectoratul internaţional pentru 20 de ani, cu integrarea ulterioară în România”, a subliniat Voronin.

Sursa: Adevarul.ro

De ce sa vorbim cu rusii

2009-05-26T18:07:00.000+03:00

Rusii au un cuvant greu de spus in ce priveste soarta Basarabiei. UE si SUA vor trage cu ochiul spre Kremlin inainte de a-si da cu parerea despre unirea cu Romania. Daca rusii se vor opune mai mult de forma, Washington si Bruxelles vor intoarce capul si ne vor scuti de predici corecte politic despre "inviolabilitatea frontierelor" si "stabilitate". In caz contrar, aceiasi profesori de democratie se vor inghesui care mai de care sa ne puna la colt.

Dar rusii au inceput sa se indoiasca de faptul ca mai pot opri inevitabilul. Nu degeaba Kremlinul a testat pe piata, prin Stanislav Belkovski, propunerea de unire a Romaniei cu Basarabia, cu conditia recunoasterii independentei Transnistriei. Rusii s-au resemnat cu pierderea unor republici care pentru ei erau mai importante decat R. Moldova: Tarile Baltice, acele "ferestre spre mare" pentru care s-au luptat de secole, petroliferul Azerbaidjan sau marea Ucraina. Pe de alta parte, o relatie solida cu Romania ar putea cumva sa compenseze pentru rusi iesirea Basarabiei din sfera lor de influenta. Oricum, Voronin le pare si rusilor destul de dubios. Pana si ultranationalistul Jirinovski l-a condamnat si a exclus orice amestec al Romaniei in rascoala de la Chisinau.

Rusii trebuie insa ajutati sa renunte la Basarabia. Romania ar urma sa coboare tonul si sub nicio forma sa nu dea de inteles ca s-ar afla intr-un conflict direct cu Rusia, caci unirea ar putea fi interpretata astfel ca o infrangere pentru Kremlin. Iar Rusia, in cautarea maretiei de altadata, nu ar accepta in ruptul capului sa fie infranta de Romania. Afacerea trebuie prezentata ca o victorie a Rusiei, premiul constand in independenta Transnistriei. Putin ar putea sa se laude apoi cu cat a crescut prestigiul Rusiei in Europa si spatiul CSI pentru ca a rezolvat conflictul inghetat de pe Nistru.

De la Napoleon incoace, rusii sunt obsedati ca vor fi atacati dinspre vest. Din aceasta cauza, daca vom avea posibilitatea sa discutam serios cu ei subiectul Basarabia, trebuie sa le garantam ca teritoriul dintre Prut si Nistru nu va fi folosit pentru activitati antirusesti. Ar fi absurd sa te astepti ca rusii sa cedeze un teritoriu numai pentru a-l vedea transformat peste noapte intr-o baza ostila lor. Acesta este inca un motiv pentru care Bucurestiul ar trebui sa menajeze susceptibilitatile Rusiei prin limbajul folosit sau actiunile politico-diplomatice intreprinse.

Rusii reactioneaza rapid la stimuli exteriori. Cand Romania a respins declaratia de independenta a provinciei Kosovo, Rusia i-a adus multumiri publice chiar a doua zi. Romania ar trebui sa faca Rusiei un favor de importanta medie, fie in relatiile bilaterale, fie in arena internationala pentru a vedea ce se intampla. Daca rusii recepteaza pozitiv mesajul, merita continuat, pentru a se construi increderea.

Unirea cu Basarabia este cea mai importanta prioritate a Romaniei dupa aderarea la NATO si UE. Din aceasta cauza nu ne permitem sa inveninam relatia cu rusii de dragul intereselor altora. Bucurestiul a sustinut scutul american anti-racheta din Polonia si Cehia in pofida protestelor Rusiei. Ne-am legat degeaba la cap, din cauza ca scutul nici macar nu acopera Romania. In schimb, presedintia ceha a UE a avut o atitudine partinitoare fata de Romania in conflictul cu regimul Voronin. La randul lor, megalomanii polonezi care se viseaza puterea regionala dintre Marea Baltica si Marea Neagra fac pe Marele Frate cu tarile din regiune. Radoslaw Sikorski, ministrul polonez de Externe, s-a manifestat foarte obraznic la adresa Romaniei. El si-a insusit minciunile Chisinaului pe care apoi le-a debitat in fata omologului sau roman, Cristian Diaconescu, si a indraznit sa ne dea si indicatii. Varsovia, cand a avut interesul, a incercat sa intarate UE impotriva rusilor din cauza conductei Blue Stream (comparata de ei cu Pactul Ribbentrop-Molotov) sau a embargoului asupra carnii poloneze. Acum ne dau noua lectii de moderatie.

Cand Bratienii au facut unirea de la 1859 si pe cea de la 1918, i-au jucat pe toti pe degete. Ar trebui sa meditam la exemplul lor.

George SCARLAT

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=253617&data=2009-05-26

Moldova se va uni cu România în curând, Rusia trebuie să recunoască Transnistria, spune un expert rus

2009-05-21T18:52:00.002+03:00

Evenimentele ce au avut loc după alegerile legislative din Republica Moldova demonstrează că prăbuşirea statalităţii moldoveneşti nu poate fi evitată şi că Rusia ar trebui să se pregătească să recunoască Trasnsnistria, a declarat în cadrul unei mese rotunde expertul rus Modest Korolev, potrivit Regnum.

Expertul rus a spus că ceea ce s-a întâmplat la Chişinău demonstrează că Moldova se va uni cu România în viitorul apropiat şi în aceste condiţii problema statutului viitor al Transnistirei capătă un caracter de maximă acutizare.

El a adăugat că Transnistria nu va putea rămâne, în aceste condiţii, în componenţa statului moldovean şi, în acelaşi timp, nici Ucraina nu va putea să-şi asume responsabilitatea pentru viitorul regiunii autoproclamate. "Este necesar ca Rusia să se pregătească să recunoască Transnistria", a spus Korolev.

El consideră că principala lecţie pentru Transnistria din evenimentele de la Chişinău ar trebui să fie neacceptarea, cu orice preţ, a unui scenariu asemănător. "Doar în acest caz Transnistria va putea rămâne o insulă de stabilitate, având în vedere că în stânga este Moldova, iar în dreapta este Ucraina", consideră expertul rus.

Sursa: realitatea.net, 21 mai 2009

RIA Novosti: „Traian Basescu vizeaza crearea asa-numitei Romanii Mari prin alipirea teritoriilor din est“

2009-05-20T21:01:00.004+03:00

Agentia rusa RIA Novosti noteaza ca presedintele Romaniei “uluieste lumea cu infantilismul sau geopolitic si vrea sa sece raul Prut. Planul secret al lui Basescu nu mai este demult pentru nimeni o taina. Acest plan vizeaza crearea Romaniei Mari, prin alipirea teritoriilor fostei Basarabii - actuala R. Moldova, a Bucovinei de Nord din Ucraina si a raioanelor sudice din regiunea Odessa”.

Vladimir Novosadiuk, seful reprezentantei RIA Novosti de la Chisinau, pretinde ca Traian Basescu “a socat comunitatea europeana si pe vecinii lui moldoveni cu o noua perla. Analistul rus sustine ca Pactul Molotov-Ribbentrop a permis “intrarea Transilvaniei si a Ardealului in componenta Romaniei”.

Un plan secret pe care il stie toata lumea
Din start se poate vedea ca omul este ignorant rau. Lasam la o parte faptul ca Transilvania si Ardealul definesc aceeasi regiune veche a Romaniei (si a Daciei). Individul nu are habar ca Pactul Molotov-Ribbentrop nu face trimitere la Transilvania (sau la Ardeal…) si ca documentul nu are chiar nicio legatura cu restituirea acestui teritoriu istoric. “Acolo, demult mocnesc tendinte separatiste”, ne asigura Vladimir Novosadiuk. “Basescu si-a indreptat ochiul de gospodar si spre raioanele din sud ale Ucrainei, ceea ce Kievului nu i-a placut absolut deloc”. Dupa care trece la revoltele din Chisinau, care ar fi fost provocate de “tineri cu apucaturi huliganice, care strigau lozinci romanesti si care au arborat pe edificiile distruse drapelul Romaniei si pe cel al UE. Privind lucrurile prin prisma tuturor acelor intamplari, declaratiile lui Basescu capata trasaturile clare ale unui fel de plan secret, indreptat spre distrugerea statalitatii moldovenesti”. Presedintele Romaniei ar fi afirmat ca altadata Vasile Alecsandri: “Mai devreme sau mai tarziu, vom seca raul Prut, pentru ca toti romanii sa fie din nou impreuna”. Parca nici nu suna rau si, de aceea, nu stim de ce i-ar deranja pe unii rusi fiindca nu s-a referit la Nipru, la Don sau la Volga. “Conform noului concept de politica externa al Romaniei, Moldova ramane in centrul unei atentii deosebite din partea Romaniei”, ne informeaza Novosadiuk. Dar e normal si nu este nimic secret aici. Reconstituirea Romaniei Mari (in realitate, nu era mare, era normala) este cu totul alta chestiune si niciun om normal nu face planuri “din cutite si pahara” intr-o asemenea perioada atat de complicata prin care trece. E adevarat ca Traian Basescu abordeaza direct acest subiect de istorie tragica mai oblu decat orice presedinte de dupa 1990, dar nici chiar el nu-si face iluzii. A reusit sa devina “infantil” pentru astfel de “analisti”, asa cum si Putin si-a legat la butoniera metafora de tar. Ambii sunt doua temperamente tari si pragmatice. Cred ca - in sinea lor - se respecta. O mare delegatie de specialisti romani a plecat pe 19 mai la Moscova pentru convorbiri cu reprezentantii Gazprom. Directorii generali de la Romgaz, Transgaz si Transelectrica l-au insotit pe Adriean Videanu, ministrul Economiei, la tratativele cu mogulii rusi. Obiectul discutiilor - gazele si curentul electric. Ioan Rusu, directorul general al Transgaz, a precizat ca Romania va propune importul direct de gaze din Rusia, dezvoltarea capacitatilor de inmagazinare pe teritoriul tarii si dezvoltarea retelei de tranzit. Reprezentantii Gazprom, Romgaz si Transgaz au discutat si la Bucuresti pe 29 octombrie 2008 despre posibila colaborare dintre gigantul rus si companiile romanesti cu privire la realizarea gazoductului South Stream. Reamintim reactia sarcastica a lui Vladimir Putin dupa criza gazelor dintre Rusia si Ucraina. Tarul a propus sa ofere Romaniei intreaga cantitate de gaze, pe care s-o vanda apoi Ucrainei. Adica sa ne recuperam noi banii de la Kiev! Traian Basescu a recunoscut ca a vorbit de doua ori la telefon cu Putin si o data cu Dmitri Medvedev in timpul crizei gazelor. Relatia cu Moscova trebuie regåndita prodund. Balanta schimburilor comerciale dintre Romania si Rusia este dezechilibrata grav in defavoarea Romaniei. Aici vinovatii principali trebuie cautati in guvernele de la Bucuresti, care au pierdut contactul cu marile piete ale Rusiei. Exporturile Romaniei au crescut totusi de la 97 de milioane de euro ‘n 2000 la 610 milioane de euro in 2008. In schimb, importurile noastre au crescut de la 1,218 la 3,329 miliarde de euro, arata Oficiul european de Statistica (Eurostat).

Medvedev lupta contra falsificarii istoriei
Presedintele rus Dmitri Medvedev a constituit o comisie prezidentiala, care sa contracareze falsificarea istoriei in detrimentul Rusiei. El pregateste chiar un proiect de lege care prevede urmarirea penala contra celor care vor sa revizuiasca istoria celui de-al Doilea Razboi Mondial. Aici, Medvedev ii vizeaza pe ucraineni si pe istoricii din tarile baltice, care nu mai accepta teza eliberarii de sub dominatia nazista. Rusii se manifesta frecvent ca niste sentimentali in politica, desi tot ei vorbesc despre regulile de piata libera. “Nu Gazprom, ci politicienii rusofobi reprezinta pericolul real pentru securitatea energetica a Europei. Noi consideram ca legatura dintre securitatea energetica a UE si livrarile de gaze din Rusia are un caracter inchipuit si politizat. Rusia aprovizioneaza cu gaz fara intreruipere de peste 40 de ani Europa si totul a decurs normal pana in momentul in care partea ucraineana a inceput sa-si foloseasca sistemul de gazoducte in scopuri de santaj”, este de parere Aleksandr Medvedev, vicepresedintele Gazprom, in cadrul unei conferinte organizate la Berlin. Dar noi ce vina avem?
Intamplator sau nu, Igor Iurghens, consilierul presedintelui Dmitri Medvedev, l-a atacat vehement pe Putin pentru sistemul de putere creat. “Rusia va ramane o tara de categorie inferioara, atata vreme cat puterea va fi concentrata in mainile unei elite orientate spre o politica de forta. Actualul sistem da semnele unei centralizari si instabilitati excesive, pentru ca se bazeaza nu pe institutii, ci pe o verticala mitica a puterii. Reformele s-au oprit la jumatate de drum si va trebui sa facem eforturi uriase pentru a le relua, pentru ca altfel Rusia nu va mai corespunde criteriilor G8. Vom ramane la nivelul de lider al tarilor in curs de dezvoltare”, a avertizat Iurghens intr-un interviu acordat publicatiei briatnice “The Daily Telegraph”. Se rupe gheata si intre palatele de la Moscova, desi cei doi au facut eforturi mari pentru a parea niste siamezi in politica. Autor: Viorel Patrichi Sursa: Gardianul, 20 mai 2009

Unirea cu Tara pe fata

2009-05-16T11:23:00.001+03:00

Romanii s-au ascuns destul dupa degete in privinta unirii cu R. Moldova. False pudori si mitul "inviolabilitatii frontierelor" au inhibat Romania, ceea ce a dus la o politica fara busola fata de statul de peste Prut. Manifestarea in mod democratic a vointei nationale din ambele state romanesti este legitima si nu poate fi contestata de nimeni in lume.

Mitul inviolabilitatii frontierelor nu a impiedicat URSS sa se sparga in 15 state, Iugoslavia in sapte, iar Cehoslovacia in doua. Mitul nu a functionat nici cand a fost stearsa de pe harta fosta RDG, stat membru ONU. Serbia a fost bombardata pentru a accepta amputarea teritoriului sau national prin secesiunea Kosovo.

Coreea de Sud are un minister al reunificarii cu Nordul, desi RPD Coreeana este membru ONU. Comunitatea internationala a intors capul cand Maroc a anexat Sahara Occidentala. In anii 1990-1999, Yemenul de Nord a fuzionat cu cel de Sud, iar independenta Eritreei de Etiopia si a Timorului de Indonezia au fost recunoscute international. In curtea sa, UE s-a resemnat cu existenta Transnistriei si Republicii Turce a Ciprului de Nord ca state de facto independente sau cu anexarea de catre Armenia a provinciei azere Nagornii-Karabagh. Nu misca un deget nici in privinta statelor marioneta Abhazia si Osetia, pentru a nu supara Mama Rusia.

RF Germania a considerat timp de peste 20 de ani ca fosta RDG, Germania comunista, este un stat ilegal si conform doctrinei Hallstein intrerupea relatiile cu orice stat care ar fi recunoscut-o. Cand Helmuth Kohl a decis unificarea Germaniei nu a mai tinut cont de parerea cine stie carui birocrat de pe la Bruxelles. Ba chiar i-a sfidat pe conducatorii statelor invingatoare in cel de-al Doilea Razboi Mondial, Francois Mitterand sau Margaret Thatcher, care se opuneau Germaniei Mari. Situatia Germaniei era complicata si de faptul ca pana in 1990 nu incheiase Tratatul de Pace cu invingatorii sai si a trebuit sa incheie urgent si un tratat cu Polonia, careia RFG nu-i recunostea frontiera vestica. Dupa ce a absorbit fosta RDG, Germania a recunoscut apoi unilateral independenta Sloveniei si Croatiei ignorand deciziile UE. Nu ar avea niciun drept moral sa ne tina noua lectii despre "inviolabilitatea frontierelor".

Constitutia R. Moldova prevede ca problemele privind suveranitatea nationala se decid prin referendum. Daca cetatenii din R. Moldova hotarasc la urne unificarea cu Romania, UE ar putea cu greu sa conteste vointa lor suverana. Unirea dintre Basarabia si Romania este inevitabila. Sentimentul unionist domina populatia. Pentru comunisti au votat doar pensionarii si minoritatile nationale.

Viitorul este al romanilor. In 1989 moldovenii/romanii reprezentau doar 67% din populatia R. Moldova. In 2004 crescusera la 79%. In prezent, ponderea copiilor romani este de 86% din totalul elevilor, conform Biroului National de Statistica de la Chisinau.

R. Moldova nu are viitor. Nu va fi primita niciodata in Uniunea Europeana. Economia moldoveana este falita, cu o datorie externa de 50% din PIB. Cea mai sigura solutie pentru iesirea Basarabiei din marasmul economico-social este unirea cu Romania, ceea ce ar insemna automat intrarea in selectul club euro-atlantic. Momentul trebuie sa ne gaseasca pregatiti. Recunoasterea internationala a unirii si gestionarea problemelor social-economice ulterioare sunt teme la care am putea lucra de pe acum.

PIB-ul Moldovei reprezinta abia 3% din PIB-ul Romaniei. Cam jumatate dintr-un sector bucurestean. Nu numai ca Romania nu va saraci din cauza unirii, ba chiar ar putea avea noi perspective. Ar deveni una din cele mai mari piete din regiune, cu 26 de milioane de consumatori. Se mai adauga fondurile structurale sau de dezvoltare regionala de la UE, cuvenite noului teritoriu european.

Dupa unirea din 1918 a fost mai rau, Romania ruinata de razboi a schimbat in lei buni rublele tariste din Basarabia si coroanele austriece din Transilvania-Banat care nu mai valorau nimic. Peste doar cativa ani insa, Romania a avut parte de cel mai mare avant economic din istoria sa.

George SCARLAT

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=253180&data=2009-05-16

Exclusiv NY Times: Moldova la partaj intre Romania si Rusia

2009-05-05T00:20:00.003+03:00

Daca locuitorii Chisinaului uita uneori ca traiesc la granita dintre doua lumi, de Craciun isi aduc cu siguranta aminte.

De doi ani, de cand e in functie, primarul orasului, Dorin Chirtoaca, un tanar de 30 de ani, educat in Romania, ridica in piata un brad de Craciun la 25 decembrie, cand sarbatoarea este celebrata in Romania si in Europa Occidentala. Si de fiecare data presedintele Moldovei, Vladimir Voronin, 67 de ani, educat in Uniunea Sovietica, a ordonat inlaturarea bradului, pentru ca Moldova sarbatoreste in mod oficial Craciunul la 7 ianuarie, in ton cu calendarul ortodox rusesc. Disputa a capatat chiar accente comice, cu relatari despre brazi retinuti in padure de politie sau “rapiti in timpul noptii de persoane necunoscute”.

Dupa cum intreaga lume a aflat la inceputul lunii trecute, disensiunile din interiorul acestei societati sunt periculoase si profunde. Intr-un fel, Moldova se confrunta cu aceeasi problema ca si Georgia si Ucraina, incercand sa se alature Occidentului dupa decenii de influenta ruseasca. Dar cazul Moldovei este mai complicat din cauza complexei sale istorii geopolitice: de-a lungul ultimelor doua secole, teritoriul cunoscut odinioara sub numele de Basarabia a fost sub sceptrul tarilor Rusiei timp de 106 ani, apoi al regilor Romaniei timp de 22 de ani, iar in cele din urma a facut parte vreme de 51 de ani din Uniunea Sovietica.

La aproape doua decenii de la declararea independentei, cetatenii acestei tari nu au inca un raspuns unitar la intrebarea cine sunt ei. Diviziunile au dat in clocot luna trecuta, cand o imensa demonstratie anticomunista a devenit violenta. Participantii, tineri si adolescenti, spuneau ca sunt disperati sa scape de epoca sovietica si sa intre in Europa. Multi dintre conationalii lor mai in varsta simt insa o afinitate mai mare fata de Rusia si considera protestele drept un complot pus la cale de vecinul vestic, Romania, pentru a anihila suveranitatea Moldovei. Dar Claus Neukirch, adjunctul sefului misiunii OSCE in Republica Moldova, nu considera ca demonstrantii ar fi dorit unificarea cu Romania.

“Era mai degraba o miscare care vrea cu orice pret recunoasterea faptului ca ambele tari au aceleasi radacini si aceeasi limba si ca Moldova este parte a Europei, nu a Rusiei”, spune el. “Basarabia a fost in toata istoria ei pe aceasta linie de granita.” Ce cred moldovenii despre Romania si despre Rusia depinde foarte mult de pe cine intrebi, chiar si intre cei 76% dintre locuitori care la recensamantul din 2004 s-au declarat etnic moldoveni. Viaceslav Turcan, un impunator sofer de taxi de 39 de ani, se emotioneaza cand se gandeste la perioada petrecuta in armata URSS, unde spune ca a invatat “cultura, decenta si respectul - cum sa am grija de mine”. Pentru el, epoca sovietica a fost una a prosperitatii, cand Romania era doar vecinul sarac care se baza pe Moldova pentru livrarile de cartofi.

Acum, Moldova este cea mai saraca tara din Europa, remiterile lucratorilor din strainatate constituind 36,5% din PIB, potrivit Bancii Mondiale. Turcan s-a alaturat si el armatei de muncitori straini, conducand un taxi in Rusia. El are incredere ca Rusia este un aliat solid in perioada de criza; Europa pare nesigura si nepregatita. Daca il intrebi de Romania, privirea i se intuneca.“Sunt tigani”, spune el. “Ei au ocupat Moldova mai inainte si tot ei vor s-o ocupe si acum.”

Jurnalistul Vasile Botnaru are o perspectiva diferita. Avea 13 ani cand a dat peste cartile romanesti din biblioteca tatalui sau si si-a dat seama, spre surprinderea lui, ca limba era atat de asemanatoare cu cea moldoveneasca incat putea citi fara dictionar. Tot ce invatase in scolile sovietice - ca moldovenii erau diferiti etnic si lingvistic de romani - era gresit, spune el.

“Ca au vrut-o sau nu, istoria pe care ei au incercat sa o ascunda a iesit la iveala, ca uleiul deasupra apei”, spune Botnaru, 52 de ani, acum reporter la Radio Europa Libera. “Am inteles ca am avut o istorie comuna.”

Pe cand Uniunea Sovietica isi traia ultimii ani, o miscare de reconciliere a celor doua state surori a inceput sa se contureze. Parlamentul moldovenesc a decis trecerea la alfabetul latin, iar romana a devenit limba de stat, inlocuind rusa. Ceasurile s-au schimbat de la ora Moscovei la ora Bucurestiului, iar guvernul a decis introducerea unui nou steag, aproape identic cu cel al Romaniei.

Unificarea cu Romania a devenit un tel al elitei politice. Unul dintre exponentii ei, Iurie Rosca, vorbea din fata unor harti cu “Romania Mare”, teritoriu care includea cea mai mare parte a Moldovei. Dar ipoteza a ramas de neimaginat pentru moldovenii vorbitori de limba rusa, elitele din era sovietica reprezentand cam un sfert din populatie. In 2001, dupa un deceniu de capitalism haotic care a lasat tara in faliment, s-a produs o intoarcere la vechea ordine. Electoratul a ales guvernul comunist al lui Voronin, care a promis sa readuca beneficiile din era sovietica si sa integreze Moldova in Uniunea Rusia-Belarus.

“Moldova trebuie sa reziste in Europa asa cum Cuba rezista pe continentul american”, a spus Voronin la un miting de aniversare a zilei de nastere a lui Lenin, la putina vreme dupa alegerea in functia de presedinte, potrivit agentiei Interfax. “Vom rezista pana la capat asa cum si Cuba rezista in fata pradatorilor imperialisti.”

De atunci, miscarea de reunificare a ajuns la periferia vietii politice. Arcadie Barbarosie, director executiv al Institutului pentru Politici Publice, spune ca doar 15% dintre moldoveni ar mai sprijini unirea cu Romania in cazul unui eventual referendum. Elitele politice si-au pierdut si ele interesul, dar din motive pragmatice. “Nu toti vor sa fie vocea a doua la Bucuresti, daca pot sa fie vocea intai la Chisinau”, spune Konstantin F. Zatulin, director al Institutului Comunitatii Statelor Independente, cu sediul la Moscova.

Dar ipoteza nu a fost niciodata abandonata. In 2006, presedintele roman Traian Basescu a spus ca “unirea Romaniei cu Moldova se va petrece in interiorul Uniunii Europene si nu in alt mod”. Declaratia a fost invocata si in protestele de luna trecuta de la Chisinau, unde steagul Romaniei a fost ridicat pe doua cladiri oficiale. Voronin a sustinut ca poate demonstra ca agenti romani au planificat si au organizat protestele.

“Nu i-as spune chiar nationalism, pentru ca nationalismul reuneste oamenii care lupta in interesul propriei natiuni”, sustine Mark E. Tcaciuc, unul dintre principalii consilieri ai lui Voronin. “As numi-o , pentru ca aici e vorba despre niste oameni care lupta pentru lichidarea propriei lor natiuni si absorbirea ei de catre o alta.”

Liderii opozitiei resping aceasta explicatie. Iulian Fruntasu, lider al Partidului Democrat Liberal, afirma ca acuzatiile referitoare la interferenta Romaniei au distras atentia de la nemultumirile crescande fata de guvernarea comunista. In plan profund, spune el, Rusia stie ca isi pierde influenta asupra tinerilor moldoveni. Pusi in fata acestei crize, liderii sprijiniti de Moscova “ar fi in stare sa spuna ca vrem sa ne unim si cu luna”.

“Ce puteau ei sa faca pe vremea sovieticilor nu mai e posibil acum”, spune Fruntasu. “E drept ca au de partea lor presa de limba rusa, dar acum e o alta generatie, care are acces la carti si la internet. Nimeni nu mai crede acum ca exista o limba moldoveneasca si o limba romana. Oamenii calatoresc. Nu cred ca Rusia are vreo sansa pe termen lunga sa tina Moldova pe orbita ei.”

Intre timp, moldovenii se impart in fiecare duminica dimineata: o parte merg la slujba de la biserica ortodoxa romana, o alta parte la biserica ortodoxa rusa. La chioscurile de ziare, cele rusesti se refera la recentele manifestatii ca la un “puci”, iar cele de limba romana le numesc revolutie. Botnaru spune ca are prieteni din ambele tabere si fiecare il tot someaza sa aleaga.

“E ca in cazul parintilor prosti care divorteaza si ii intreaba pe copii: pe cine iubiti mai tare, pe mama sau pe tata?”, spune Botnaru. “Sunt copii care nu pot iubi nici pe mama, nici pe tata. Si sunt o multime de oameni in situatia asta.”
Autor: Ellen Berry
Sursa: businessmagazin.ro 5 mai 2009

Din capitala României, se sfidează istoria românilor

2009-04-30T11:35:00.000+03:00

Activitea unificatoare de ţară însănătoşeşte şi fortifică sufletul fiecărui român şi ne solidarizează în bine.

Mihai Viteazul nu a cerut voie imperiilor pentru a unifica pe toţi românii într-un singur stat. Şi a reuşit. Flacără vie pe altarul Neamului.Românii nu au cerut voie imperiilor nici în 1859 şi au reuşit, două din marile provincii româneşti, sub Al. I.Cuza, constituind o singură ţară.

În 1918 nu s-a ceru voie imperiilor şi s-a unit cu ţara şi Ardealul. Istoria românilor ne adevereşte că românii au pus imperiile asupra faptului împlinit, acestea recunoscând România Mică, apoi România Mare. România Mare, din 1918, însemna pur şi simplu România, cu toţi românii uniţi într-o singură ţară, pe pământul lor strămoşesc, de aceea sintagma România Mare a fost din ce în ce mai puţin folosită, până în 1940, când URSS cotropesc Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Din acel an cuvintele România Mare se reactivează de la sine.

De ce unii par a ocoli cuvintele România Mare? Sunt doar pentru a desemna a doua etapă, finală, a unificării, din 1918, prima fiind cea din 1859 ? Dar oficialii de după Decembrie 1989? Au ocolit şi ocolesc aceste cuvinte sfidând astfel istoria românilor. Pentru că azi România Mare înseamnă revenirea nordului Bucovinei, a Ţinutului Herţa şi a întregii Basarabii, acasă, în România. Guvernanţii din România, din 1990, când Unirea cu Chişinăul era aproape un act împlinit, s-au opus Reîntregirii României. Documentaţia nu lasă loc nici unei îndoieli. Azi îşi motivează împotirivirea de atunci, prin faptul că Occidentul Europei şi imperiul sovietic le-au şoptit să nu dea curs Unirii.

Un lucru se poate constata, Moscova bătuse în retragere, dar în faţa împotrivirii la Unire venită de la Bucureşti, nu a mai fost gata să renunţe la R. Moldova. E vorba de complexul guvernanţilor de la Bucureşti, din România, de slugărnicie faţă de Moscova şi de lipsa oricărei aderenţe la istoria românilor. Din nefericire, aceiaşi, invocă şi azi, în contextul evenimentelor de la Chişinău, şoaptele de dinafara României, ignorând şi acum istoria românilor. La Chişinău poporul român suferă la propriu crucificarea (vezi foto. n.r.), dovadă clară că nu există decît o singură cale, împreună cu noi, românii din România, în Uniunea Europeană!

Unirea R. Moldova cu România va veni cu rapiditate, în ceasul cel bun, când opoziţia va avea majoritatea în Parlamentul de la Chişinău şi va vota Unirea necondiţionată cu România, fără să ceară acordul unor forţe externe. Iar Unirea va fi recunoscută pe plan internaţional şi coşmarul românilor din R. Moldova va înceta.

Politicienii la care am făcut referire sunt atât de moscovizaţi, încât sunt total surzi-cu bună ştiinţă-la unele semnale de la Moscova, cum că Unirea R. Moldova cu România ar fi posibilă, dar fără Transnistria. Aceşti politicieni, străini de istoria românilor, prin surzenia lor voită, sunt pregătiţi astfel să cedeze Tighina (Benderul), fapt uşor de dovedit chiar prin tăcerea lor, în legătură cu acest oraş din Basarabia propriu zisă, de la apus de Nistru, respectiv din R. Moldova. Tighina este un cap de pod, pe malul românesc, basarabean, al Nistrului, în R. Moldova, cap de pod impus abuziv de Moscova, din interes militar, ca o ameninţare la adresa Chişinăului, cap de pod între Transnistria, respectiv între Tirasopol, oraşul din Transnistria, controlat în întregime de Moscova şi R. Moldova. Transnistria, peste Nistru, adică la răsărit de Nistru.

Nu există nici cel mai mic pericol din partea Moscovei, dacă românii vor începe o campanie diplomatică şi personală intensă, pe toate meridianele, pentru retragerea Moscovei din Tighina şi restituirea acestui oraş R. Moldovei. Ar fi vremea să dovedin că trăim în democraţie, apărând, prin cuvânt, adevărul!

Gheorghe-Gavrilă COPIL
aprilie 2009
Sursa: Agero-Stuttgart

Traian Băsescu, despre Republica Moldova: Sângele apă nu se face

2009-04-29T11:38:00.000+03:00

Presedintele Traian Basescu a declarat, miercuri, la Zagreb, ca Romania ramane consecventa in a sustine parcursul european al Republicii Moldova, precizand ca, desi cele doua state sunt independente, "sangele apa nu se face", relateaza Mediafax.

"Indiferent care este pozitia Chisinaului, vom ramane extrem de consecventi in a sustine parcursul european al Republicii Moldova. Nu ne uitam la regimul care este la putere, a rezultat din alegeri, nu noi suntem cei care sa le putem contesta sau pune sub semnul intrebarii", a spus seful statului, intrebat de un reprezentant al comunitatii romanesti din Croatia care este pozitia Romaniei fata de situatia din Republica Moldova.

"Sunt regimuri si regimuri, mai mult ostile sau mai putin ostile Romaniei sau UE. Noi avem obligatia sa privim dincolo de regimuri, de niste lideri, avem obligatia sa privim la istorie si din acest punct de vedere sunt adeptul impingerii - sa nu se inteleaga gresit - a integrarii Republicii Moldova in pachetul tarilor din Balcanii de vest in ceea ce priveste perspectiva europeana", a continuat Basescu.

Seful statului a mai mentionat ca Romania nu va face niciun fel de "obstructii" proceselor de negociere pe care Republica Moldova ar trebui sa le inceapa in ceea ce priveste un acord de asociere sau de cooperare cu UE.

Traian Basescu a tinut sa specifice ca Republicii Moldova ii expira acordul de parteneriat cu Uniunea Europeana in perioada urmatoare.

"Vom sustine continuarea proceselor de negociere cu Republica Moldova indiferent cine va fi premier sau presedinte dupa aceste alegeri, pentru ca suntem doua state independente, dar sangele apa nu se face", a mai spus seful statului.
Sursa: Hotnews.ro, 29 aprilie 2009

BASARABIA: "INTERFRONTUL" SI TRANSILVANIA

2009-04-27T09:00:00.005+03:00

Daca cititorul roman stie ce e Transilvania, nu stie in schimb ce este „interfrontul", cuvant intrat dramatic in viata romanilor de dincolo de Prut. „Interfront" este o prescurtare a lui „internationalnii front", care in ruseste inseamna front international.

Cand in Moldova rasariteana, profitand de curentul „transparentei" si „perestroikai", romanii au putut sa spuna adevarul despre societatea basarabeana si despre trecutul ei istoric, era inevitabil sa ajunga la concluzia veche ca nu sunt o noua natiune romanica, ci tot romani, ca cei din Romania, ca limba moldoveneasca nu e alta limba decat limba romana si ca Basarabia a facut parte intima din statul roman. Aceasta intoarcere la adevarul istoric, care a insemnat si redesteptarea instinctului national la romanii dintre Prut si Nistru, a devenit cu totul inconvenabila pentru intrusii, veniti din toate colturile URSS in Moldova.

Stalin a practicat deportarile si colonizarile, sau infiltrarile de populatie, pentru a distruge spiritul national al republicilor sovietice neruse. Basarabia s-a umplut de venetici din toate colturile imperiului rus, cu conditia sa nu fie romani, cu conditia sa vorbeasca ruseste si sa fie fideli ideologiei dupa care moldovenii nu sunt romani, dupa care intrarea Basarabiei in componenta Romaniei a fost o ocupatie, iar limba vorbita in Moldova nu e romana ci „moldoveneasca". Aceasta populatie venetica si pestrita, in care majoritatea sunt rusii, avea mai multe interese comune: ocuparea celor mai importante functii in ierarhia de stat si administrativa si sustinerea cu orice pret a limbii ruse ca limba de stat.

In momentul in care Frontul popular din Moldova a inceput sa lupte pentru limba „moldoveneasca" ca limba de stat, rusofonii, privilegiati prin pozitiile sociale si politice pe care le detineau, s-au intrunit in organizatia „interfront". Regimul colonial sovietic care-i sustinea era amenintat, practic, de ridicarea autohtonilor la aceleasi drepturi cu ei: noii veniti trebuie sa invete limba romana sau sa renunte la slujbe si avantaje. Totodata prioritatea limbii romane ca limba de stat creeaza o sansa competitiei pentru romanii basarabeni, care au trait pana acum un regim de ocupatie. „Interfrontul" reprezinta, deci, reactia imperiului colonial rus la ridicarile nationale din republici. Caracterul lui national, pro-rus, pro-imperial se vede din faptul ca el nu lupta pentru internationalizarea URSS, ci pentru mentinerea dominatiei ruse. Acesti colonisti rusi si rusofoni, raspanditi in diversele republici ale Uniunii Sovietice, au un sentiment foarte activ de superioritate rasiala fata de localnici. Soferul rus de taxi din Dusanbe se uita cu dispret la urmasii vechilor persani, pentru ca nici tinuta lor demna nu-i impresioneaza, nici europeismul lor real, nici cultura lor milenara, straveche, pe care nu o cunoaste. Indoctrinati in ideea de libertate si ... comunism, asemenea rusi simpli sunt cea mai graitoare expresie a brutalitatii unui sistem social si politic de ocupanti, de uzurpatori.

Dar, lucrul pe care europeanul nu-l stie, dispretul acestor popoare fata de rusi este imens. El poate fi intalnit la lituanieni, letoni, estoni, romanii basarabeni, armeni, gruzini, tadjici, uzbeci, cazahi si chiar la bielorusi si ucrainieni. Aparitia rusilor si rusofonilor in asemenea tari de veche cultura si traditie nu este rezultatul unei miscari firesti, ci al unui transplant calculat, in primul rand. Pentru a exploata si controla cat mai bine economia acestor republic, practic anexate si subjugate economic si politic, Moscova a creat in ele mari intreprinderi, care nu au subordonare de stat, ci unionala, nu tin, spre exemplu, de Chisinau, ci direct de Moscova, de ministerul de resort. Acesta planifica activitatea intreprinderilor unionale, folosind materia prima a locului, angajand oamenii pe care ii doreste si vanzand la pretul pe care-l fixeaza singur produselor lor. Moscova se infatiseaza astfel ca o imensa caracatita mecanizata, care are un numar incalculabil de ventuze, prin care absoarbe din aceste republici mici materie prima, folosind-o dupa bunul ei plac.

Crearea acestei retele de intreprinderi unionale a dus la un proces de urbanizare care sa le sustina, de unde rezultatul slavizarii sau rusificarii demografice a acestor republici. Noile intreprinderi de dependenta exclusiv centrala, adica ruseasca, isi recruteaza singure personalul si ele angajeaza cu precadere rusi. Romanul nu gaseste de lucru in aceste intreprinderi, ci colonistul de aiurea, care-l scoate pe vechiul locuitor al Basarabiei, pe roman, in afara granitelor tarii, aruncandu-l pe alte meleaguri. Acest proces de pulverizare etnica este calculat pe intreaga suprafata a URSS si a dus la situatii dintre cele mai anormale. La Chisinau localnicii nu au acces intr-o locuinta noua in bloc, decat dupa asteptari de 15-20 de ani! Orice angajat al acestor intreprinderi unionale rusofone, adesea necalificat, desi in Basarabia exista mana de lucru calificata romaneasca, primeste in curs de luni, saptamani sau zile, locuinta la bloc, in cartierele cele mai avantajoase. Pe acesta cale s-a produs o stare de segregatie in URSS, pe care toate republicile vor s-o elimine. Iata ce a voit sa lichideze Frontul popular din Moldova. Poeta Leonida Lari a rostit de nenumarate ori taioase discursuri impotriva acestei adevarate invazii rusofone, care creeaza inegalitati sociale, obligandu-i pe romani sa-si ia campii.

Conflictul din Basarabia are un acut continut social si national. Inferiorizati prin masuri brutale de colonizare, romanii basarabeni, ca si locuitorii celorlalte republici de centura ale URSS, vor sa intre in posesia drepturilor lor firesti. In invatamantul superior se mai preda inca in ruseste. Selectia profesorilor nu poate fi controlata, iar calitatea acestui invatamant este slaba, ceea ce imputineaza sansele candidatilor basarabeni la diferite funtii datorita diplomelor locale, republicane, carora li se prefera cele rusesti de la Leningrad sau de la Moscova.
Batalia restructurarii in Basarabia nu are numai un continut national, ci unul dramatic, care-l determina pe cel national. Prin afirmarea valorilor spirituale romanesti, in primul rand a lui Eminescu, scriitorii din Basarabia au dat o prima replica acestui tratament de ocupatie care li s-a aplicat. Revendicarea grafiei cu litere latine inseamna mai mult decat revendicarea unei apartanente culturale. Cu introducerea limbii romane, „moldovenesti" (cum i se spune inca acolo), incepe o batalie sociala, o batalie politica, care are aspect national. Impotriva limbii romane, ca limba de stat, s-a ridicat Tiraspolul, orasul industrial de dincolo de Nistru, rusificat in cea mai mare proportie. Ei traiesc in Moldova, dar nu doresc sa-i invete limba. La mijloc este si o batalie intre orasul industrializat si rusificat, dependent, prin intreprinderile unionale, direct de Moscova, si Basarabia neindustrializata, rurala, care vrea sa ramana romaneasca.

Interfrontul (international doar cu numele) apara dreptul la suprematie al Rusiei si al poporului rus. Acest drept li-l contesta nationalitatile din URSS, care-i trimit pe rusi de unde au venit. „Rusi, mergeti acasa, la voi!" – Au atata pamant, spun basarabenii, de ce vin peste noi? Iar daca vin, de ce nu ne invata limba?

Organizatiile „Interfront" de pe tot cuprinsul URSS au de ce sa se uneasca: colonizarile fortate, opresante si umilitoare pe care le-a practicat Moscova sunt contestate peste tot. Cine nu invata limba trebuie sa plece! Localnicii stiu ca datorita unui orgoliu stupid, inoculat de propaganda unionala, acesti colonisti nu vor invata romana, lituaniana, gruzina, armeana, tadjica, letona. „Interfrontul" este o organizatie indreptata practic impotriva vointei de libertate, de egalitate si fraternitate a popoarelor din URSS. In Moldova, „Interfrontul" este net antiromanesc si, in ciuda inferioritatii lor numerice, se bizuie pe fonduri, pe armata, la nevoie, si pe sprijinul si coordonarea ministerelor de care tin intreprinderile unionale din Basarabia. Republica tiraspoleana si gagauza sunt opera acestor factori. „Interfrontul" apara pozitii sociale privilegiate, lucru care-l face deosebit de periculos. De aceea el apeleaza la cele mai interesate argumente in lupta impotriva romanilor si a Frontului Popular Moldovenesc. In publicatiile „Interfrontului" din Tiraspol, din Rabnita si din Chisinau au aparut articole care-i prezinta pe romanii din Romania ca pe niste tirani, ca pe niste opresori ai minoritatilor. (In acest fel recunosc unitatea romanilor pe care altfel o contesta!). Iar exemplificarea lor este minoritatea maghiara din Transilvania. Inainte ca aceste lucruri sa ni le spuna in 1990 in Romania Laszlo Tokes si Geza Domokos, ele erau prezente ca dovezi indubitabile in publicatiile rusofone ale „Interfrontului".

Propaganda promaghiara a inceput in Basarabia prin „Interfront" de circa trei ani. Campania UDMR de la Bucuresti, din 1990, are precedente serioase si identice la Chisinau, incepand din 1987. Cum delegatii unguresti de „simpatie" fata de Frontul Popular din Moldova au venit destul de des in ultimii ani la Chisinau si in alte orase romanesti din Basarabia, nu e greu de inteles de unde vine aceasta argumentatie antiromaneasca. Nu intamplator emisiunile UDMR de la TV Bucuresti bat moneda pe Basarabia. Ele vor sa zica: cine vrea Basarabia, pierde Transilvania! Acesta este un cantec placut Moscovei. Iar „Interfrontul" am zis ca tine de Moscova.

Din pacate romanii basarabeni nu sunt deloc la curent cu drama Transilvaniei, preocupati firesc de propria lor drama, dezinformati de o jumatate de secol asupra Romaniei, iar unii turisti nesabuiti care se deplaseaza de la Bucuresti in Basarabia nu inteleg grava problema sociala a Basarabiei, profunda ei trauma etnica, ce poate fi luminata foarte bine prin echivalarea ei cu aceea a romanilor transilvaneni. Basarabenii stiu ei insisi ce au de facut la ei acasa. Trebuie insa lamuriti ce e in Romania. Pana cand nu-i vom face pe basarabeni sa inteleaga ca „Interfrontul" lor este totuna cu Uniunea Democratica Maghiara din Romania si cu „Grupul de dialog social" nu vom putea realiza o unitate de pareri si de viziune. Unitatea de pareri si de viziune este cea care pregateste orice actiune comuna. La fel, pana cand romanii de la Cluj, Timisoara, Iasi, Craiova si Bucuresti nu vor sti ca UDMR si GDS sunt totuna cu „Interfrontul" din Basarabia orice actiune comuna este sortita esecului.

Mihai Ungheanu
ziarul Tricolorul, Iunie 1991
republicat de Victor Roncea

Der Spiegel: R. Moldova, o patrie clonata pentru comunisti

2009-04-21T00:00:00.001+03:00

In timp ce romanii se grabesc sa le ofere in masa pasapoarte basarabenilor cu cetatenie romana si Moscova face curte provinciei separatiste Transnistria, Republica Moldova ramane doar o patrie din eprubeta pentru liderii comunisti de la Chisinau.

Moldova va ramane in continuare un soi de clona pentru Partidul Comunist atat din cauza mass-mediei locale, care este manipulata si amenintata, dovada fiind concertul de pian difuzat de televiziunea publica in timp ce, pe strada, tinerii din Chisinau ardeau poze cu Vladimir Voronin, cat si prin frauda electorala, demonstrata prin renumararea voturilor.

Acest adevar spus in cuvinte dure si reci le apartine celor de la Der Spiegel, care titreaza intr-un articol recent "Azilul de saraci al Europei": jurnalistii germani se refera la situatia prin care trece Chisinaul inca din 5 aprilie, situatie ce inca nu a fost rezolvata.

La fel ca celelalte tari din sud-estul Europei, Republica Moldova nu este nici in Orient, dar nici in Occident, pozitie ce o coafeaza atat de mult incat, in caz de nevoie, nu sare nimeni.

Der Spiegel aminteste ca ecoul tinerilor de la Chisinau s-a facut auzit doar in Romania, unde s-au organizat proteste de solidaritate. In rest, mass-media europeana a avut subiecte mai fierbinti de tratat decat sa condamne comunismul si crimele lui intr-o lume a lui 2009.

In speranta ca vor trezi constiinta adormita a presei din Europa, jurnalisii germani vorbesc de "soarta unei tari al carei tineret flutura in zilele razmeritei drapelul Romaniei si al Uniunii Europene in fata Parlamentului din Chisinau".

Der Spiegel are si o teorie: in ciuda a ceea ce s-a intamplat la Chisinau, comunistii, desi isi flutura in continuare steagul inrosit de sangele tinerilor morti in situatii cel putin dubioase, au calcat demult in picioare ideologia secerii si a ciocanului.

"Cu un clan corupt in jurul presedintelui Voronin, care seamana mai degraba cu un bulibasa decat cu un lider sindicalist, singurul lucru pe care il mai are in comun comunismul moldav cu defunctul socialism sovietic este mascarada", potrivit publicatiei germane.

Cum marul discordiei din PC il reprezinta nemultumirile pe care le-a nascut Vladimir Voronin si apropiatii lui, iar opozitia politica a tarii este favorabila Romaniei, Der Spiegel comenteaza asupra unirii dintre Romania si Republica Moldova, unire dorita insa de tineri.

"Atat nationalismul presedintelui Traian Basescu, cat si cel al sutelor de mii de moldoveni aprinde in sufletele romanilor si ale moldovenilor o fragila speranta de unire", scriu nemtii.

A.T.
Ziare.com, citează Der Spiegel, 21 aprilie 2009 (Moldau nach der Wahl: Europas Armenhaus wird zwischen Ost und West zerrieben, 19.04)

Liderul de la Chişinău denunţă „românismul fundamentalist”

2009-04-18T09:52:00.002+03:00

Preşedintele moldovean, Vladimir Voronin, s-a lansat miercuri seară într-o adevărată tiradă de acuzaţii dure la adresa României, în replică la discursul rostit de omologul său, Traian Băsescu, în faţa parlamentului, pe 14 aprilie.

Liderul de la Chişinău a declarat, într-un discurs transmis de postul naţional de televiziune din Republica Moldova, că promovarea unui „românism fundamentalist şi agresiv” alimentează separatismul transnistrean. El a explicat că astfel de acţiuni justifică pentru regimul de la Tiraspol „pretenţia unui pericol iminent care ar emana dinspre România”. „Toţi cei care le inspiră făţiş cetăţenilor minori (moldoveni - n.r.) scenarii fanteziste despre refacerea României Mari în primul rând subminează stabilitatea regională”, a subliniat

Vladimir Voronin.

Acesta a calificat drept „extrem de tendenţioase şi inoportune” acţiunile liderilor români cu privire la Republica Moldova, în timp ce intervenţia lui Traian Băsescu din Parlamentul României a fost etichetată drept „un exemplu de revanşism statal”. Preşedintele României „a îndrăznit să declare că întreaga populaţie a Republicii Moldova e constituită din români şi a promis să-i aducă pe toţi românii de peste Prut în Europa, prin acordarea în masă a cetăţeniei României”, a acuzat Voronin, apreciind aceste demersuri drept „amestec în afacerile
interne” ale statului moldovean.

Problema Basarabiei, cal de bătaie electoral

Discursul preşedintelui român „nu mai lasă niciun fel de îndoieli în privinţa la cine anume îi inspiră pe acei politicieni, puţini la număr, din Moldova, pentru care lupta pentru valorile liberale se identifică cu lupta împotriva independenţei ţării”, a continuat Voronin. „«Problema Basarabiei», aşa cum este numită la Bucureşti, a devenit şi un cal de bătaie electoral în însăşi România”, a adăugat acesta, recomandând Bucureş tiului ca model de parteneriat regional, din care s-ar putea inspira, pe cel dintre Polonia şi Ucraina. El a făcut aluzie la teritoriile pierdute de Varşovia în favoarea URSS după cel de-al Doilea Război Mondial şi care se regăsesc acum în fosta republică sovietică.

După discursul din parlament, preşedintele Traian Băsescu a apreciat marţi, într-o emisiune de la TVR, că „discutăm despre o generaţie de politicieni depăşiţi de vremuri”, făcând referire la liderii de la Chişinău.
Sursa: Evenimentul Zilei, 17 aprilie 2009

Liberation:O minoritate proeuropeană din R.Moldova doreşte unificarea cu România

2009-04-17T00:01:00.002+03:00

Acţiunile de protest de la Chişinău au fost îndreptate împotriva regimului comunist, dar au avut şi rolul unificării cu România, unificare dorită de o minoritate de proeuropeni din R.Moldova, comentează cotidianul francez Liberation, în ediţia electronică.

"Printre tinerii care au încercat să provoace o revoluţie săptămâna trecută, unii, cei mai activi, au recunoscut că luptau nu doar împotriva regimului comunist, ci şi pentru reunificare cu România", notează Liberation.

Spre exemplu, Irina, membră a mişcării Hyde Park, purta un drapel al României şi scanda: "Dorim unificarea cu România şi Europa". "De fapt, problema română nu este una reală în R.Moldova", este de părere Eugen Revenco, analist la Asociaţia moldoveană pentru Politică Externă.

Toate recentele sondaje de opinie arată că peste 80 la sută dintre moldoveni preferă propriul stat, independent de România. Doar o minoritate doreşte reunificarea. "Din punct de vedere istoric, statul român modern s-a format în secolul 19, fără R.Moldova actuală, care la acea vreme făcea parte din Imperiul Rus", reaminteşte Igor Casu, istoric la Universitatea din Chişinău.

"Abia în 1918, România şi Moldova au format un stat comun. Experienţa nu a fost îndelungată, dar foarte marcantă, pentru că este şi perioada de formare a limbilor moderne. Aşa se explică de ce moldovenii şi românii au aceeaşi limbă", crede Casu. "La rândul său, România întreţine un anumit iredentism proromân în R.Moldova", observă sociologul moldovean Petru Negură. "Dacă nu este actuală, problema română poate deveni. Românofilii nu sunt numeroşi, dar sunt în principal tineri şi intelectuali, o minoritate foarte activă", subliniază Negură.

Liberation reaminteşte că România a oferit în ultimii ani peste 100.000 de paşapoarte cetăţenilor moldoveni.
Sursa: Mediafax, citează Liberation, 17 aprilie 2009

Traian Băsescu despre Republica Moldova: România nu vrea să revendice drepturi asupra unor teritorii pierdute în trecut

2009-04-14T00:03:00.000+03:00

"Consider că avem obligaţia să analizăm, împreună, situaţia din Republica Moldova. Nu am dorit să răspundem la atitudinile ostile de peste Prut în această săptămână, dar asta nu înseamnă că putem să tăcem la nesfârşit. România nu vrea să revendice drepturi asupra unor teritorii pierdute în trecut", a spus Traian Băsescu.

"România a fost primul stat care a recunoscut independenţa Republicii Moldova, în anul 1991 şi a fost primul stat care a stabilit relaţii diplomatice cu guvernul de la Chişinău, chiar dacă teritoriul Republicii Moldova a fost smuls din teritoriul României în trecut. Trebuie să se ştie că valorile europene pe care le împărtăşeşte astăzi România ar trebui să se regăsească şi la Chişinău. Nu vom accepta ca românii să fie acuzaţi în Republica Moldova doar pentru că sunt români, şi nu vom accepta să fim culpabilizaţi fără motiv. România a sprijinit şi sprijină necondiţionat Republica Moldova", a explicat şeful statului.

Traian Băsescu: Violenţele de la Chişinău au fost provocate de cei care deţin acum puterea
Preşedintele Băsescu a spus că autorităţile de la Chişinău au permis accesul manifestanţilor în sediile instituţiilor statului şi că violenţele din Republica Moldova nu au servit protestatarilor sau opoziţiei politice, ci celor care le-au provocat şi le-au făcut posibile-cei care deţin puterea.

"Evenimentele de la Chişinău, unde autorităţile au permis accesul manifestanţilor în sediile principalelor instituţii ale statului, ridică semne importante de întrebare. Violenţele de acum o săptămână, inclusiv devastarea unor instituţii publice, nu au servit nici manifestanţilor, nici opoziţiei politice, ele au servit exclusiv celor care de fapt le-au provocat şi le-au făcut posibile, adică a celor care deţin acum puterea", a declarat şeful statului, în faţa Parlamentului.

Băsescu a spus că responsabilitatea asigurării ordinii de drept revine conducerii de la Chişinău, dar că violenţa nu este o soluţie, impasul actual putând fi depăşit doar prin ajungerea la un acord asupra "redemarării procesului de democratizare".

Traian Băsescu: Identitatea naţională a fost falsificată
"Identitatea naţională a fost falsificată, iar România a fost acuzată pe nedrept de expansionalism şi imperialism. Cu toate acestea ne-am străduit să relansăm relaţiile bilaterale cu Republica Moldova", a concluzionat preşedintele.

"În ultimele zile ni s-au adus acuzaţii nefondate inacceptabile şi ne-am confruntat cu atitudini fără precedent. Afirmaţiile autorităţilor din Republica Moldova arată rea-credinţă şi arată eşecul guvernării de peste Prut care vrea să împingă Republica Moldova înapoi în timp, spre comunism. Am fost acuzaţi că cetăţenii Republicii Moldova au plătit taxele guvernului român, dar România nu a luat bani de la cetăţenii de peste Prut, şi nu au plătit niciodată viză. Mai mult, România nu a luat contramăsuri şi a păstrat libera trecere a cetăţenilor moldoveni. Suntem totuşi îngrijoraţi de represaliile care s-au dus împotriva mass-mediei şi modul brutal în care s-a încercat stoparea evenimentelor. Cenzura şi utilizarea armelor împotriva cetăţenilor de-a lungul manifestaţiilor din ultimele zile constituie o crimă inacceptabilă, mai ales că au existat presiuni brutale faţă de cetăţenii români din Republica Moldova. În acest context, România are obligaţia să ceară o anchetă europeană faţă de abuzurile autorităţilor din Republica Moldova", a spus Traian Băsescu.

Traian Băsescu susţine modificarea legii cetăţeniei pentru moldoveni
"Vom continua să oferim acces nediscriminatoriu tuturor tinerilor din Republica Moldova care vor dori să studieze în România şi am cerut de urgenţă Guvernului să modifice legea cetăţeniei, pentru ca cetăţenii Republicii Moldova, care şi-au pierdut cetăţenia românească în mod abuziv să poată să revină în marea familie europeană, pentru că Republica Moldova nu mai poate fi izolată", a explicat Băsescu.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat luni, după negocierile de la Cotroceni, că autorităţile de la Chişinău au lansat acuzaţii nefondate şi l-a acuzat pe Voronin că vrea să ridice o "cortină de fier" peste Prut.

"Vreau să ştiţi că am avut foarte multă răbdare cu privire la ceea ce s-a întâmplat în Republica Moldova, iar a răspunde peste gard preşedintelui Voronin ar însemna să intrăm în jocul preşedintelui Republicii Moldova. Ştiu că Voronin are tendinţa de a ridica o cortină de fier faţă de România, dar nu cred că trebuie să răspundem la fel,pentru că România va avea un comportament european", a explicat preşedintele.

Sursa: Realitatea, 14 aprilie 2009