joi, 5 octombrie 2006

De ce Germania a numărat nemţii, şi nu banii din buzunarele lor?

Punct de vedere

Iată că am ajuns să o vedem şi pe asta: câţiva arginţi nenorociţi, împrăştiaţi şi pe zece ani, pun la îndoială unitatea poporului român în pragul de incertitudini al Globalizării. Luni, ziarul bucureştean „Cotidianul” a publicat un „studiu” provocator despre costul re-unirii României cu Basarabia. Problema a fost pusă batjocoritor şi injust, dat fiind că cele vreo 25 de miliarde de euro care, cică, ar trebui pentru reconstruirea Basarabiei (pustiită, apropo, de cedarea ei la 28 iunie 1940) sunt, de facto, o sumă foarte mică (vom arăta mai jos) şi nici nu pot fi puşi pe balanţa siguranţei naţionale a României. Atât de uriaş este rolul Basarabiei în acest sens.

Andrei Vartic, pentru TIMPUL

De ce Germania a numărat nemţii, şi nu banii din buzunarele lor?

Nemţii nu au pus problema banilor când s-au re-unificat. Pentru că re-unificarea Germaniei la căderea imperiului comunist a transformat acest stat în una din cele mai mari forţe etnice, geografice, demografice, militare, culturale şi politice a Europei în pofida pierderilor financiare de moment, care oricum se vor recupera. Cât costă, în acest sens, re-unirea Basarabiei (şi a Bucovinei!!!), cu forma ei de scut strategic, dar şi cu cele patru milioane de români foarte harnici şi inteligenţi? Dar cât costă ideile unificatoare şi reformatoare pe care Basarabia şi „şcoala basarabeană” le-a dat României moderne? Cât costă „epistola către români” a lui Al. Hâjdău (care aşază poporul român la masa cea mare a culturilor lumii), mesianismul lui Alecu Russo (care a stat la baza Unirii Principatelor), reformele lui Mihail Kogălniceanu (care au transformat Principatele Unite în stat european), prinosul istoric şi lingvistic, dar şi arhivistic, al lui B. P. Hasdeu (fără de care limba şi istoria românilor mai că era să devină una migraţionistă), reformele lui Constantin Stere (votul universal, reforma agrară, unificarea partidelor politice şi UNIREA ARDEALULUI, BUCOVINEI ŞI A BASARABIEI în 1918, dar, mai ales, anihilarea virusului bolşevic cu aceste reforme şi uniri), primenirea la faţă a statului român modern, începută de alt mare basarabean, Paul Goma? Cât costă faptul că revoluţia română din decembrie 1989 a fost precedată de pilda fratelui basarabean, care, fără nici un fel de ajutor al serviciilor secrete străine sau româneşti, a alungat URSS din Basarabia cu manifestările Marii Adunări Naţionale din anii 1989-1991 (milioane de basarabeni au scandat atunci „UNIRE!”, dar România politică s-a făcut a nu auzi), care au culminat cu proclamarea limbii române şi a scrisului latin ca norme statale ale românilor din Basarabia? Dar cât costă la târgul modern al războaielor demografice pe care le duc şi Rusia, şi SUA, şi China, şi Italia, şi Ucraina şi toate statele mari şi mici ale lumii, faptul că românii din Basarabia au o forţă de regenerare de 3-4 ori mai mare ca în România? Nu ştiu, oare, jurnaliştii de la „Cotidianul” că preşedinţii Rusiei şi Ucrainei folosesc mai în toate discursurile lor sintagma „naţiune-stat” fără să pună accent pe costurile re-fondării naţiunilor lor, răvăşite de comunism? Nu ştiu ei că Israelul a plătit zeci de miliarde doar în războiul recent din Liban, fiind vorba, metaforic vorbind, doar de câţiva centimetri pătraţi de pământ sacru evreiesc? Nu ştiu domnii ziarişti că transformarea celor peste 30 de milioane de români din lume în cetăţeni ai României ar pune mult mai sus pe harta Europei naţiunea şi statul român? Nu ştiu ei că acest loc mult mai sus ar aduce economiei şi culturii româneşti, devenită astfel monopolistă pe „Porţile Orientului”, dividende de mii de miliarde de euro, incomparabili cu cele 25 de miliarde de mizerie şi minciună pe care i-au băgat iresponsabil în ziua de 2 octombrie 2006 în ochii cetăţeanului român?

Dar care sunt veniturile geopolitice ale re-unificării? Calculele făcute de experţi euroatlantici, dar şi de ruşi, arată că e vorba de peste 250 de miliarde dolari pe care România i-ar economisi în viitorii ani dacă întăreşte cu Basarabia hotarul său răsăritean, lecuind astfel buba arhetipală a nomadismului de tip est-vest. Nu cumva tocmai această economie şi acest venit uriaş îi ţine pe ruşi legaţi de Basarabia şi Transnistria? Nu cumva tocmai preţul uriaş geostrategic al Basarabiei îi impune pe ruşi să investească milioane de euro anual pentru a întreţine în Basarabia şi o armată bine dotată, şi o mass-media rusă monopolistă?

Din care parte a hotarelor sale a fost atacat cel mai dur poporul român pe parcursul istoriei? Răspunsul este univoc - dinspre răsărit. Amintim lecţiile turanicilor, slavilor, ungurilor, mongolilor, ruşilor, sovieticilor fiindcă istoria, chiar dacă nu se repetă întocmai, nu schimbă realităţile geografice ale nemărginirilor geografice euro-asiatice. Or, dacă în ultimele sute de ani invadatorul răsăritean s-a mulţumit doar cu Basarabia, asta a însemnat ca a fost salvată şi unirea politica a întregului popor român, şi unitatea lui etnoculturală. Şi în 1812, şi în 1940, şi în 1991. Numai pentru asta, spune marele om de cultură Ion Ungureanu, România ar trebui să înalţe un monument Basarabiei pe care să scrie „Basarabiei, de la România recunoscătoare”. Scenariul iugoslav era să se întâmple (după evenimentele de la Târgu-Mureş) şi în România dacă Basarabia nu era cedată din nou, după re-unificarea Germaniei, la 27 august 1991, când Bucureştiul, în loc să ceară de la fosta URSS teritoriile luate cu forţa unirii comunismului cu nazismul, s-a grăbit să recunoască independenţa Republicii Moldova, creată de Rusia în pofida deciziei Senatului SUA din 28 iunie 1991, la care, de ce oare, jurnaliştii de la „Cotidianul” nu fac nici o referinţă? Iar acea decizie permitea guvernului american să pledeze pentru „re-unificarea Basarabiei cu România”...

Privită în context politico-istoric re-unificarea este încă şi mai profitabilă, fiindcă în noile condiţii ale rupturilor dintre Est şi Vest, Răsărit şi Vest, creştini şi musulmani, Globalizare şi războaie contra Globalizării, dezvoltare şi subdezvoltare, economie de corupţie şi economie de droguri etc., etc. rolul Basarabiei, ca scut al României, dar şi al NATO şi UE, va fi imens. Pentru a înţelege acest rol este de ajuns să priveşti harta Europei şi să te dumireşti (sic!!!) că scutul românesc basarabeano-bucovinean ocupă jumătate din teritoriul de la Marea Neagră la Marea Baltică. Comparată ştiinţific cu nenumăratele invazii ale trecutului, care, repetăm, întotdeauna au venit peste spaţiul geografic locuit de români dinspre răsărit, problema re-unificării Basarabiei cu România devine una supremă pentru fiinţarea României. Aşa 25 de miliarde de euro sunt un fleac pe lângă posibilitatea distrugerii statului român şi scoaterii poporului român din istorie anume prin distrugerea scutului românesc al Basarabiei. Iar în zilele când SUA construieşte 1.100 de kilometri de zid la hotarul cu Mexic, a pune problema re-unificării, aşa cum o pune ziarul „Cotidianul”, este atac direct la siguranţa naţională a României. Dacă politica s-ar face cu mintea jurnaliştilor de la „Cotidianul”, ar trebui lăsate şi Gurile Dunării, şi Maramureşul istoric, şi toţi Carpaţii, şi partea secetoasă a Dobrogei, şi Apusenii, şi judeţele de mai sus de Braşov. Fiindcă, adicătelea, ne costă întreţinerea lor...

Ştiinţa arheologiei demonstrează irefutabil că Basarabia este ţinut de geneză a poporului român. Românii din Basarabia au păstrat limba şi tradiţiile româneşti chiar şi în cele mai straşnice momente ale istoriei. Genocidul comunist din anii 1940-1952 (aproximativ un milion de victime din 3,2 milioane de cetăţeni câţi a părăsit fără nici un foc de armă Carol al II-lea în 1940) nu a distrus românimea basarabeană. Mai mult, forţa de regenerare naturală a restabilit milionul sacrificat de Stalin în mai puţin de douăzeci de ani fără ca statul român să investească măcar un cent în asta. Iar actualmente numai cei plecaţi peste hotare trimit in Basarabia peste 1,5 miliarde de euro anual. Adevărata sumă câştigată de aceşti oameni harnici este mult mai mare şi ea se poate vedea în uriaşele construcţii imobiliare, adică sedentare şi casnice (!!!) din zona Chişinăului. Orice economist serios vede în aceşti bani faptul că românii din Basarabia îşi vor plăti singurei re-unificarea. Doar să se scoată hotarele de pe Prut, hotare pe care, asta chiar ar trebui s-o ştie jurnaliştii „Cotidianului”, statul român trebuia să le dărâme în ziua când URSS a dispărut, Republica Moldova încă nu exista, iar un milion de români din Basarabia construiau peste Prut acel miraculos „pod de flori” pe care, aşa e mintea cotidiană, unii cetăţeni români de la Bucureşti l-au şi uitat. În fine, să împărţim 25 de miliarde la 4 milioane (atâţia români sunt în Basarabia şi Bucovina) şi vom obţine infinitezimala sumă de 6250 de euro care ar trebui să lecuiască straşnica rană comunisto-nazistă din 28 iunie 1940. Împrăştiaţi pe 10 ani, cum se vaietă jurnaliştii de la „Cotidianul”, asta ar însemna câte 625 de euro, bani pe care românii din Basarabia şi-i vor dona fără să se scotocească prin buzunare în fondul re-unirii Basarabiei cu România. Dar dacă împărţim această sumă la tot prinosul de 30 de milioane a poporului român, la vectorul lui de devenire şi peste o sută, şi peste o mie de ani, chiar îţi vine a râde de ridicola aritmetică geopolitică a ziarului bucureştean „Cotidianul” din ziua de 2 octombrie 2006.

Sursa: Timpul, 5 octombrie, 2006

Niciun comentariu: