joi, 6 mai 2004

Ruşii consideră iminentă unirea RP Moldova cu România

O ipoteza, oarecum socanta, a fost lansata la Moscova starnind reactii interesante la Bucuresti, Chisinau si, mai nou, la Tiraspol. Foarte succint, un politolog rus de marca, Stanislav Belkovski, reprezentant al Consiliului de Strategie Nationala al Rusiei, a introdus in ecuatia diferendumului transnistrean un factor nou pornind de la premisa ca o viitoare unificare a Romaniei cu Republica Moldova este inevitabila si, in consecinta, diplomatia de la Bucuresti este vital interesata sa participe ca factor activ in negocieri. Bucurestiul ar putea sustine o formula de auto-determinare transnistreana, premiul urmand sa fie Republica Moldova, care poate fi ispitita la unificare prin faptul ca astfel ar putea intra mai curand in NATO si Uniunea Europeana. Adrian Severin, luand in calcul aceasta ipoteza care poate fi si o subtila oferta a Moscovei, a avertizat asupra pericolului ca aceasta sa constituie o cursa.

Ziarul Ziua, editia de ieri, a publicat un material extrem de interesant pe aceasta tema preluat de Agentia "Rusia la zi" din ziarul de limba rusa Dnestrovski Kurier, care apare la Tiraspol. Tema se relanseaza in forta. Tiraspolul avanseaza teza ca statele europene l-ar putea imputernici pe Adrian Severin sa negocieze problema transnistreana. Acest schimb de pase este doar un foc de paie iscat de dragul dezbaterii politice sau constituie preludiul unui joc diplomatic savant care poate conduce la detensionarea situatiei din zona. Si la o solutie?

Cand a izbucnit conflictul transnistrean, multi oameni cu capul pe umeri au semnalat dar putini au inteles ca Republica Moldova a cazut iremediabil intr-o cursa atunci cand a acuzat autoritatile de la Tiraspol de secesiune si au incercat sa impiedice statutul de autonomie al acestei regiuni. Spiritele s-au incins, armele s-au descarcat, au murit oameni, s-au produs importante distrugeri materiale, iar ranile provocate atunci continua sa sangereze si sa invrajbeasca populatiile, reprezentate de romani, rusi, transnistreni si gagauzi. Inclusa in Uniunea Sovietica, Republica Socialista Moldoveneasca a fost o unitate statala artificiala. Pentru ca se intindea dincolo de Nistru, intr-un spatiu care istoriceste nu a fost romanesc. In Transnistria nu s-a exercitat decat temporar si ocazional o autoritate statala romaneasca. Uneori, cum s-a intamplat pe vremea lui Stefan cel Mare, a fost utilizata ca simplu avanpost pentru respingerea unor atacuri venind din Crimeea.

Chiar si in al doilea razboi mondial, multi generali ai Armatei Romane au dorit sa se opreasca la Nistru, tocmai pentru ca mai tarziu sa nu putem fi calificati drept stat agresor. Din pacate, pactul incheiat de Antonescu cu Hitler a fost mai puternic decat ratiunea. Dar nici atunci nu a existat vreo autoritate care sa sustina ca Transnistria ar fi pamant romanesc. Exact in aceeasi logica este redactat si interesantul articol din ziarul care apare la Tiraspol. Autoarea, Alla Ostavnaia, sub titlul "Recunoastere? e posibil...", trece in revista cateva demersuri diplomatice sau politice recente. Ea sustine ca, la 19 aprilie, Mircea Geoana a infatisat reprezentantului OSCE din Chisinau o viziune romaneasca a perspectivelor transnistrene insistand asupra faptului ca procesul de negociere trebuie sa tina seama de strategia pe termen lung, de integrarea Republicii Moldova in Uniunea Europeana si in NATO. Autoarea forteaza realitatea ca perspectivele euro-atlantice ale Republicii Moldova sunt posibile numai printr-o viitoare includere a acesteia in componenta Romaniei si ca in acest sens s-ar manifesta diplomatia activa a Bucurestiului. Ceea ce nu ar fi posibil decat daca Transnistriei i-ar fi acordat dreptul la autodeterminare. Intr-o asemenea varianta, implicit, Romania ar deveni un avocat al Tiraspolului. Daca se pune si problema Gagauziei - in opinia lui Severin jucarea acestei carti poate provoca alte tensiuni, inclusiv intre Romania si Turcia - atunci si Ankara ar putea fi atrasa la un dialog si apoi la negocieri.

Subiectul este de o mare complexitate. De aceea cred ca nu este lipsit de interes, ca redactia ziarului Ziua, in colaborare cu Fundatia "Romania - Rusia", sa organizeze o dezbatere internationala la care sa participe diplomati, istorici, politologi, invitati din toate statele implicate. Este posibil ca in culisele unor guverne unele idei, ipoteze si chiar oferte si contra-oferte sa prinda contur. In orice situatie insa, nu putem vorbi decat despre un viitor destul de indepartat. Cu sau fara problema Transnistriei, ma tem ca nici Bucurestiul si nici Chisinaul nu sunt pregatite pentru a vorbi si cu atat mai putin pentru a face reunificarea. Chiar daca Romania nu este Ciprul, si chiar daca acum ambele populatii apartin aceluiasi popor, aceleiasi culturi si religii, ma tem ca un referendum ar da acelasi rezultat negativ.

Sursa: Ziua - 6 mai 2004

Niciun comentariu: