marți, 25 mai 2004

Basarabia se uneşte cu România la Iaşi

Dupa '90, Iasul a fost pentru basarabeni Occidentul: unii au facut aici cariera, ajungind persoane cunoscute in oras.

Pentru basarabeni, Iasul este un fel de Occident. Majoritatea dintre cei peste o mie stabiliti in Iasi si-l revendica astfel. Asa cum tinerii ieseni viseaza sa plece in Italia, America sau Canada, basarabenii isi leaga toate planurile de succes de Iasi. Si unii chiar au reusit acest lucru, ceea ce le da incredere si celorlalti, care inca n-au venit incoace. De altfel, cei mai multi dintre basarabenii stabiliti astazi la Iasi sint dintre cei care au reusit. Mai intii au fost micii comercianti, care si-au cistigat ani la rind piinea vinzind ieftineli in bazarul din Nicolina. Apoi "spalatorii de bani", personaje dubioase denumite generic "mafia basarabeana". Pentru toti acestia, Iasul e doar un punct de tranzit. Multi dintre cei care au venit sa ramina au facut insa cariera. Sint medici, actori, cercetatori, oameni de afaceri. Unii s-au imprietenit aici, altii aproape ca-si ascund identitatea. Purtind dupa ei stigmatul de basarabean, unii dintre acestia s-au ferit sa cultive ideea de comunitate. In speranta ca poate astfel nu vor mai auzi in urma lor "Uite-l si pe rusul asta!".

"A venit rusul sa ne conduca"

Gheorghe Nedelciuc nu-si aminteste cu placere de perioada de inceput a sederii sale la Iasi. Ca simplu medic, apoi ca sef al Sectiei II Barbati de la Spitalul de Psihiatrie Socola, acesta s-a confruntat nu de putine ori cu cei ce-i erau subordonati. "A venit rusul sa ne conduca!", spuneau acestia boscorodind inainte de a se apuca de treaba. Ca el, multi dintre cei ajunsi in posturi bune s-au confruntat cu remarci rautacioase. Dupa ce si-a dat doctoratul in neurochirurgie la Iasi, Ioan Streltov, medic la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi, s-a simtit uneori nedorit aici. "Sint unii care spun cu repros ca am venit sa facem concurenta neloiala celor de aici, ca am furat posturile romanilor", exemplifica Ioan Streltov. Orice ar fi facut, provenienta de basarabean a contat la inceput mai mult decit rezultatele profesionale.

Handicapul limbii

Principalul handicap a fost pentru basarabenii veniti la Iasi, in mod paradoxal, tocmai limba. Adica romana, rostita insa cu accent rusesc, plina de arhaisme si regionalisme, devenita subiect de bancuri. Asa cum auzisera de "Paretele", varianta basarabeana a cunoscutei piese "The Wall" cintata de formatia Pink Floyd, medicii de la "Socola" auzeau la raportul de garda expresii care de care mai haioase. "La primul raport de garda am utilizat in procesul verbal expresia «jertfa unui viol», vorbind despre o pacienta. Fireste, toti colegii mei erau numai un zimbet pentru ca trebuia sa spun «victima»", spune rizind si el acum doctorul Nedelciuc. Exemple de acest fel au toti basarabenii. Ioan Streltov a trait si o patanie asemanatoare. "Eram de garda in triaj si am cerut sa vina o asistenta cu niste calmante pentru ca «avem un pacient excitat». Era de fapt agitat", povesteste neurochirurgul, concluzionind: "Romanii stiu sa invirta cuvintele de te doare capul".

Doctorul Streltov nu credea ca va ramine la Iasi

Pentru Streltov a fost mai greu decit pentru ceilalti sa se adapteze in Romania. Toata scoala, inclusiv la Facultatea de Medicina, a invatat in ruseste. Chiar si in familie era preferata uneori aceasta limba. De fapt nici nu ar fi putut sa fie altfel. Unul dintre strabunicii sai, originar din raionul Puskino, de linga Moscova, a facut parte din garda tarului Nicolae al II-lea si, dupa primul razboi mondial, a venit impreuna cu un prieten in Basarabia. S-a stabilit in cele din urma in Orhei, doctorul Streltov fiind a treia generatie nascuta pe pamint romanesc. Dupa ce a absolvit facultatea, acesta a lucrat la Sectia de Neurologie si Neurochirurgie a Spitalului Republican din Chisinau si nici nu se gindea sa vina in Romania. Refuzul repetat al Moscovei, al Sankt Petersburgului si al Kievului de a-i oferi o bursa doctorala in neurochirurgie, l-a facut sa aleaga in cele din urma Romania, unde nu a mai fost pus sa-si plateasca aceste studii. "La inceput am ezitat sa vin aici tocmai pentru ca nu stapineam foarte bine limba romana in asa fel incit sa fac fata unui examen", marturiseste Ioan Streltov, care chiar si dupa ce a capatat cetatenie romana se gindea sa se intoarca insa acasa."Chiar daca Romania este in ansamblu o tara mai civilizata, in 1989, cind am vazut la televizor ca Ceausescu a fost impuscat, mi s-a parut ca aici este un popor de barbari", isi aminteste Ioan Streltov. Citiva conationali de-ai sai de peste Prut l-au facut insa sa se razgindeasca. "Imi ziceau ca oricind pot sa ma intorc acasa. Iar ei, cei care m-au convins atunci sa ramin aici, pleaca acum mai departe, in Germania", spune cu regret Ioan Streltov, dind exemplul unor prieteni care, desi au apartament in centrul Iasului si au o vila in constructie, s-au decis sa emigreze. "I-am intrebat de cit ar avea nevoie ca sa ramina. De fapt, nu cred ca este vorba de bani, pur si simplu vor mai mult", explica Streltov cum au descoperit basarabenii adevaratul Occident.

Aici ti se spune rus, acolo roman

Desi a ajuns in Iasi in aceeasi perioada tulbure a anilor ce au urmat Revolutiei, Gheorghe Nedelciuc a "votat" pentru Romania abia dupa ce in tara sa populatia votase cu agrarienii in 1994, "in fapt niste comunisti sub alta masca", dupa cum spune el. Ca membru al Uniunii Fortelor Democrate si detinator de functie politica, acesta a lasat atunci totul acolo pentru a veni la Iasi sa fie alaturi de fiul sau, pe atunci elev la "Negruzzi". A semnat mai intii contract pe un an la "Socola", insa in cele din urma si-a adus aici toata familia. Ceilalti sapte frati ai sai, toti cu studii superioare, dintre care trei tot medici, au ramas cu totii acasa. S-ar putea spune ca Gheorghe Nedelciuc, care a si fost proclamat informal liderul comunitatii basarabenilor din Iasi, este unul dintre cei bine integrati in Romania. Fiul sau, Lucian, a terminat Economia si acum lucreaza la CJAS, iar fiica sa, Otilia, este in anul I la Medicina. Cu toate acestea, nu de putine ori viseaza sa se intoarca sa-si faca o casa in Bacsani, fostul sat de razesi din Soroca, situat la cea mai inalta altitudine din Republica Moldova, de unde se spune ca in zilele senine se vede Dealul Cetatuiei din Iasi. "Aici ti se spune rus, acolo roman. La un moment dat te intrebi ce esti. Unde ti-e locul?".

Eugenia si Serafim Prodan au locuit la inceput chiar in Palatul Culturii

Integrarea nu este insa deloc usoara atunci cind nu ai "cu ce incepe". "Ca basarabean venit in Romania traiesti toate fazele emigratiei", explica Ion Sapdaru. Acesta a fost cazul familiei Prodan din Chisinau. Ea -casnica, acum in virsta de 56 de ani, el - reputat restaurator de pictura, in virsta de 62 de ani. Dupa ce a fost fortat - sustine el - sa-si dea demisia de la Colegiul de Arte Plastice din Chisinau, unde era profesor, ca urmare a unui conflict izbucnit cu cadrele didactice de origine rusa, ce refuzau sa vorbeasca romaneste in cancelarie - Serafim Prodan a lasat pur si simplu totul acolo, si-a luat doar nevasta, Eugenia, si a venit sa inceapa in Iasi o alta viata. Dupa ce a dat concurs si fost acceptat pe un post de restaurator la Palatul Culturii, barbatul a locuit impreuna cu sotia sa chiar la locul de munca. "Ne-au dat o camaruta aici, unde am stat mai mult de doi ani, pina cind am primit de la Primarie un apartamet in CUG", spune Prodan. Si ea lucreaza la Palat, insa ca femeie de serviciu, post ce i-a adus multe umilinte, dupa cum marturiseste. "Voiam sa fac Medicina, insa am renuntat in favoarea sotului meu. Iar cit am stat in Moldova nu am regretat mult asta, pentru ca aveam trei copii, si acolo nu prea conteaza ce esti, conteaza omenia. Aici este altfel".

"Orice om care este vitregit de patria sa are aici un sentiment de reintregire"

Dupa ce a trait un deceniu in Romania, Ion Sapdaru, cunoscutul regizor si actor al Nationalului, se simte insa acum ca acasa aici. Prima data a pus piciorul in Romania in 1987, pe cind era student la Regie, la Moscova. L-au socat cozile la alimentare, insa si-a jurat atunci, in fata Muzeului Ceasului din Ploiesti, ca odata se va intoarce si va ramine aici. "Orice om care este vitregit de patria sa are un sentiment de reintregire cind ajunge aici. Si acestea nu sint vorbe goale", marturiseste regizorul, care nu crede insa intr-o apropiata unire a Romaniei cu Republica Moldova: "Doua saracii lipite dau o saracie si mai mare". Desi in 1990 avea in fata o cariera promitatoare peste Prut, fiind si absolvent de Actorie la Chisinau, a acceptat oferta teatrului de aici dupa ce a fost vazut intr-o piesa cu care a venit in turneu Teatrul "Eugene Ionesco" din capitala moldoveana. "Pe atunci, Iasul avea un teatru de prestigiu, condus de Mihai Ursachi", spune Sapdaru. Aproximativ aceleasi criterii au functionat si in cazul lui Radu Ghilas, actor al Nationalului iesean din 1994. Cu un tata regizor de televiziune in Chisinau si o sora cu aceeasi profesie, acesta a ales totusi Romania. Mai ales ca fusese crescut intr-un mediu pro-romanesc, in care se citeau cu nesat cartile romanesti "dosite" de autoritati. "Cred ca integrarea depinde si de mediul in care traiesti. In cazul meu, fiind vorba de un mediu artistic, cu oameni mai destupati la minte, nu am avut probleme deosebite", spune Radu Ghilas, care nu apartine propriu-zis unui grup anume de basarabeni, asa cum se intimpla cu precadere in cazul medicilor. Pentru ca destul de putini dintre basarabenii stabiliti in Iasi considera ca apartin unei comunitati distincte, cu oameni care sa se intilneasca, sa aiba activitati comune, sa se simta bine impreuna. Abordati in calitate de basarabeni, unii refuza chiar orice discutie despre asta. Este cazul procurorului Vasile Pretula, care s-a rezumat la a spune ca in Iasi nu exista o comunitate de basarabeni.

"Quatro Rotte" si "Unirea", locuri favorite de intilnire a basarabenilor

Cum s-ar putea caracteriza insa modul de viata al basarabenilor din Iasi? Desi incearca sa se integreze cit mai bine, nu renunta de tot nici la tabieturile cu care au venit de dincolo. Doctorul Ioan Streltov continua sa se imbrace din magazinele din Chisinau, unde - spre deosebire de Romania - preturile sint afisate in euro. "De acolo imi cumpar de obicei hainele", spune medicul de la Neurochirurgie. Desi nu vorbesc nici macar intre ei de veniturile pe care le au, cei mai multi basarabeni din Iasi o duc cu siguranta mai bine decit media populatiei de aici. Nu s-ar urca nici in ruptul capului intr-o Dacie, cumparindu-si masinile din Moldova, aduse, fireste, din Occident. Toate acestea sint pentru ei de fapt mai mult decit tabieturi, sint aproape obligatii pe care le impune statutul lor. Cind au timp, unii dintre ei, cei care se cunosc bine, se intilnesc in oras pentru petreceri pe cinste. Intre locurile favorite de intilnire se numara "Unirea" si "Quatro Rotte", in acest din urma local simtindu-se insa cel mai bine. O formatie de basarabeni le cinta "de inima". In romaneste, si citeodata chiar in ruseste. Asa, sa se simta ca acasa. (Mirela CORLATAN)

Multi basarabeni ocupa la Iasi posturi importante

Din totalul celor peste 3.300 de cetateni straini din Iasi, inregistrati in 2003 la Evidenta Populatiei, basarabenii reprezentau jumatate. Insa, din 1990, prin oras au mai trecut insa alte citeva mii de persoane din Republica Moldova, cei mai multi locuind aici cite patru, cinci ani, in perioada studiilor liceale sau universitare. Astfel, desi nu exista o statistica in acest sens, doar la Universitatea "Al.I.Cuza", institutia din Romania in care invata cei mai multi basarabeni, se apreciaza ca au absolvit in acest interval peste 2000. Unii au plecat imediat dupa ce au terminat liceul, altii au urmat aici facultatea si si-au facut chiar doctoratul, intorcindu-se in cele din urma acasa. Indiferent in ce moment al vietii au ajuns aici, foarte multi au preferat insa sa ramina, unii ajungind cunoscuti si apreciati. Medicii sint o categorie din cele mai vizibile: alaturi de Ioan Streltov, de la Neurochirurgie, si Gheorghe Nedelciuc, de la Socola, se afla varul acestuia din urma, Igor Nedelciuc, cardiolog la Spitalul "C.I. Parhon", Gheorghe Tinica, seful Clinicii de Cardio-chirurgie la acelasi spital, Gheorghe Iliev, medic la "Cuza Voda", Liliana Cucos, cadru didactic la UMF, medic la Neurochirurgie, si sotul sau, Victor Cucos, ortoped la Policlinica 2. Intre afaceristi pot fi amintiti Ion Bogdacenco, patronul de la "Calin Exchange", si Octavian Marchitan, proprietarul unei fabrici de textile ce lucreaza doar pentru export. Veronica Olariu este cercetatoare la Institutul de Filologie "Al. Philippide", Flavius Solomon - cercetator la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol", iar Vasile Pretula - procuror. Doctor in Economie, dupa ce si-a cautat mult timp un loc de munca in Iasi, fiind suspectat - pe motiv ca e basarabean, ca este agent KGB sau ca reprezinta "mafia ruseasca" -, Vadim Dumitrascu este de citiva ani cadru didactic la Universitatea "Petre Andrei". Numarul celor care vin in Iasi si al celor care se stabilesc aici a scazut insa de cind trecerea Prutului nu se mai face fara pasaport. Si asta cu cit creste dorinta celor ramasi acolo de a veni aici, ca urmare a puternicului proces de rusificare initiat de regimul lui Vladimir Voronin. "Pina in 1990 a fost intre noi un gard de sirma ghimpata, acum mai pun unul, ca sa ne umileasca de tot", spune Serafim Prodan, restaurator la Palatul Culturii.

Autor: (M.C.)

Sursa: Ziarul de Iasi, 25 mai 2004

Niciun comentariu: