sâmbătă, 15 iulie 2006

Unirea sau integrarea Republicii Moldova cu România, din nou în actualitate?

Chiar în prima zi a acestei luni, preşedintele României, domnul Traian Băsescu, cu ocazia unei întîlniri cu un grup de elevi din Republica Moldova, premiaţi la Olimpiada de istorie a românilor şi invitaţi în reşedinţa prezidenţială din palatul Cotroceni, a făcut o mărturisire care a surprins opinia publică din cele două state vecine, dar şi pe plan internaţional. "Aş vrea să ştiţi de la mine un lucru pe care îl voi spune atît cît poate fi spus: România a oferit Republicii Moldova, şefului statului moldovean, şi varianta de a intra odată cu noi în UE. Este însă opţiunea autorităţilor de la Chişinău şi a poporului Republicii Moldova ce vor dori să facă"!

Vorbindu-le celor peste 50 de laureaţi olimpici de peste Prut, preşedintele Băsescu s-a referit la consecinţele celebrului Pact Ribbentrop–Molotov, care "a rupt naţiunea română în două, astfel că România a rămas singura ţară, singurul popor, încă separat, Germania reintegrîndu-şi naţiunea". Motivîndu-şi motivul pentru care s-a destăinuit tocmai lor, elevilor basarabeni care iubesc istoria, el a spus: "Cred că veţi avea şi forţa şi bucuria să împărtăşiţi istoria adevărată, chiar şi celor din ţara voastră care nu cred în ea". În acest context, să amintim că în timp ce acei elevi au fost invitaţi să dejuneze cu şeful statului român, la reşedinţa de la Cotroceni, alţi 4 colegi de generaţie, de la liceul "Gh Asachi" din Chişinău erau anchetaţi de autorităţile judiciare moldoveneşti sub acuzaţia că au înlăturat noua inscripţie pusă pe frontispiciul liceului unde au studiat, ei fiind absolvenţi deja. Astfel, ei şi-au manifestat opoziţia pentru înlocuirea inscripţiei "Liceul româno-francez" cu cea de "Liceul moldovenesc-francez", în acea campanie a Guvernului de la Chişinău de înlocuire a oricăror expresii ale românismului în Republica Moldova.

În această săptămînă s-a anunţat de către Ministerul Educaţiei, Transportului şi Sportului de la Chişinău că, începînd cu noul an şcolar 2006–2007, în toate şcolile din republică nu se va mai studia Istoria românilor, ci Istoria integrată a Moldovei, deşi în primăvară majoritatea istoricilor de peste Prut s-au pronunţat contra noului manual, considerîndu-l o revenire la concepţia stalinistă sovietică a existenţei a două popoare, a două naţiuni distincte, moldovenească şi română.
Îmi amintesc că în august 2004, cu ocazia întîlnirii la nivel înalt între conducătorii celor două state, Ion Iliescu şi Vladimir Voronin, la barajul de pe Prut de la Stînca–Costeşti, la discuţiile cu presa din incinta clădirii Nodului hidroenergetic, întrebat de un ziarist în ce limbă s-a înţeles cu preşedintele Iliescu, Vladimir Voronin a răspuns impasibil: "Domnul Iliescu, fiind poliglot, ne-am înţeles şi în moldoveneşte"!

Cunoaştem acea stare de entuziasm reciproc manifestată atît de viguros în anii 1990 şi 1991, care a dus la proclamarea independenţei Republicii Moldova pe data de 27 august 1991, adică în urmă cu 15 ani, dar şi la celebrele "poduri de flori" care, practic, au înlăturat barierele de sîrmă ghimpată din perioada sovietică, românii de-o parte şi de alta a Prutului putînd circula, mai mulţi ani, doar prezentînd buletinul de identitate. Dar, această mişcare de înlăturare a tuturor piedicilor de pînă atunci a fost stopată odată cu venirea la putere a guvernelor dominate de agrarieni, acei şefi de colhozuri care deţineau puterea economică în mediul rural. Potrivit rezultatelor unuia dintre primele sondaje de opinie făcute de proaspăt înfiinţatul Institut Naţional de Sociologie al Republicii Moldova (creat cu sprijin efectiv al specialiştilor de la Bucureşti, în frunte cu domnul Ovidiu Bădina, pentru că în perioada sovietică sociologia a fost etichetată ca o pseudoştiinţă burgheză), pe baza unui eşantion din septembrie 1992, s-a răspuns că principalul aliat era România, cu 51 la sută,în timp ce Federaţia Rusă a întrunit doar 12 la sută din răspunsuri. Şi tot România era pe primul loc în opţiunile ţărilor cu care Republica Moldova trebuia să aibă relaţii mai strînse (56 la sută), SUA (51 la sută), Ucraina (35 la sută), iar Rusia (28 la sută)! Şi tot în acelaşi sondaj, la întrebarea "în acest moment istoric, constituie Unirea cu România un eveniment inevitabil?", au răspuns favorabil doar 8 la sută, iar "probabil" – 11 la sută, alţi 20 la sută crezînd că "e de dorit, dar printr-o perioadă de tranziţie", iar 52 la sută au răspuns că Unirea este de nedorit! La o altă întrebare, "care ar fi forma cea mai potrivită pentru realizarea acestei Uniri", răspunsurile au fost următoarele: 13 la sută s-au pronunţat că vor un stat românesc unitar, 9 la sută – o federaţie, iar 16 la sută – o confederaţie, în timp ce 52 la sută nu doreau Unirea. Acestea sînt date au fost publicate într-un moment în care manifestările, sentimentele pro-unioniste, se considera că erau foarte puternice.

Ce a urmat, se ştie! Am discutat adesea cu parteneri de dincolo de Prut, încercînd să înţeleg ce s-a întîmplat şi se întîmplă acolo, de ce antiromânismul este din nou în vogă. Explicaţia larg acceptată e legată de ajungerea la putere a fostei nomenclaturi de partid, cei din eşaloanele doi şi trei, în special a moldovenilor frustraţi în perioada anterioară. Pentru a reveni la limbajul sec, dar mai sigur, al datelor statistice, numărul etnicilor moldoveni aflaţi în posturi de conducere în economia Republicii erau de doar 49,8 la sută, potrivit revistei moscovite "Argumentî i factî", numărul 2 din februarie 1990! Or, după acea dată, pentru majoritatea din ei, afirmarea identităţii naţionale în Republica Moldova, proclamarea independenţei sale oficiale, în primul rînd faţă de Moscova, a însemnat posibilitatea ocupării posturilor, a funcţiilor deţinute pînă atunci de trimişii Kremlinului, de rusofoni. Iar în concepţia lor, Unirea cu România le-ar fi pus în pericol asemenea posturi, care însemnau atunci putere politică şi economică, prestigiu social! Deşi, cum spunea un interlocutor, în urma privatizărilor, tot ceea ce era de împărţit şi furat s-a terminat, totuşi ei ţin în continuare de scaun, de funcţii! Într-un stat unitar, le-ar pierde. Ei privesc integrarea europeană doar prin ideea proprie că tot ei vor administra fondurile europene în folosul lor şi al clientelei pe care o au. România este expresia acestor temeri, a conchis el.

Odată cu venirea la putere, în 2001, a Partidului Comuniştilor, în frunte cu preşedintele Voronin, relaţiile româno-moldovene au cunoscut un gen de îngheţ, promovîndu-se acţiuni ostile faţă de România, atît în plan intern, dar şi în organisme internaţionale. Preşedintele Traian Băsescu, venind la Cotroceni, şi-a propus ca prioritate îmbunătăţirea relaţiilor cu vecinii de peste Prut. Astfel, ne mai amintim, preşedintele Băsescu a efectuat prima sa vizită oficială peste hotare la Chişinău, pe 20 ianuarie 2005. Atunci, cînd Republica Moldova se confrunta cu o criză energetică, preşedintele României a declarat tranşant: "Vreau să ştiţi că nu vom permite vreodată ca Moldova să fie şantajată cu energie electrică. Ieri am hotărît să dăm energie electrică Moldovei şi să discutăm cît costă la vară, dar acum trebuie să ajutăm Moldova şi o vom ajuta. Şi o vom face ori de cîte ori cineva îşi va permite să creadă că poate să pună Moldova în dificultate, atît timp cît Moldova are un prieten la frontiera cu ea".

La rîndul său, preşedintele Vladimir Voronin s-a aflat în vizită de trei ori într-un an, fapt fără precedent în relaţiile bilaterale. Astfel, el s-a întîlnit cu omologul său de la Bucureşti pe 10 mai 2005, cu ocazia Reuniunii şefilor de stat şi de guvern ai Procesului de cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP), pe 10 decembrie 2005, cînd au inaugurat oficial Festivalul Vinului din Republica Moldova, desfăşurat în Piaţa Constituţiei, iar pe 5 iunie la Forumul Mării Negre. Semnificativă mi s-a părut, pentru noul curs al relaţiilor între cei doi şefi de stat, între cele două state vecine, declaraţia bilanţ a preşedintelui Vladimir Voronin la finele anului 2005. El a spus atunci că 2005 a fost "un an interesant din toate punctele de vedere, şi politic, şi economic şi social"! Concretizînd, a spus că cea mai importantă performanţă în plan politic a fost constituirea unei coaliţii parlamentare proeuropene. Iar cea de a doua, la fel de importantă, ameliorarea relaţiilor dintre Republica Moldova, pe de o parte, şi România şi Ucraina, pe de alta... "Noi apreciem foarte mult poziţia corectă a preşedintelui Băsescu faţă de Moldova, faţă de independenţa ei şi faţă de independenţa ei teritorială. Noi simţim că România este preocupată în cel mai sincer mod de problemele cu care se confruntă Moldova", a spus Voronin.
Să mai subliniez că şeful statului român a prefigurat, a prefaţat declaraţia sa făcută elevilor olimpici basarabeni la Cotroceni la 1 iulie, într-un interviu acordat publicaţiei "Gazeta Românească" care apare la Chişinău, în data de 4 iulie. Întrebat de reporter cum vede relaţia viitoare între România şi Republica Moldova, Traian Băsescu a răspuns scurt: "Eu v-am mai spus-o: relaţia asta nu poate fi decît în interiorul Europei Unite, aşa o vedem noi, cel puţin, ca soluţie minimală".

Declaraţia preşedintelui Traian Băsescu de pe 1 iulie a surprins şi pe analiştii de pe ambele maluri ale rîului de frontieră. Voi consemna doar cîte două de fiecare parte. Astfel, la Bucureşti, cunoscutul analist politic Stelian Tănase scria: "Acum o săptămînă, pe Băsescu, aflat printre nişte copii din Basarabia, l-a luat gura pe dinainte. Zicerea lui a fost că i-a propus lui Voronin să ne unim înainte de intrarea României în UE. Adică să ne unim cu Moldova pînă în 2007? Sau să amînăm intrarea noastră în UE pînă după unirea noastră cu Moldova?. E ceva esopic în formula asta. De altfel, nici Băsescu nu a insistat, nu a mai revenit cu amănunte (cînd, cum) asupra gafei. Pentru că este o gafa, şi una mare... Povestea cu Germaniile reunite în 1990 nu se va repeta, Jonathan Scheele dixit". Totuşi, acelaşi analist, revine scriind: "Adevărul este că Băsescu a vorbit serios. Pentru el, unirea cu Moldova ar fi un maximum al mandatului său. Dacă se întîmplă pînă în 2009, sub sceptrul lui, va fi cîştigător sigur, crede, şi l-ar trece şi academicienii în manualele de istorie, ca •mare învingător+, pe urmele bunului rege Ferdinand. Mi-e teamă că îşi ia dorinţele drept realitate şi se grăbeşte. El nu are cui zice: vă ordon treceţi Prutul! Europa nu ar accepta încă o reunificare. Ar apărea şi alţi candidaţi dornici să modifice hărţile. Plus că românii sînt indiferenţi la cauză şi nici basarabenii nu vor să se întoarcă acasă".

La rîndul său, comentatorul politic al cotidianului "Ziua", deplasîndu-se la Chişinău, spre a vedea cu proprii ochi reacţiile autorităţilor şi populaţiei, a notat că "lumea politică şi presa de la Chişinău sînt încă tulburate". El citează şi presa de limbă rusă, care publică titluri menite să trezească îngrijorare în rîndul cititorilor lor de limba rusă: "Vor să unească roş-oranjii Basarabia cu România?", se întreba ziarul "Moldova Vedomosti", în timp ce "Komersant Plus" titra: "În Uniunea Europeană, în componenţa României?". Dar ministrul de externe, Andrei Stratan, s-a exprimat, arătîndu-şi uimirea: "Chişinăul nu a primit propuneri de la Bucureşti privind integrarea simultană în Uniunea Europeană". Victor Roncea face, însă, şi o remarcă interesantă legată de faptul că noul ambasador numit de preşedintele SUA, George Bush, la Chişinău, a venit, nu întîmplător, din Coreea de Sud, deci tot dintr-un popor trăitor în două state separate.

În privinţa comentariilor de la Chişinău, împărtăşind punctul de vedere a lui Victor Roncea, să completăm că reacţiile au fost diverse. În acest sens, comentatorul Petru Bogatu, fost iniţial om de televiziune, scria în cotidianul de limba română "Flux" (în numărul din 7 iulie) că propunerea preşedintelui Băsescu era una previzibilă. "Ideea intrării Republicii Moldova în UE pe coama României plutea în aer, cu toate că nici politicienii de la Bucureşti, nici cei de la Chişinău nu s-au încumetat pînă acum să vorbească deschis despre o atare posibilitate". Tot el mai spune: "E la mintea oricui că Băsescu nu avea cum să invite Republica Moldova în Uniunea Europeană pe cont propriu. De unde şi impresia că posibilitatea integrării simultane a celor două state româneşti a fost dezbătută şi aprobată de marile cancelarii occidentale. Şi nici nu-i de mirare. Unul din raportorii Consiliului Europei, încă acum doi ani, spunea că Republica Moldova poate intra în UE doar dacă prinde vagonul României. Cîteva săptămîni în urmă, emisarul Bruxellului la Bucureşti a sugerat şi el Chişinăului cum ar putea să ajungă pe scurtătură în Europa... Şi o sumedenie de alţi oficiali şi experţi occidentali au dat de înţeles că, în actualele condiţii, Chişinăul, de unul singur, nu are sorţi de izbîndă pe drumul european, dacă, după 2007, procesul de extindere va fi blocat pentru mai mulţi ani, iar Republica Moldova nu se numără nici măcar printre virtualii candidaţi la integrare". Căutînd un răspuns la întrebarea care frămîntă pe foarte mulţi dintre noi, de ce Băsescu a vorbit abia acum despre acest proiect, Petru Bogatu notează: "Logica elementară conduce la concluzia că planul Basarabia a fost dezvăluit doar în momentul în care acesta a eşuat. Dacă mai era vreo posibilitate să fie pus în aplicare nu ar fi fost în nici un caz dat pe faţă. Totuşi, faptul că l-a făcut public dovedeşte că preşedintele român nu a renunţat şi la ideea reîntregirii naţionale în interiorul UE". Alt cunoscut comentator de la Chişinău, Vladimir Socor, într-un interviu acordat agenţiei oficiale "Moldpres" şi preluat în acelaşi număr al cotidianului "Flux", a caracterizat "ideea că Republica Moldova ar fi putut să intre în Uniunea Europeană prin intermediul unei forme oarecare de unificare cu România este o simplă fantezie". Între motivele sale, el citează: "UE a negociat cu România pe baza unor condiţii strict definite, pe care ea le-a îndeplinit încet şi greu pînă în acest an, dar între ele nu se prevedea vreo uniune statală România – Moldova. Republica Moldova este încă departe de a îndeplini criteriile şi condiţiile pentru a începe măcar procesul de aderare. În plus, UE nu ar fi admis împovărarea cu teritoriul transnistrean, considerat un fel de Kaliningrad Doi". El conchide că "Republica Moldova va înainta desigur pe calea integrării europene, inclusiv cu ajutorul României, care va deveni curînd membră a UE. Dar, în UE nu se intră pe •scurtătură+, fără a îndeplini anumite criterii. Chişinăul merge corect pe calea Planului de Acţiuni UE–Moldova, nu pe scenarii fanteziste". Să mai adăugăm că interviul din care am citat este titrat cu un citat din interviu, pe care îl consider esenţial: "Orice dezbinare şi neîncredere între Bucureşti şi Chişinău favorizează strategia Rusiei".

Între timp, mai precis la începutul acestei săptămîni, au apărut şi primele reacţii oficiale la Chişinău. Astfel, şeful misiunii Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) William Hill (care monitorizează dosarul transnistrean), a declarat, în conferinţa de presă de la încheierea mandatului său, că "declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu privind o posibilă aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană odată cu România să nu afecteze negocierile pentru Transnistria, întrucît lideri de la Tiraspol au declarat că vor ţine cont de aceste declaraţii în convorbirile de la Chişinău şi au avertizat că ar putea cere chiar mărirea contingentului rus de menţinere a păcii desfăşurat în regiune. Totodată, demnitarul european a subliniat că nu îi este clar ce a vrut să spună preşedintele Traian Băsescu, ce ar putea însemna declaraţiile lui, în afara susţinerii aspiraţiilor europene ale Republicii Moldova".

Marţi, 11 iunie, la întîlnirea cu presa a preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, fiind întrebat în legătură cu afirmaţiile omologului său român, el a declarat răspicat că Republica Moldova nu are nici o intenţie de unire cu România, nici măcar după integrarea celor doua state în Uniunea Europeană. El a transmis arhitecţilor acestor idei, de la Bucureşti şi Tiraspol, că ei vor trebui să înţeleagă că acest lucru nu se va întîmpla niciodată. De asemenea el a acuzat "clica unionistă", care încearcă să scindeze Republica Moldova, dar l-a caracterizat pe preşedintele Băsescu drept "prietenul meu" şi "preţuiesc prietenia dintre noi şi relaţiile cu el", adăugînd că în cadrul discuţiilor dintre doi preşedinţi se vorbesc multe şi a lăsat să se înţeleagă că şi propunerea amintită ar fi putut fi lansată într-un asemenea cadru informal. Deci, Voronin, diplomatic, n-a negat că ideea nu i-ar fi fost prezentată, dar, chiar dacă n-a găsit ecou la el, totuşi rămîne prieten cu Băsescu, iar relaţiile cu România nu vor fi afectate; vor fi în continuare la fel de bune. Totodată, Voronin a insistat asupra necesităţii semnării de către cele două state a Tratatului politic de bază, care să consfinţească independenţa şi suveranitatea celor două state, ceea ce ar fi pentru el un atu faţă de temerile Tiraspolului privind Unirea, dar şi contra a ceea ce el a numit "clica unionistă".
În momentul de faţă, în Republica Moldova, mişcarea prounionistă, promovarea românismului cunoaşte noi dimensiuni odată cu apariţia, anul trecut, a Frontului Democrat al Românilor din Republica Moldova, condus de scriitorul Nicolae Dabija. În numărul de sîmbăta viitoare va voi prezenta amplul interviu pe care mi l-a acordat, la Chişinău, cu referiri directe la declaraţia preşedintelui Traian Băsescu, dezvăluită în acest cadru.


Autor: Corneliu Filip, doctor în istorie
Sursa: Evenimentul, 15 iulie 2006

Niciun comentariu: